„Auzim întotdeauna în Simbolul Credinței, că noi, ortodocșii, credem întru Una, Sfântă, Sobornicească, și Apostolească Biserică. Una, nu o sută. Băgați de seamă!

Vai și amar de cei ce s-au despărțit de Biserica lui Hristos. Nu există o mie de biserici! Una este: Biserica Sobornicească Ortodoxă în întreaga lume! Cei ce s-au despărțit de Biserică n-au mântuire.

Biserica este stâlp și temelie a adevărului! Biserica este Trupul lui Hristos, cum zice marele Apostol Pavel, al cărui Cap este în ceruri. Cei ce s-au rupt de Biserică și au trecut la vreo sectă oarecare (cu sensul de erezie), n-au mântuire în vecii vecilor, măcar de-ar face orice faptă bună!

Pentru că același apostol a spus: Credința este moartă fără fapte și faptele fără dreapta credință sunt moarte!” ”Noi ortodocșii suntem puțini, dar suntem Biserică întreagă. Nouă nu ne lipsește nimic. Noi n-avem ce împrumuta de la protestanți, dar nici de la catolici. Nimic, absolut nimic!"

”Nu există două biserici în lume. Una. Și aceasta este Biserica Ortodoxă, universală, în care ne-am născut noi, românii și grecii, și bulgarii, și rușii, și sârbii, și alte popoare ortodoxe. Noi n-am stricat nimic din cele ce am crezut.

Biserica noastră este întreagă dogmatic, e canonică, e liturgică, tipiconală, toate le are, tot tezaurul dogmatic, canonic și liturgic și tipiconal îl are Biserica în sânul ei. Biserica noastră e tradițională, a mers pe drumul apostolic, n-avem de împrumutat nimic nici de la catolici, nici de la protestanți și cu atât mai mult de la secte.

Nu mergeți în adunările lor, că dacă ai mers numai o dată de te-ai rugat unde se roagă ei, nu mai ești creștin. Cine spune asta? Voi ați auzit de Pidalion? ”Cârma Bisericii Universale”… E tradusă de Veniamin Costachi în românește și tipărită la Mănăstirea Neamțu la 1844. Aici avem adunat tot tezaurul canonic și dogmatic care s-a discutat la cele șapte sinoade ecumenice și la sinoadele apostolice. Iată ce spune canonul 10 apostolic:

”Dacă cineva cu cel scos de la împărtășire măcar în casă împreună de s-ar ruga, să se afurisească”. Auzi? Dacă te duci cu un afurisit de Biserică, cum sunt sectarii (și toți ereticii n.n), măcar în casă dacă ai zis un Tatăl nostru cu el, ești afurisit, ești despărțit de Biserică. Dacă stai la masă cu dânsul, ești afurisit. Dacă te duci la înmormântarea lui ești afurisit, te-ai despărțit de Biserică”

Iar despre catolici părintele Cleopa a spus ferm: ”Care trece la catolici se leapădă de botezul ortodox. Se face catolic, dar își pierde sufletul”.

Atitudinea față de eretici

Deși astăzi suntem obișnuiți în mod frecvent să vedem ierarhi, preoți și credincioși ortodocși rugându-se împreună cu ereticii, Părintele Cleopa nu ar fi îngăduit niciodată astfel de abateri de la dreapta credință și încălcări flagrante ale sfintelor canoane. El spunea:

"Se cade, așadar, oricărui preot ortodox și oricărui creștin al Bisericii noastre dreptmăritoare, să fie un bun ostaș al lui Hristos cu toată evlavia și cu mânie bărbătească și tare să apere, prin cuvânt și prin scris, adevărul dreptei noastre credințe. Nu se cuvine a fi blând acolo unde nu trebuie, a te purta cu blândețe. Același lucru ne învață și Sfântul Pimen cel Mare, zicând: ”Se cade nouă a răbda toate, măcar de ne-ar scote cineva și ochii sau ne-ar tăia mâna noastră cea dreaptă, iar dacă cineva voiește a ne depărta și a ne despărți pe noi de Dumnezeu, atunci să ne mâniem” (Pateric, Cuvântul 118).

Și iarăși zice:

”Întâia oară fugi, a doua oară fugi, a treia oară fă-te sabie cu cel ce vrea să te despartă pe tine de dreapta credință”

,,Ereticii, fiind vrăjmașii lui Dumnezeu (Ps. 36, 20 și 91, 9) nu avem voie să-i iubim ca pe creștini, că ei sunt fii ai diavolului, pui de viperă (Matei 3, 7; 12, 34; 23, 33; Luca 3, 7).

Cu ereticii nici nu avem voie să ne rugăm (canonul 10 și 64 apostolic).

Păcatul lor este împotriva Duhului Sfânt, care nu are iertare nici în veacul de acum, nici în cel viitor (Matei 12, 31-32; Marcu 3, 29; Luca 12, 10).

Pe eretici și sectanți nici în casă nu avem voie să-i primim, nici ”bună ziua” să le zicem (II Ioan 1, 10-11; Sfântul Efrem Sirul, Tomul III, pag. 156)".

Părintele Cleopa este categoric împotriva căsătoriilor mixte, acceptate astăzi cu multă larghețe de ierarhii ecumeniști, și adoptate oficial la minciunosinodul din Creta, anulând astfel practic canonul 72 VI ecumenic.

”Cât privește căsătoria unui creștin ortodox cu o femeie eretică sau invers, nu se poate, deoarece nu se poate împreuna lupul cu oaia, spre naștere de fii (Pravila Bisericească, Nicodim Sachelarie, pag. 91, manuscris)." , Mântuitorul nostru ne-a învățat pe noi și ne-a poruncit să iubim chiar pe vrăjmașii noștri . Dar nu ne-a învățat nicăieri să-i iubim pe eretici. Că ereticii, după dumnezeiasca Scriptură, nu mai sunt oameni, ci lupi grei (Fapte 20, 29), lupi îmbrăcați în piei de oi (Matei 7, 18), câini (Matei 7, 6), porci (idem), asini sălbatici (Iov 11, 12;Ieremia 2, 24; Osea 8, 9)."