Muică, noi suntem un neam
Ca frunza lucind pe ram.
Dacă n-aveam Jiu de soi,
Trăgeam Oltul mai la noi.

Cerul, cât e de-nflorit,
De la noi s-a-mpodobit,
Din ștergarul nostru-a luat
Curcubeul lui vărgat.

Luna plină, când e roată,
Dupe pâinea-n țăst e luată,
Iar sprânceana ei măiastră,
Dupe cobilița noastră.

Serilor, ca să lucească,
Le-am dat ia olteneasca,
Cloșca lui cu puii goi
Este cloța de la noi.

Muică, suntem neam de piatră
Când e vorba pentru vatră,
Suntem pui de Brâncoveni,
De panduri și de Jieni.

Dacă n-aveam munți cum sunt,
Îi scoteam și din pământ,
Dunăre dacă n-aveam,
Jiul Dunăre-l făceam.