Pe astfel de păstori vrednici, care drept învață cuvântul adevărului, îi pomenește Biserica noastră în cursul dumnezeieștii Euharistii și a celorlalte slujbe. Este posibil vreodată să adopte cineva opinia că trebuie să facem ascultare de păstori care nu propovăduiesc adevărul Evangheliei, care îndreptățesc panerezia ecumenismului și care conduc, prin viața lor desfătată și imorală, pe mulți în adâncul pierzării? Și că, atunci când este semnalat acest lucru, este o ofensă, răscoală și sminteală a credincioșilor? Ce să urmăm din abdicarea și credința lor? Dacă în istoria Bisericii ar fi stăpânit această noimă distorsionată a ascultării, ascultarea satanică, atunci ar fi domnit erezia pentru că ar fi trebuit ca Sfinții să facă ascultare de patriarhii și episcopii eretici, ar fi stăpânit, de asemenea, nicolaitismul și sodomia.

Părintele Theodoros Zisis - Reaua ascultare și sfânta neascultare.