Numele acestei icoane a Maicii Domnului provine de la Marele Cneaz al Kievului, Igor Olegovici, mult-pătimitorul, care a fost martirizat în fața icoanei pe 19 septembrie 1147. Cneazul Igor Olegovici a fost una dintre victimele luptei pentru tron din Rusia. El a fost întemnițat de Marele Cneaz Iziaslav II Mstislavici în Mănăstirea Pereiaslavl - a Sfântului Ioan. Departe de idolii acestei lumi, și grav bolnav, el a început să se pocăiască de păcatele sale și a cerut permisiunea de a fi tuns în monahism. Pe 5 ianuarie 1147 a fost tuns în monahism de către Episcopul Eftimie de Pereiaslavl, primind numele Gabriel. La scurt timp după tunderea în monahism el s-a însănătoșit și s-a transferat la Mănăstirea Theodorov din Kiev, unde a devenit schimonah. Departe de jocurile politice, Igor s-a dedicat în întregime nevoințelor monahale. Cu toate acestea, noii conducători de la Kiev se gândeau la uciderea călugărului, de teama ca să nu revendice Cnezatul. În ziua de 19 septembrie 1147, Marele Cneaz Igor a fost ucis în momentul în care se ruga înaintea unei icoane a Maicii Domnului în timpul Sfintei Liturghii. Cu binecuvântarea Mitropolitului Clement Smoliatic, egumenul Anania al Mănăstirii Theodorov a îngropat trupul mult-pătimitorului Igor în biserica Mănăstirii Simonov din Kiev.

La data de 05 iunie 1150, sfintele moaște ale Sfântului Igor au fost mutate în mod solemn la Cernigov - regiunea sa natală, unde au fost așezate într-o raclă, în Catedrala Hristos Mântuitorul.

Icoana înaintea căreia s-a rugat Sfântul Igor înainte de martiriul său a primit numele „Igorevskaia” și a fost mutată în Catedrala Sfântul Ioan, a Lavrei Pecerska din Kiev, unde a rămas până la începutul secolului XX. Icoana Maicii Domnului „Igorevskaia” este o variantă restrânsă a icoanei Maicii Domnului din Vladimir, înfățișând doar partea superioară a icoanei „Vladimirskaia”. Această variantă reflectă o practică străveche a copierii icoanelor făcătoare de minuni (copia era făcută în mărime mai mică și cu mai puține detalii).

Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (a Sfântului Igor) a circulat prin intermediul a mai multe copii, chiar înainte de a fi foarte cunoscută icoana Maicii Domnului din Vladimir. La fel ca și celelalte icoane de tip „Eleousa” (Milostiva), atenția se concentrează pe chipurile Maicii și a Pruncului. În timpul ocupației Kievului, în 1941, icoana a dispărut, dar amintirea și cinstirea ei s-au păstrat.

Rugăciune către Maica Domnului:

"O, Preaminunată Ocrotitoare cerească a întregii Ortodoxii, primește și razele gândurilor noastre pe care le îndreptăm cu smerenie către Tine. Păzește-ne pe noi de vrăjmașii văzuți și nevăzuți și abate norul mâniei lor dinspre noi, ca întru pace să-Ți dăruim curgerea rugăciunii noastre. Pe scaunul slavei cerești ai fost așezată de Cel Căruia te-ai făcut scaun preaînalt a toată desăvârșirea.

De acolo veghezi ca o Împărăteasă asupra poporului tău și pe îngeri îi trimiți ca să păzească pe robii tăi de toată vătămarea potrivnicilor noștri. Sub lumina privirii tale iubitoare de Maică ajută-ne să punem început bun pocăinței noastre și să deprindem virtuțile. Pe cei din primejdii îi acoperă cu darul tău, pe cei întristați îi povățuiește la limanul păcii dumnezeiești și pe noi, pe toți, ne întărește întru mărturisirea dreptei credințe prin cuvânt, dar mai ales prin faptele cele bune izvorâte din inimă smerită și iubitoare. Cu sabia rugăciunii tale taie toate gândurile patimilor noastre și tulburarea furtunii ispitelor de pe marea vieții o potolește, ca întru pace să petreacă robii tăi în toate zilele în așteptarea Împărăției celei cerești. Zdrobește cu gânduri smerite pe vrăjmașii care caută să ne prăbușească în prăpastia răutății. Ridicând mâinile tale la rugăciune, dobândește pentru noi surparea gândurilor întunecate și strălucește mintea noastră cu lumina Soarelui înțelepciunii. Nu avem pocăința cea mântuitoare și nici nu știm a ne ruga pentru a atrage asupra noastră mila Stăpânului, dar nu ne lăsa pe noi, Maică Preacinstită, ci cu însăși cheia rugăciunii tale descuie-ne ușa milei dumnezeiești. Împacă viața noastră și în ceasul sfârșitului vieții noastre pământești să ne întâmpini cu față luminoasă și cu nădejdea mântuirii, alungând de la noi toată frica, spre a te lăuda cu bucurie în vecii vecilor. Amin."