"A văzut multe biserici care în timplul slujbelor sunt pline de oameni, dar în care nu există niciun credincios şi în care nu există prezența lui Dumnezeu."
"A văzut că preoții nu le spun la oameni adevărul, ci le spun ceea ce vor să audă. Iar în predică, preoții vorbesc frumos şi cu carismă, cu încredere în ei, ca oamenilor să le placă predica şi să plece acasă mulțumiți, în loc să le spună Adevărul (care nu produce mulțumire fiindcă presupune cruce şi căință)."
"Mulți preoți cred că Îi slujesc lui Dumnezeu, dar în realitate nu este aşa, căci ei se tem să le spună oamenilor Adevărul ca ei să se căiască şi să fie vii; ci le spun oamenilor lucruri plăcute urechilor şi fac la biserică tot felul de activități interesante şi distractive care să-i atragă pe oameni spre biserică, dar care în realitate aceste lucruri îi îndepărtează de Dumnezeu."
"În loc să propovăduiască Adevărul (care doare şi care îndeamnă la renunțarea la păreriile proprii), au ales în schimb: cuvintele frumoase, plăcerea, pacea înşelătoare şi divertismentul 'creştin'."
Hristos i-a arătat că încă mai există biserici care "ard de prezența lui Dumnezeu, în care rugăciunile străpung cerul, în care slujbele nu se fac spre spectacol, spre a ieşi în evidență şi în care predicile poartă greutatea Adevărului.
Aceste biserici sunt vii pentru că Hristos este în centru. Dar celelalte sunt pe moarte, iar unele chiar au murit, chiar dacă încă merg oameni la biserică şi se oficiază slujbele. În ele nu mai există Dumnezeu, ci există doar formalitate, rutină, Tradiție, dar fără putere. Oamenii vin la biserică, dar inimile lor nu se schimbă, ei în loc să se simtă vinovați, se simt confortabil; le place slujba, dar nu îşi schimbă viața.
"Apoi am văzut ceva şi mai înfricoşător: biserici pline, ticsite de oameni, dar toți erau în întuneric; predicile erau blânde, menite să-i mulțumească pe "credincioşi", în loc să-i facă să se simtă vinovați; predicile sunt făcute în aşa fel ca să-i facă pe oameni fericiți, în loc să-i facă să se pocăiască.
"Înainte preoții vorbeau cu îndrăzneală, dar acum le este frică să mai vorbească ca nu cumva să jignească sau să "judece" pe cineva. Ei țin mai mult la popularitate, la progresul lumii, la presiunile politice, la compromisurile lumii, la ce crede lumea şi stăpânitorii lumii, decât la ce spune Dumnezeu."
Au iubit mai mult slava lumii decât pe Dumnezeu.
"Am văzut congregații (parohii/sinoade) oarbe, atât de oarbe încât nici măcar nu văd că prezența lui Dumnezeu i-a părăsit. Lacrimile mi-au umplut ochii.
Doamne, ce s-a întâmplat?, am întrebat.
Fața lui Hristos era plină de tristețe:
Asta este ceea ce se întâmplă în Biserica Mea, acum la sfârşitul vremurilor, a răspuns.
Iisus a continuat: Privesc oamenii cum aleg confortul în locul condamnării de sine; cum aleg divertismentului în locul adevărului, cum aleg să urmeze lumea în loc să-L caute pe Dumnezeu. Şi aceste lucruri nu se întâmplă accidental, ci prin înşelare, prin adormirea conştiinței.
Diavolul nu a distrus Biserica prin persecuții, ci a făcut ceva mult mai grav: i-a înşelat pe oameni, făcându-i să creadă că ei sunt pe calea cea bună. Ei sunt orbi şi înşelați fiindcă aşa au ales ei să fie.""Apoi am văzut alte "biserici" (adunări) în care era multă energie şi multă emoție, dar în care nu era Dumnezeu; în care oamenii erau cu mâinile ridicate, crezând că-L slăvesc pe Dumnezeu, dar în realitate se slăveau pe ei înşişi.
Am văzut pastori care foloseau o carte dar care nu era Biblia şi care au strâmbat cuvintele Scripturii ca să se potrivească cu dorințele lumii. Ei îmi folosesc Numele, dar nu Mă urmează, a spus Iisus."
"Ei caută aprobare de la oameni şi nu de la Tatăl Meu."
"Doamne, ce trebuie să fac?, am întrebat. Iisus mi-a pus mâna pe umăr: Avertizează-i! Spune-le ce ai văzut, spune-le să deschidă ochii ! Să Mă caute până nu este prea târziu."
"Doamne, cum să mă întorc înapoi pe pământ? Cum aş putea să-i fac să asculte de Tine?, am întrebat.
Asta nu decizi tu, a răspuns Iisus. Misiunea ta nu este să-i faci să creadă, ci să le spui Adevărul."