A treia săptămână de ploi neîncetate. Întreb (pentru că nu pot avea dovezi să afirm) încă o dată autoritățile acestei țări: Aceste ploi blestemate, care nu se mai opresc, reprezintă un fenomen natural sau sunt o manipulare genocidara a climei, la nivel local, poate regional sau chiar european?
Nu mă interesează explicațiile "celor de la meteo", care spun că fronturi atmosferice din nord, din sud, din Luna (bine că nu au dat vină pe ruși și pentru asta) se întâlnesc asupra țării noastre. Mă interesează dacă aceste fronturi merg natural sau sunt împinse tehnologic pentru a crea acest iad al ploilor.
Am văzut pe unul de la o tembeliziune care spunea că acestea sunt niște "fenomene extreme de care vom tot avea parte de acum". De unde știe el că vom tot avea parte de acum de astfel de fenomene? E ghicitor în... nori sau știe de la cei care e posibil să facă astfel de manipulări ale climei?
De ce ar face cineva o manipulare a climei în felul asta? Ați uitat de marea resetare, de dictatură globalistă, de teroarea climatista, de "carbon zero" și alte de astea?
Manipularea ploilor ar putea fi o armă devastatoare în mâna unei astfel de grupări demonizate, care deja conduce Europa. Mai întâi pentru a crea iluzia "schimbărilor climatice", la care făcea cumva aluzie și ăla de la "tembeliziunea poporului”. Apoi, pentru a distruge agricultură de subzistență și autonomia celor care au înțeles că trebuie să revină la cultivarea pământului. Or mai fi și alte motive.
Trăiesc de jumătate de secol în această zona și știu cum arată o toamnă pe aici. Mai plouă, mai iese soarele, mai e frig. Dar ploi care să nu se mai termine săptămâni întregi sigur nu sunt specifice zonei, ci zonelor musonice, Bangladesh, Vietnam, Laos etc.
De aceea întreb dacă nu cumva sunt manipulări ale climei? Nu am de unde ști sigur, pentru că astfel de fapte, dacă există, se comit la nivel înalt al autorității, și populația nu le poate demonstra. Poate însă să le sesizeze prin "strigătul public", exact ce fac și eu.
E posibil să fie fenomene naturale, deși eu mă îndoiesc profund de asta.
Dar dacă totuși sunt fenomene naturale, va întreb pe cei care sunteți creștini și citiți aici ce am scris eu: Ați văzut vreun arhiereu să ceară o zi de post și rugăciune pentru ploile astea, care înțeleg că au făcut ravagii prin unele părți ale țării? Să citească o rugăciune de oprire a ploii? Nu. Știți de ce? Pentru că nu le pasă de poporul ortodox și pentru că nu cred în puterea lui Dumnezeu de a opri astfel de calamități.
Unii ar putea spune că nu există posibilitatea de a manipula climă. Mai jos va voi lasă un link de pe un prestigios site de drept din România, în care se vorbește despre nevoia stringentă de a se reglementa „războiul climatic”.
În articol se face referire și la tratate internaționale de reglementare a armelor climatice. DACĂ EXISTĂ O NEVOIE DE A REGLEMENTA RĂZBOIUL CLIMATIC ȘI UN TRATAT CARE SĂ REGLEMENTEZE UTILIZAREA LOR, ÎNSEAMNĂ CĂ EXISTĂ ARME CLIMATICE ȘI EXISTĂ POSIBILITATEA FOLOSIRII LOR.
Adică nu ne aflăm în „teoria conspirației”, cum le place proștilor să spună. Dacă există arme climatice și posibilitatea că ele să facă ce trăim noi azi, cred că întrebarea mea către autorități este perfect legitimă. Și mai adaug o întrebare: CE ROL JOACĂ ÎN MANIPULAREA CLIMATICĂ CHEMTRAILIZAREA NEÎNCETATĂ A CERULUI?
Reamintesc că producerea unor condiții fizice și psihice pentru distrugerea unei populații este genocid și se pedepsește cu pedeapsa închisorii pe viață, iar pentru cei ce se învoiesc la genocid, adică sunt în postura să îl oprească din funcții publice și nu o fac, 10 ani de închisoare. Fapta este imprescriptibilă. Reamintesc, de asemenea, că prin acest material doar pun întrebări, nu afirm și nu acuz pe nimeni.
Aceste întrebări se nasc din faptul că, de trei săptămâni, ploaia nu s-a mai oprit decât pentru o zi și ceva, că așa ceva este nefiresc pentru această zona, că nu este rezultatul ”schimbărilor climatice”, care sunt o escrocherie, că nu e prima dată când se întâmplă astfel de fenomene în ultimii ani, și primăvară, și vara, acum și toamna, că să nu mai vorbim că de câțiva ani a dispărut aproape complet iarnă. Toate acestea mă îndreptățesc să pun aceste întrebări, la care firesc ar fi că autoritățile să răspundă.
Referiță: Juridice.ro /Nevoia unui tratat internațional privind reglementarea „războiului climatic” / 06.03.2023 / Mircea DUȚU
Experimentate încă de la jumătatea secolului al XX-lea, tehnicile artificiale de pluviometrie via însămânțării tehnologice a norilor sunt astăzi utilizate în peste 50 de țări, printre care SUA, Emiratele Arabe Unite sau China. În special în aceasta din urmă ele cunosc în ultimii ani o expansiune masivă, generând și mai ales anunțând implicații importante în contextul problematicii schimbărilor climatice și în cadrul relațiilor interstatale. Or, respectivele tehnici de „inginerie și manipulare climatică” și folosirea lor nu sunt reglementate la nivel internațional pentru timp de pace și generează din ce în ce mai multe și intense tensiuni, până la a prevesti veritabile „războaie climatice”, între țările vecine și nu numai. În plus, gestionarea problemelor pe care le antrenează presupune o cooperare interstatală particulară și o încadrare juridică adecvată care se poate realiza prin încheierea unui tratat internațional special în materie. Nu în ultimul rând, apa și problemele ei în general tind să devină una dintre chestiunile dominante ale supraviețuirii în acest secol și în cel următor. Un prim pas în acest sens l-ar putea constitui înscrierea temei în cauză pe ordinea de zi a Conferinței Națiunilor Unite privind apa, care va avea loc la New York, între 22 și 24 martie 2023 (cum sugerează Frank Galland în Les technologies de contrôle de la pluie dont fait usage la Chine doivent être encadrées, „Le Monde”, 1 martie 2023).
- Un chimist, Vincent Schaefer, angajat al firmei americane General Electric, e considerat a fi desfășurat primele cercetări și a fi întreprins întâile experiențe în materia tehnicilor artificiale de pluviometrie via însămânțării norilor (ori cloud seeding) la începutul anilor 1950. Apreciindu-le drept promițătoare prin rezultatele scontate, ministerul apărării al SUA s-a asociat cu gigantul energetic pentru a iniția investigații de acest gen în lupta împotriva uraganelor, după care s-a ajuns la nașterea proiectului Cirrus vizând experimentarea din punct de vedere militar a tehnicilor de încărcare cu iodură de argint a straturilor joase de nori. Statul major al armatei americane avea să utilizeze rezultatele astfel obținute în privința respectivelor tehnici în timpul războiului din Vietnam, prin intermediul proiectului „Popeye” în scopul încetinirii înaintării coloanelor logistice ale armatei nord-vietnameze, inundând pista Ho Chi Min. Mai mult decât atât, progresele fiind considerate suficient de promițătoare, Pentagonul a continuat operațiunea între martie 1967 și iulie 1972. În acest răstimp aviația americană a îndeplinit 2602 misiuni de însămânțare artificială a norilor deasupra Laosului, Cambodgiei și a celor două Vietnamuri (pe atunci de sud și de nord). Ea a deversat, cu această ocazie, aproape 50.000 bidoane de iodură de argint și de plumb. Creșterea căderilor de ploaie ar fi atins 30% în unele locuri și ar fi încetinit efectiv înaintarea trupelor nord-vietnameze. Aviația viza cu prioritate rutele, intersecțiile, ceea ce ar fi indicat faptul că declanșarea ploii a putut fi localizată cu precizie.
Tot așa, cu același titlu de exemplu, în 1986 statul sovietic a făcut să plouă norii asupra teritoriului Belarus pentru a se evita ca substanțele radioactive degajate de la centrala nucleară de la Cernobîl, în urma accidentului de 26 aprilie același an, să afecteze prin deplasare și depunere în mare măsură capitala Moscova și alte regiuni apropiate ei. Acest episod a generat grave și numeroase probleme sanitare în republica sovietică respectivă.
Arma modificării climatice a fost interzisă formal prin Convenția de la Geneva (Convenția) din 18 mai 1977 (intrată în vigoare la 5 octombrie 1978) privind interzicerea utilizării în scopuri militare sau oricare alte scopuri ostile a tehnicilor de modificare a mediului (Environmental Modification Convention, Enmod) [ratificată de România prin Decretul nr. 100 din 28 martie 1983], potrivit căreia statele semnatare se angajează să „nu utilizeze în scopuri militare sau oricare alte scopuri ostile tehnicile de modificare a mediului cu efecte larg răspândite, de lungă durată sau grave, ca mijloace care provoacă distrugeri, daune sau prejudicii altui stat parte” (art. 1). Aceste tehnici sunt definite ca având drept obiect modificarea – grație manipulării deliberate a proceselor naturale – a dinamicii, compoziției ori structurii Terrei, inclusiv biosfera, litosfera, hidrosfera și atmosfera sau spațiul extraatmosferic. Fiecare stat parte se angajează să ia toate măsurile pe care le va considera necesare, conform procedurilor sale constituționale, pentru a interzice și preveni orice activitate vizată în orice loc aflat sub jurisdicția sau controlul său. Nerespectarea Convenției poate genera depunerea unei plângeri la Consiliul de Securitate al ONU, însoțită de toate datele pertinente ca și de toate dovezile posibile pentru dovedirea temeiniciei ei. La cererea organismului onusian fiecare stat parte se impune să coopereze la efectuarea oricărei investigații întreprinse conform Cartei ONU, asupra faptelor rezultând din plângerea primită de Consiliu. Acesta din urmă va comunica rezultatele investigațiilor statelor părți la convenție. Nu în ultimul rând, fiecare parte se angajează să acorde asistență sau să sprijine oricare alt stat-parte care solicită aceasta, dacă Consiliul de Securitate decide că el a fost vătămat sau riscă să fie vătămat ca rezultat al unei violări a prevederilor Convenției. Este de remarcat faptul că geoingineria, inclusiv în dimensiunea sa de capacitate a omului de a modifica vremea, scapă astăzi în mare parte prevederilor documentului și nu face obiectul nici unei convenții internaționale pentru timp de pace. În acest context, încă din 2020, Național Intelligence Council al SUA a atenționat că absența unui dialog internațional asupra subiectului și a unei reglementări pertinente a problemei ar putea conduce la situația în care un stat sau un grup de indivizi să manipuleze clima, cu efecte imprevizibile asupra sistemului climatic și calității mediului în diverse state. - Și aceasta în condițiile în care ingineria climatică, în această ipostază a provocării artificiale a ploii, este tot mai frecvent utilizată, în prezent peste 52 de țări practicând-o, într-o proporție mai mult sau mai puțin importantă, mergând din Emiratele Arabe Unite și până în Australia. Pe o atare cale se creează un avantaj strategic asupra vecinilor în caz de un potențial „război al apei” cauzat de multiplicarea ineluctabilă a episoadelor de secetă. Nu întâmplător însămânțarea norilor face obiectul cercetărilor în scopuri strategice și militare în state precum China, Rusia sau SUA. În Orientul Mijlociu, din ce în ce mai deșertic sub impactul schimbării climatice, se anunță un veritabil război pentru a controla cerul, norii și ploile ce pot cădea. În 2018 Iranul acuza Israelul și o „altă țară” că i-ar fi furat norii ce îi reveneau de drept și prin natura lor, ceea ce l-ar fi privat ca stat de primire, în plină secetă, a prețioaselor ploi ce îi însoțesc. Cel de al doilea stat vizat în această acuzație era Emiratele Arabe Unite, care dezvoltă un puternic program de însămânțare a norilor prin injectarea de produse chimice în cumulonimbus pentru a-l „crăpa” deasupra unui teritoriu dat, unul dintre cele mai avansate din regiune. Printre statele care promovează pe scară tot mai largă asemenea tehnici este și China. Aici „însămânțarea norilor” datează din 1958 și atunci avea ca singur obiectiv acela de a provoca ploaia pentru a intensifica aprovizionarea cu apă a orașelor și la țară. După mai bine de 60 de ani de experiență, Beijingul dorește în ultimii ani ca până în 2025 să-și dezvolte capacitățile în materie printr-un ambițios program de încărcare a norilor pe un teritoriu de 1,5 ori mai vast decât India, respectiv de 5,5 milioane de km2. Pentru a se atinge obiectivul fixat s-au utilizat nu numai rachete sol-aer de către regimentele de artilerie ori cele ale armatei aerului, ci s-a recurs și la ajutorul dronelor. Așa, de exemplu, folosirea dronei Wing Loong-2H permite detectarea norilor precipitanți, apoi de a acționa provocarea unei ploi artificiale. O experimentare de acest gen a avut loc în octombrie 2022 pe platourile înalte ale Tibetului, în provincia Qinghai situată în nord-estul Chinei. Acest spațiu geografic este considerat drept „castelul de apă” al țării, aici aflându-se izvoarele a trei fluvii majore ale Asiei: fluviul Yangtze, Fluviul Galben și Mekongul. Pentru a accentua și accelera progresele sale în geoinginerie, China nu face un mister în legătură cu avantajele pe care vrea să le tragă din promovarea inteligenței artificiale, în privința căreia și-a declarat deja ambiția de a deveni liderul mondial în materie până în 2030. Aceasta ar trebui să-i permită să determine cel mai bun moment de însămânțare în funcție de evoluția norilor, stimulând în același timp comportamentul iodurii de argint odată introdusă în straturile joase ale norilor.
Pentru desfășurarea și amplificarea capacităților sale, Beijingul va investi în perioada următoare mai multe miliarde de dolari. Folosințele pe care le afișează în prezent țin de sectorul civil: lupta împotriva incendiilor de pădure, umplerea rezervoarelor hidraulice naturale și artificiale, disiparea poluării (așa cum s-a întâmplat la 1 iulie 2021 cu ocazia unor ceremonii oficiale) ori prevenirea furtunilor de grindină și a daunelor provocate de ele asupra agriculturii. Dar, așa cum s-a întâmplat și ne arată experiența din domeniul nuclear, de la utilizarea civilă, pașnică, la folosința militară, ostilă nu e adesea decât un pas.
Atari acțiuni experimentale și de începuturi afectează în plan climatic și îngrijorează politic mai ales vecinătățile geografice și proximitățile statale. Din această perspectivă, promovarea geoingineriei climatice de către China preocupă în special India, care vede în experimentările Beijingului, desfășurate pe platourile înalte ale Tibetului, riscuri de modificare a regimurilor pluviometrice în privința părții septentrionale a teritoriului său cu multiple incidente posibile asupra debitului cursurilor de apă strategice: Indus, Gange, Brahmaputra, care preiau toate izvoarele lor din Tibet, teritoriu chinezesc. Un alt stat preocupat de cercetările și experimentările în materie întreprinse de China, cu care a intrat din 2020 într-un deceniu al riscurilor ridicate de confruntare, este Taiwanul. Specialiștii de la Taipei au atras atenția în acest sens asupra faptului că manipulările climatice nu sunt încurajate cu orice preț de Organizația Meteorologică Mondială (OMM) și au denunțat deschiderea de birouri ale modificării climatice în provinciile chineze, cu experimentări acoperind acum deja circa două treimi ale teritoriului, fără a dispune în capacitatea de a evalua în mod precis consecințele perturbărilor antrenate. De aici decurge necesitatea, înainte ca tensiunile să izbucnească la un moment dat, de a reglementa la nivel internațional problematica respectivă pentru a încadra utilizarea tehnicilor de însămânțare a norilor, precum și frecvența lor. - Așadar, în prezent niciun text ad-hoc de drept internațional nu reglementează recurgerea la tehnicile de geoinginerie (în sens larg înglobând toate familiile de tehnici vizând a se acționa asupra sistemului climatic în scop corectiv – reducerea ritmului încălzirii globale – ori curativ – reabsorbirea unei părți din emisiile de CO2 rezultate din activitățile umane –), în general. Adunarea Generală a ONU a reiterat periodic, începând din anii 1960, necesitatea de a se efectua o supraveghere generală asupra lor. Fertilizarea oceanelor și stocajul carbonului în coloana de apă ori fundurile marine au dat loc consacrării unei interdicții a acestui gen de activități în cadrul Organizației Maritime Internaționale. Conferința Părților la Convenția privind biodiversitatea (1992) a aprobat în 2010 o decizie vizând interzicerea desfășurării (dar nu și cercetarea) tehnicilor de inginerie climatică. Obiectivul Convenției-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice urmărește „stabilizarea concentrațiilor de gaze cu efect de seră (GES) în atmosferă la un nivel care să împiedice orice perturbare antropică periculoasă a sistemului climatic” și trebuie, de asemenea, să guverneze într-o anumită măsură și asemenea activități. La nivel regional (în cadrul Uniunii Europene, Convenția pentru protecția mediului marin al Atlanticului de Nord-Est – OSPAR, amendament 2007) evoluțiile legislative converg în favoarea unui stocaj geologic și a interdicției sale în coloane de apă.
În general, combinând dreptul internațional, dreptul regional și drepturile naționale și locale, corpusurile regulilor juridice aplicabile sunt proprii fiecărei tehnici iar posibilitățile de a aborda ingineria climatică precum un ansamblu omogen apar ca puțin realistă. Ceea ce nu împiedică faptul ca dreptul în vigoare să generalizeze recurgerea la asemenea tehnici, în special dreptul mediului (principiul prevenirii daunelor, principiul precauției, obligația de due diligence, obligația de a realiza studii de impact sau principiul poluatorul-plătește). La intersecția între dreptul mediului cu cel al drepturilor omului, drepturi precum cel la sănătate, drepturile funciare, dreptul de proprietate intelectuală, normele în prezență sunt numeroase iar aplicarea lor în cazurile în care intervine clima devin potențial conflictuale. O situație tranzitorie care își așteaptă o mai temeinică sedimentare în consonanță cu dinamica proprie fenomenelor pe care e chemată să o încadreze. - Alte aspecte juridice ale domeniului vizează, de exemplu, problema de a ști cui aparțin norii și care sunt implicațiile răspunsului dat. Dilema s-a născut în anii 1940 atunci când SUA au făcut, pentru prima dată, să plouă un nor deasupra statului New York, Canada protestând și acuzându-le că astfel li s-a furat „obiectul climatic”. Nu întâmplător statul canadian Quebec se numără printre rarele locuri de pe glob unde există o lege adoptată în anii 1960 care interzice să se acționeze asupra unui nor pentru a se produce ploaia, fără autorizație administrativă. Însămânțarea artificială a norilor ridică cel puțin trei chestiuni: în orice caz nu numai pe cea a proprietății asupra apei pe care o conține și a impactului produselor utilizate, ci și pe cea a implicațiilor în privința schimbării climatice, iar în contextul relevat a potențialului de tensionare a relațiilor internaționale. Dacă aplicăm teoria efectului de fluture (potrivit căreia „zbaterea acestuia din aripi într-o țară ar putea antrena un uragan în alta”) se impune întrebarea asupra impactului pe care îl pot antrena manipulările climatice (în speță cele ale norilor) asupra sistemului climatic în general, precum și a calității mediului din alte state sau din zone nesupuse jurisdicțiilor naționale. Norul nu constituie o stare fizică stabilă. Dreptul internațional neavând vocația să guverneze ceea ce e sezonier, pasager, efemer, fluid el sau ploaia nu posedă, în principiu, autonomie suficient de prelungită spre a prezenta o stare specifică demnă de a fi luată în calcul de norma juridică. Ele nu beneficiază deci de un regim juridic bine determinat contrar solului, mării sau aerului; participă la acestea, dar se distinge de corpul lor. O atare situație împiedică existența unei poziții particulare a acestora. În același timp, atașarea componentelor respective la elemente recunoscute de dreptul internațional e riscantă, conferindu-le un statut ilizibil, hibrid, imposibil de precizat.
În același timp, interceptarea și aproprierea norilor grație procedeelor artificiale antrenează deja tensiuni crescânde. În aceste condiții modificarea climei în mod pașnic de către un stat în funcție de interesele sale proprii spre a primi precipitații mai importante fiind posibilă tehnic și juridic, se pune problema cum se pot evita derapajele tensionale. Desigur, înainte de toate, dreptul internațional trebuie să utilizeze resursele oferite de textele pertinente în vigoare. Cele mai relevante apar indiscutabil, din această perspectivă, normele de lege lata privind răspunderea internațională a statelor pentru daunele cauzate mediului prin manipularea climei. Este vorba de două obligații juridice internaționale, internațional recunoscute, respectiv, pe de o parte, cea generală de a se proteja mediul, iar, pe de alta, cea de a nu cauza pagube mediului aferent teritoriului altor state ori din spații situate în afara jurisdicțiilor naționale. Dar în ce ar consta un atare prejudiciu? La prima vedere în privarea de precipitații care, în afara intervenției de pe teritoriul statului culpabil, ar fi căzut în spațiul altei țări. În altă ordine de idei, se pune în discuție statutul lor de bun comun, putând deveni periculos și inechitabil, ca o entitate să revendice proprietatea exclusivă asupra acestora și să se comporte în virtutea atributelor tradiționale aferente unui asemenea drept. Dimpotrivă, s-ar putea avea în vedere conferirea calității de bunuri publice mondiale, inapropriabile și care să circule în cadrul sistemului climatic planetar, fără ingerințe umane de dirijare și manipulare/deturnare de la legile proprii acestuia și cu atât mai puțin de apropriere exclusivă. Asemenea dileme ar putea fi înlăturate și o reglementare potrivită ar putea apărea prin negocierea și încheierea unui tratat internațional în materie. Regimul juridic internațional astfel instituit ar trebui să se integreze structurii și funcțiunilor dreptului global al climei și ipostazelor sale regionale și naționale de exprimare și manifestare. Un sistem internațional de supraveghere a stării subsistemului noros, care să sesizeze cazurile neconforme și să asigure reacțiile necesare ar putea fi instituit și să funcționeze sub autoritatea Organizației Meteorologice Mondiale (OMM). Un mecanism de soluționare pașnică, în interes general al eventualelor diferende în domeniu s-ar impune de la sine. În orice caz, instituirea unui număr minim de reguli care să promoveze încrederea, previzibilitatea și să asigure transparența activităților pendinte e absolut necesară. Desfășurarea haotică, în disprețul coordonării eforturilor și intereselor și al preocupării de a păstra echilibrul climatic, încurajează purtarea abuzivă a statelor și ingerințe nepermise în „mașinăria climatică” planetară cu spectrul unor consecințe bulversante deosebit de periculoase.
Subiectul rămâne deschis, rândurile de față neavând rostul decât de a-l sesiza și iniția dezbaterile premergătoare demersului juridic.
Prof. univ. dr. Mircea Duțu
Directorul Institutului de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române
- Un chimist, Vincent Schaefer, angajat al firmei americane General Electric, e considerat a fi desfășurat primele cercetări și a fi întreprins întâile experiențe în materia tehnicilor artificiale de pluviometrie via însămânțării norilor (ori cloud seeding) la începutul anilor 1950. Apreciindu-le drept promițătoare prin rezultatele scontate, ministerul apărării al SUA s-a asociat cu gigantul energetic pentru a iniția investigații de acest gen în lupta împotriva uraganelor, după care s-a ajuns la nașterea proiectului Cirrus vizând experimentarea din punct de vedere militar a tehnicilor de încărcare cu iodură de argint a straturilor joase de nori. Statul major al armatei americane avea să utilizeze rezultatele astfel obținute în privința respectivelor tehnici în timpul războiului din Vietnam, prin intermediul proiectului „Popeye” în scopul încetinirii înaintării coloanelor logistice ale armatei nord-vietnameze, inundând pista Ho Chi Min. Mai mult decât atât, progresele fiind considerate suficient de promițătoare, Pentagonul a continuat operațiunea între martie 1967 și iulie 1972. În acest răstimp aviația americană a îndeplinit 2602 misiuni de însămânțare artificială a norilor deasupra Laosului, Cambodgiei și a celor două Vietnamuri (pe atunci de sud și de nord). Ea a deversat, cu această ocazie, aproape 50.000 bidoane de iodură de argint și de plumb. Creșterea căderilor de ploaie ar fi atins 30% în unele locuri și ar fi încetinit efectiv înaintarea trupelor nord-vietnameze. Aviația viza cu prioritate rutele, intersecțiile, ceea ce ar fi indicat faptul că declanșarea ploii a putut fi localizată cu precizie.
ORTODOXIA este DREAPTA CREDINȚĂ