“Plîngînd în locul unde stăteam, am văzut sus icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu stînd în perete, şi am zis către ea, cu ochii şi cu mintea fără de abatere privind: „O, Fecioară, Stăpînă, care ai născut cu trup pe Dumnezeu Cuvîntul! Ştiu cu adevărat, ştiu că nu este cu cuviinţă, nici cu plăcere ţie ca să privesc eu desfrînata, cea atît de necurată, spre cinstită icoana ta, a Preacuratei şi pururea Fecioarei Maria, care ai sufletul şi trupul curat. Şi cu dreptate este ca eu, desfrînata şi urîta, să fiu lepădată de la fecioreasca ta curăţenie. Dar de vreme ce am auzit că pentru aceasta Dumnezeu S-a făcut om, pe care L-ai născut, ca să cheme pe cei păcătoşi la pocăinţă, ajută-mi mie, care, fiind singură, nu am de la nimeni ajutor. Porunceşte ca să-mi fie şi mie neoprită intrarea în biserică şi nu mă lipsi de a vedea cinstitul Lemn, pe care cu trupul S-a pironit Dumnezeu, Cel născut din tine, Care şi-a dat Sîngele Său pentru a mea izbăvire. Porunceşte, o, Stăpînă, ca şi mie nevrednicei să mi se deschidă uşa, spre închinarea dumnezeieştii Cruci, şi să-mi fii tu mie mijlocitoare preavrednică de credinţă către Cel ce s-a născut din tine. Căci de acum nu-mi voi mai întina trupul cu nici un fel de faptă a necuratei desfrînări. Că, după ce voi vedea Lemnul cel Sfînt al Crucii Fiului Tău, mă voi lepăda cu totul de lume şi de cele din ea şi îndată voi ieşi, oriunde, tu singură ca o chezăşuitoare a mîntuirii mele, mă vei povăţui pe mine”.

Dupa aceasta rugaciune fierbinte, Maria Egipteanca – cea care incercase de trei ori sa intre in Biserica Sfantului Mormant in ziua praznicului Inaltarii Sfintei Cruci si de trei ori fusese respinsa de o putere nevazuta, reuseste sa intre, sa se inchine si apoi se intoarce la icoana Maicii Domnului – mijlocitoarea sa. (Icoana se afla si acum in capela greaca din stanga intrarii in biserica, inainte de coloana crapata de Sfanta Lumina). Se intoarce pentru a-si tine promisiunea si spune : « … Acum este vremea, stăpînă, să fac ceea ce prin mijlocirea ta am făgăduit. Acum oriunde voieşti, povăţuieşte-mă şi să-mi fii mie de aici înainte învăţătoare spre mîntuire, povăţuindu-mă la calea pocăinţei”. Acestea grăindu-le, am auzit un glas de departe strigînd: „De vei trece Iordanul, bună odihnă vei afla. ».

Chiar in aceeasi seara, Maria se indreapta spre albia Iordanului, se impartaseste in Biserica Sf Ioan Botezatorul cu Trupul si Sangele Domnului, mananca o jumatate din cele patru paini pe care le luase cu ea, bea apa din Iordan, doarme pe pamantul gol si dimineata, povatuita de Maica Domnului ( care o va indruma permanent in cei 47 de ani de pustnicie), trece apa si se adanceste in pustiul Iordanului. 47 de ani, in care nu a vazut nici om nici animal, ci doar s-a luptat cu patimile sale in singuratate si si-a plans pacatele tumultoasei tinereti traite in Alexandria.