Ne povestea un bătrân că spunea avva Teodor Iliotul că era în muntele Măslinilor un călugăr care sihastrea zăvorât, mare luptător în nevoințele călugăreșți. Dar îl chinuia pe el demonul curviei.

Într-o zi, pe când îl muncea diavolul mai tare, a început bătrânul să se vaite și să spună demonului:

— Până când n-ai să-mi dai pace? Du-te de la mine că ai îmbătrânit odată cu mine!

Demonul i se arată în față ochilor spunându-i:

— Jură-mi-te că n-ai să spui nimănui ceea ce îți voi spune și n-am să te mai chinui!

— Mă jur! Și s-a jurat bătrânul, pe Cel ce locuiește în ceruri Atunci dracul i-a spus:

— Să nu te mai închini acestei icoane și n-am să te mai chinui.

Icoana avea chipul Stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu Maria, purtând în brațe pe Domnul nostru Iisus Hristos.

— Lasă-mă, a spus călugărul dracului, să mă gândesc.

A două zi a venit acolo avva Teodor eliotul, care trăia pe atunci în lavra Faran, care ne-a și povestit această întâmplare. Călugărul i-a povestit lui totul. Bătrânul a spus monahului:

— Într-adevăr, avvo, ai fost înșelat, că ai jurat. Dar bine ai făcut că mi-ai spus. Ți-i mai de folos să nu rămână în ținutul acesta femeie desfrânată la care să nu te duci, decât să tăgăduieșți că nu te închini Domnului Iisus cu Maică Să.

După ce l-a sprijinit și l-a întărit cu multe cuvinte, avva Teodor a plecat spre locul lui.

Dracul se arată din nou monahului și-i spune:

— Ce-nseamnă asta călugare? Nu mi-ai jurat că nu spui nimănui? Pentru ce ai spus totul celui care a venit la ține? Îți spun calugăre că în ziua judecății ai să fii judecat că ți-ai călcat jurământul.

Monahul i-a spus:

— Că m-am jurat și mi-am călcat jurământul o știu. Știu că am călcat jurământul făcut pe Stăpânul și Făcătorul meu, dar pe ține nu te ascult. Tu vei fii cel care ai să fii osândit că rău sfătuitor și că pricinuitor al calcării jurământului.