Sfânta Evanghelie după Ioan, Capitolul 12:
- Deci, cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi.
- Şi I-au făcut acolo cină şi Marta slujea. Iar Lazăr era unul dintre cei ce şedeau cu El la masă.
- Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului.
- Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis:
- Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari şi să-i fi dat săracilor?
- Dar el a zis aceasta, nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga, lua din ce se punea în ea.
- A zis deci Iisus: Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat.
- Că pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.
- Deci mulţime mare de iudei au aflat că este acolo şi au venit nu numai pentru Iisus, ci să vadă şi pe Lazăr pe care-l înviase din morţi.
- Şi s-au sfătuit arhiereii ca şi pe Lazăr să-l omoare.
- Căci, din cauza lui mulţi dintre iudei mergeau şi credeau în Iisus.
- A doua zi, mulţime multă, care venise la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim,
- Au luat ramuri de finic şi au ieşit întru întâmpinarea Lui şi strigau: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!
- Şi Iisus, găsind un asin tânăr, a şezut pe el, precum este scris:
- “Nu te teme, fiica Sionului! Iată Împăratul tău vine, şezând pe mânzul asinei”.
- Acestea nu le-au înţeles ucenicii Lui la început, dar când S-a preaslăvit Iisus, atunci şi-au adus aminte că acestea I le-au făcut Lui.
- Deci da mărturie mulţimea care era cu El, când l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi.
- De aceea L-a şi întâmpinat mulţimea, pentru că auzise că El a făcut minunea aceasta.
