Iubiții mei, la un singur lucru să luăm aminte: dacă ne vom ruga și dacă ne vom liniști, și dacă vom fi onești înaintea lui Dumnezeu, vom putea face fapte mărețe, și cu sufletul nostru, chiar și în societate. Însă trebuie să fim atenți la un singur lucru, la împrăștiere!
Să învățăm, dacă vrem să fim instrumente ale harului, să învățăm să nu ne ocupăm cu multe lucruri străine. Să nu ne intereseze lucruri care nu ne preocupă. Să nu ne deschidem orizontul într-un mod lumesc, ci să ne înălțăm cu gândul spre cer. Atât cât putem, să ne păstrăm mintea în tăcere. Să nu o lăsăm să se ciopârțească din cauza gândurilor.
Ne poate veni un gând, e omenește. Însă, atunci când gândurile observă că nu le dăm importanță, nu stăm să analizăm dacă gândul e corect sau nu, dacă să-l ascultăm sau nu, atunci gândul pleacă. Și gândurile ne vor părăsi cu totul dacă nu le dăm nicio importanță. Să nu ne doboare gândurile!
Să nu ne distragă atenția! Să nu începem treburi care nu ne sunt de mare trebuință.
Chiar dacă suntem dascăli, catehizăm pe alții, sau suntem oameni duhovnicești, sau duhovnici, sau povățuitori, ori suntem preoți de parohie sau predicatori, sau orice altceva… În mod necesar, vom avea o activitate, vom organiza ceva. Trebuie să facem și asta. Până și Apostolii se ocupau cu asta, se adunau și spuneau: „Acela va pleca în Japonia, acela va merge în Egipt, celălalt va pleca în India. Era o formă de organizare. Vom face acestea, dar să nu ne deschidem spre lucruri care ne obosesc, ne înșeală, ne împrăștie. Pe cât putem, să ne adunăm în inima noastră, mai mult, gândul nostru să-l adunăm, ca Dumnezeu să-l afle liber și să poată scrie acolo [cuvântul Lui]. Atunci când ne amestecăm în multe lucruri, pe care nu le putem rezolva, atunci când ne încurcăm cu tot felul de treburi, acest amestec al nostru atras de gânduri felurite, devine catastrofal.
De aceea, se spune că în afară de cele 10 porunci, mai există una. Porunca a 11-a spune: „Nu te încurca [în treburile altora].” Să nu ne amestecăm în nimic! Să nu ne încurcăm! Să nu ne mâhnim, să nu ne neliniștim! Să nu ne temem de boala noastră, de moarte, de suferința tatălui nostru, pentru mama și frații noștri!
Să nu ne apuce neliniștea și temerea, ca o agonie: „Ah, va veni 666! Ah, vor face alte acte de identitate! Ah, vom pieri! S-a stricat lumea! S-au vătămat cu toții! S-a stins credința în Hristos! Nimeni nu mai bagă în seamă Biserica!” Ce elemente tulburătoare sunt toate acestea!
Să nu fim distrași pentru nimic in lume: numai eu și Dumnezeul meu!
Citește în continuare următoarele două omilii ale Părintelui Emilian Simonopetritul pe site-ul Mărturisirea Ortodoxă
ORTODOXIA este DREAPTA CREDINȚĂ