Ușa nu are clanță la exterior, are clanță doar la interior și doar de acolo se poate deschide.

Aceasta icoana, înfățișează versetul din Noul Testament care spune astfel: ”Iată, stau la ușă și bat; de va auzi cineva glasul Meu și va deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el și el cu Mine" - Apocalipsa 3, 20.

"Ușa" este ușa inimii oamenilor. Aici noi putem vedea iubirea cea mare a lui Dumnezeu. Dumnezeu cel atotputernic îi caută pe oamenii păcătoși și bate la ușa inimii lor. În Cartea Facerii Cap. 3, după ce omul a păcătuit s-a ascuns printre pomi. Dumnezeu cel atotputernic, atotștiutor și omniprezent cunoștea bine unde este Adam, dar l-a căutat și l-a chemat pe nume: „Adame, unde ești?“ Dumnezeu a bătut la inima lui Adam si l-a chemat, dar Adam nu a răspuns.

Dumnezeu a bătut la inima lui Avraam și l-a chemat. Dumnezeu l-a chemat pe Moise. Dumnezeu i-a chemat pe prooroci. La urmă, Dumnezeu L-a trimis pe singurul Său Fiu ca să ne mântuiască din păcatele noastre. Mântuitorul Iisus Hristos ne arată scopul venirii lui pe pământ: „Fiul omului a venit să caute și să mântuiască pe cel ce era pierdut“(Luca 19, 10).

Dumnezeu bate la ușa inimii noastre și ne cheamă: „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun și povara Mea este ușoară.“ — Matei 11, 28-30.

Dumnezeu ne-a dat libertate, deci chiar dacă nu deschidem ușa inimii, totuși Dumnezeu nu sparge ușa.

A deschide ușa și a-L primi pe Hristos în inimă este responsabilitatea noastră.

În această icoană, Domnul nostru Iisus Hristos bate la ușă, dar ușa nu are clanță în exterior.

Mântuitorul nu poate deschide ușa și nu poate intra doar dacă cel aflat dinăuntru deschide ușa prin propria lui voință.

Dacă noi nu deschidem ușa inimii, Hristos nu poate intra.

Deci dinăuntru trebuie să deschidem ușa inimii noastre.