Postul Adormirii Maicii Domnului este un post mai aspru, care se ţine după rânduielile Postului Mare. Tipicul cel mare (cap. 35, p. 44) și învățătura pentru posturi din Ceaslovul mare (p. 707) prescriu ajunare lunea, miercurea și vinerea, până la Ceasul al IX-lea, când se consumă mâncare uscată. Marțea și joia se consumă legume fierte, fără untdelemn, iar sâmbăta și duminica se dezleagă la untdelemn și vin.

Originea Postului Adormirii Maicii Domnului se află prin secolul al V-lea, când cultul Maicii Domnului a început să cunoască o dezvoltare mai mare și când sărbătoarea Adormirii ei a început a căpăta o mai mare importanță.

La început, nici timpul din an, nici durata și nici felul postirii nu erau la fel peste tot. În zona Antiohiei, creștinii posteau o singură zi (6 august), alții mai multe zile (4 la Constantinopol, 8 la Ierusalim); în răsărit posteau în luna august și de aceea postul era numit și Postul lui august, alții în septembrie (apusenii, cum fac până azi), iar alții nu posteau deloc, socotind că sărbătoarea Adormirii este zi de mare bucurie, deoarece Maica Domnului a trecut de la amărăciunea pământească la bucuria cerească, unde stă în nemijlocită apropiere de Fiul ei iubit.

Data și durata postului au fost uniformizate în toată Ortodoxia abia în secolul XII, la Sinodul Local din Constantinopol, ținut la 1166, sub patriarhul ecumenic Luca Crysoverghi, care a hotărât ca postul să înceapă la 1 august și să dureze 14 sau 15 zile, până la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului (15 august).

Pe parcursul acestor două săptămâni suntem chemați să intensificăm rugăciunile noastre către Maica Domnului și să ne împărtășim cu Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos. În acest sens, Biserica ne recomandă să citim Paraclisul Maicii Domnului, în cadrul căruia o numim „folositoare și acoperământ”, „comoară de tămăduiri”, „rugătoare caldă și zid nebiruit” sau „păzitoare a creștinilor”. Ne punem nădejdea, așadar, în ocrotirea și ajutorul ei și nădăjdium că rugăciunea ei folositoare către Mântuitorul să ne ajute în necazurile și neputințele vieții noastre.

Slujba Paraclisului Maicii Domnului ne îndeamnă ca în timpul Postului Adormirii Maicii Domnului să unim rugăciunea cu starea de pocăinţă, cu cerere de ajutor către Maica Domnului ca noi să devenim ascultători faţă de Dumnezeu, după cum ea este model de ascultare, de smerenie, de sfinţenie şi de dăruire de sine lui Dumnezeu.

Poporul român simte în citirea araclisului Maicii Domnului o tărie duhovnicească, ajutor nemărginit, bucurie şi pace.

Paraclisul Maicii Domnului este un izvor de putere duhovnicească, un izvor de întărire, încurajare şi biruinţă asupra ispitelor, suferinţelor, bolilor şi necazurilor.

În această perioadă sunt oprite nunţile şi serbarea zilelor onomastice, fiindcă acestea se serbează în general cu petreceri şi veselie, care nu cadrează cu atmosfera de smerenie, de sobrietate şi pocăinţă, specifică zilelor de post.

• 🙏 Rugăciune: "Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-Te, ceea ce ești plină de dar, Marie, Domnul este cu Tine. Binecuvântată ești Tu între femei și binecuvântat este rodul o pântecelelui Tău, că ai născut pe Hristos, Mântuitorul sufletelor noastre."
  
  

• 🙏 De fiecare dată când vă veți ruga Maicii Domnului să știți că rugăciunea vă este ascultată.
  
  Toate rugăciunile Maicii Domnului sunt ascultate - căci mult pot rugăciunile Maicii spre îmblânzirea Stăpânului.
  
  Dacă știm de ajutorul Maicii Domnului, de ocrotirea Maicii Domnului, de acoperământul Maicii Domnului, de mijlocirea Maicii Domnului și de rugăciunile Maicii Domnului, atunci, avem un plus de nădejde.
  
  Maica Domnului este nădejde: Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzește-mă sub sfânt acoperământul tău!
  
  "Preasfântă, Preacurată şi Preaminunată Fecioară şi Maică a Domnului nostru Iisus Hristos, Te rugăm ascultă rugăciunea nevrednicilor robi (numele) şi vindecă-ne pe noi, pe cei din familiile noastre şi pe toţi suferinzii din lumea asta bolnavă, de bolile grele, de bolile ştiute şi neştiute de noi. Fie ca toţi creştinii să Te preamărească şi să Te preacinstească pe Tine, iar noi să avem tot ajutorul cel bun, sfânt şi ceresc. Îţi mulţumim Maică Sfântă pentru vindecare, pentru tot ajutorul Tău, pentru mijlocirea Ta la Preabunul Dumnezeu, că Tu eşti scară la Cerul Sfânt, pentru rugăciunile noastre şi ajutor nemijlocit în cererile noastre cele îndreptăţite. Amin!"
  
  

• ❤️ Maica Domnului e mai presus decât toți în smerenie, de aceea o fericesc pe ea toate neamurile pe pământ și îi slujesc toate puterile cerești
  
  Smeriţii alcătuiesc ceata din care Dumnezeu îşi alege drepţii, sfinţii.
  
  Să nu-şi închipuie cineva că pentru a fi smerit trebuie să-ţi pui cenuşă în cap, să duci o viaţă chinuită, să umbli nespălat sau îmbrăcat urât. Nu. Nu e nevoie să-ţi ţii ochii în pământ şi să afişezi o sfinţenie ostentativă, care să atragă atenţia.
  
  Dacă am concentra în câteva cuvinte ce anume îl caracterizează pe cel smerit, acestea ar fi nejudecarea aproapelui şi socotirea sa mai prejos decât toţi.
  
  Maica Domnului e mai presus decât toți în smerenie, de aceea o fericesc pe ea toate neamurile pe pământ și îi slujesc toate puterile cerești; și pe această Maică a Sa Domnul ne-a dat-o spre apărare și ajutor.
  
  "Preasfântă Născătoare de Dumnezeu din potirul lacrimilor tale, izvor nesecat de milă se adapă mântuitor sufletele noastre căci ne ești Maica izbăvirilor noastre din legătura păcatelor, fiind nouă celor căzuți, caldă mijlocitoare și lumii scăpare pururea Fecioară Marie!"
  
  

• ✝️ Împărăteasa mea Preabună şi nădejdea mea cea Preasfântă [...] caută dar la mine păcătosul, care zac în răutăţi şi acoperă-mă cu Preasfântul tău Acoperământ
  
  Împărăteasa mea Preabună şi nădejdea mea cea Preasfântă, prietena orfanilor şi apărătoarea străinilor, ajutătoarea celor săraci şi acoperământul celor loviţi de răutăţi! Vezi-mi necazul, vezi-mi amărăciunea! De peste tot năvălesc ispitele asupra mea, iar apărătoare nu am.
  
  Dar tu, Stăpână, ajută-mă, căci sunt neputincios. Hrăneşte-mă, căci sunt străin. Povăţuieşte-mă, căci sunt rătăcit. Vindecă-mă şi mă mântuieşte, căci nu am altă nădejde. Nu am alt ajutor, nici altă mijlocitoare, nici mângâiere, fără numai pe tine, o, iubitoare de Dumnezeu, Maica tuturor necăjiţilor şi întristaţilor, precum şi a celor împovăraţi.
  
  Caută dar la mine păcătosul, care zac în răutăţi şi acoperă-mă cu Preasfântul tău Acoperământ, ca să mă izbăvesc de toate răutăţile care m-au înconjurat şi voi lăuda pururea preacinstitul tău nume.
  
  Aliluia!
  
  

• 👚 Pană acum 10-15 ani, lumea ortodoxă nu a știut nimic despre locul în care s-a aflat Cămașa Maicii Domnului❗/ VIDE⭕
  
  Traversând veacurile Sf Maxim Mărturisitorul (580 – 662) scrie în lucrarea “Adormirea Maicii Domnului” că, la aflarea veștii trecerii sale la Domnul, însăși Preasfânta Născătoare de Dumnezeu l-a rugat pe Sfăntul Ioan Evanghelistul să dea cele două veșminte ale sale celor două văduve care o slujeau.
  
  Din secolul al cincilea avem în calendarul creștin – ortodox, în dată de 2 iulie (stil nou) sărbatoarea Așezarea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne – sărbătoare mai puțîn marcată de noi românii, deși este însemnată cu cruce neagră.
  
  În sinaxar se povestește cum, în vremea împaratiei lui Leon cel Mare (454 – 474), a fost găsit un veșmânt al Maicii Domnului la o femeie evreică care locuia în Galileea și care păstra această cămașă într-o camera separată, în care mulți bolnavi venind să se închine, se tămăduiau:
  
  “Aici la mine este ascuns veșmântul Preacuratei Fecioare Maria, Maică lui Hristos Dumnezeu. În timpul când ea s-a mutat de la cele pământești la cele cerești, era acolo, la vremea îngropării ei, una din strămoașele mele, văduva, căreia i s-a dat veșmântul acesta, după hotărârea însăși a Preacuratei Născătoare de Dumnezeu. Aceea, luând vesmântul, l-a păzit cu cinste în tot timpul viețîi sale. Apoi, înainte de a muri, l-a încredințat în pază unei fecioare din neamul său, poruncindu-i cu jurământ, că nu numai veșmântul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu să-l păzească, ci și fecioria ei s-o păzească pentru cinstea Preacuratei Fecioare Maria. Iar fecioara aceea, în tot timpul vieții sale, păzind de asemenea cu multă cinste veșmântul acesta, când s-a apropiat de sfârșitul vieții, l-a încredințat și ea la altă fecioară curată și cinstită din neamul său. Astfel că, din fecioară în fecioară, trecând mulți ani, acest sfânt veșmânt a ajuns până la mine, smerită, care am îmbătrânit în viață curată fără bărbat. Iar de vreme ce în neamul meu nu se află nici o fecioară căreia aș fi putut să-i încredințez această taină, va spun vouă despre dânsa, ca să știți că, pentru acest cinstit veșmânt, care se găsește în camera mea dinăuntru, se săvârșesc acele minuni aici …”
  
  Această istorie a fost dezvăluită către doi boieri greci, Galvie și Candid, frați buni, care merseseră să se închine în Ierusalim. Aflând acestea, “s-au hotarât ei că să o ia. Și mergând la Ierusalim, au făcut o raclă asemenea celei în care se află cinstitul vesmânt al Maicii lui Dumnezeu; iar când s-au întors, au pus raclă cea deșartă în locul celeilalte; și pe cea cu sfântul și dumnezeiescul vesmânt, au luat-o și s-au dus. Și dacă au sosit la Constantinopol, au pus-o într-un metoc al lor ce se cheamă Vlaherne, încercând să ascundă comoara. Dar vazând că nu se poate, au dat de știre împaratului, care s-a umplut de nespusă bucurie. Și a făcut o biserica la acel metoc, și a pus acolo cinstita raclă, unde acum se află, păzind cetatea și gonind tot vrăjmașul și toată boala.” De atunci, Biserica Ortodoxă sărbătorește Așezarea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne.
  
  Se știe că Veșmântul Maicii Domnului a fost adăpostit în Biserica din Vlaherne din Constantinopol și multe minuni sunt descrise în Evul Mediu Timpuriu legat de acest veșmânt, inclusiv în surse georgiene scrise din sec XI.
  
  Când Veșmântul s-a aflat în Mănăstirea Khobi (Georgia) otomanii au invadat regiunea Samegrelo în 1855 și au decis să transforme mănăstirea în deposit de arme, dar văzând minunea (mănăstirea a fost luminată) au părăsite locul de frică.
  
  După instaurarea regimului sovietic în Georgia, Veșmântul și lucrurile sfinte au fost duse din mănăstire în Muzeul Istoric din Samegrelo, deschis în Palatul Dadiani.
  
  Acestea au fost înregistrate că exponate și numai cîteva personae au fost conștiente de importanța lor.
  
  Din anul 1990, în fiecare an la dată de 15 iulie (stil vechi / 2 iulie stil nou), la sărbătoarea Așezarea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne, Veșmâtul Maicii Domnului este luat din Muzeul Dadiani și dus la Biserica Maicii Domnului din Vlaherne, din Zugdidi, pentru închinare.