☦️ Schiegumenul Savva Ostapenko: Smerenia este o pasăre cerească care nu poate fi prinsă de mâinile mândriei. Ea se naște în inimă atunci când omul își vede păcatele ca nisipul mării și își dă seama că fără ajutorul lui Dumnezeu nu poate face nici măcar un pas. Nu spuneți: "Eu m-am îndreptat", pentru că îndreptarea noastră este un miraj. Numai Domnul poate curăța sufletul. Pocăința nu înseamnă lacrimi pentru trecut, ci hotărârea de a schimba viitorul. Plângeți pentru păcatele voastre, dar nu disperați: mila lui Dumnezeu este la fel de imensă ca oceanul, iar o picătură de smerenie sinceră poate depăși toate fărădelegile voastre.

✝️ Sfântul Cuvios Paisie Olaru: Psaltirea unită cu postul și smerenia sunt cele mai puternice arme împotriva diavolilor. Cu acestea, Sfinții izgoneau diavolii din lume și coborau pe îngeri pe pământ. Că cine citește psalmii, imită pe îngeri și cântă împreună cu ei!

✝️ Sfântul Isaac Sirul: Urmează smeririi inimii și vei vedea cum te va dezlega de răutate / Pentru că după măsura smeritei tale cugetări ți se dă răbdare în necazuri și potrivit cu răbdarea ta este ușurată povara greutăților tale și vei avea parte de mângâiere, și potrivit cu mângâierea ta sporește iubirea ta pentru Dumnezeu, și potrivit cu iubirea ta sporește bucuria ta în Duhul Sfânt. Tatăl nostru cel milostiv, când binevoiește să-i ușureze în ispitele lor pe cei care sunt întru adevăr fiii Săi, nu le ridică ispitele, ci le dă răbdare în ispite, și ei primesc toate aceste bunătăți prin răbdare, spre desăvârșirea sufletelor lor. Să ne învrednicească și pe noi Hristos să răbdăm relele, prin harul Lui, pentru iubirea Lui, întru mulțumirea inimii! Amin.” — Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte ascetice, vol. II, Cuvântul 31, Ed. Sf. Nectarie, Arad, pp. 15-17.

✝️ Sfântul Isaac Sirul: Crezi că ești smerit? Pune-te singur la încercare! / Cel ce este cu adevărat smerit, atunci când este nedreptățit, nu se tulbură, nici nu se apără în privința acestui lucru, de care a fost nedreptățit; ci primește clevetirile ca și cum ar fi adevărate și nu se îngrijește să-i convingă pe oameni că a fost clevetit, ci își cere iertare. Că unii și-au atras asupră-le numele de „neastâmpărați”, deși în realitate nu erau așa; iară alții au răbdat să fie numiți curvari, deși erau departe de curvie, iar rodul păcatului, pe care nu-l făcuseră, cu lacrimi l-au mărturisit în public și cereau iertare pentru o nelegiuire pe care n-o făptuiseră − deși erau cununați cu toată curăția și nevinovăția în sufletele lor −, cu plângere, de la cei ce-l nedreptățiseră. Și alții iarăși, ca să nu fie lăudați pentru viața îmbunătățită care era în ei, se prefăceau nebuni, fiind îndulciți cu sarea (înțelepciunea) dumnezeiască și adânciți în liniștea lor, încât ajungând în culmea desăvârșirii, au avut de crainici ai bărbăției lor pe Sfinții Îngeri. Tu crezi că ai smerenie; alții se învinovățesc pe sine-și, tu însă nu suferi nici când alții te învinovățesc, și te declari plin de smerenie. Dacă ești smerit cu cugetul, pune-te singur la încercare, și vezi de poți răbda nedreptatea, fără să te tulburi. — Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, pp. 253-254