Nu trăim ca în vremurile de demult. Trăim în anii marii stricăciuni și corupției. Nicicând oamenii nu au păcătuit ca acum. Pervertirea morală a oamenilor a căpătat dimensiuni inimaginabile, iar zilele noastre par a fi zilele sfârșitului. Totuși, nu credeți că ar fi așa...

Putem să avem case mari, cu radiofoane, cu televizoare; pot copiii noștri să studieze la cele mai de vază universități, să avem portofelul plin, să dispunem de automobile, să chefuim și să ne distrăm, dar suntem păcătoși, foarte păcătoși, și nu pare să ne pese.

În vremurile vechi, în satele noastre erau colibe, dar în colibele cu lumânări și făclii locuiau sfinți. Acum, în palate locuiesc demoni. Ne-am schimbat, suntem foarte diferiți de strămoșii noștri. Înainte cu o sută de ani nu exista om necredincios, acum până și copiii mici îți zic: „Nu există Dumnezeu!”.

Altădată, oamenii nu își puneau mâna pe Evanghelie, acum cu ușurință o pun și jură mincinos cu tupeu și nebunie. Altădată nu înjurau, acum zi și noapte înjură și dau blestemului tot ce este sfânt, curat și plăcut lui Dumnezeu. Altădată, suna clopotul și – aripi la picioare! – toți alergau la biserică și plângeau când treceau Sfintele Taine și udau pământul cu lacrimile lor. Și se făceau minuni mari! Acum, sună clopotul și din zece creștini, dacă vine unul, iar acesta pândește cu nerăbdare momentul când se va termina slujba, ca să iasă afară...

Altădată, divorțul nu era cunoscut. Acum emit divorțurile ca o fabrică de cărămizi; judecătorii și avocații trăiesc din divorțuri, iar medicii din avorturi. Acolo am ajuns. Nu se vede? Vă spun eu că se vede. Și consecințe?! Ce se va întâmpla?!

Vine pedeapsa și oamenii se miră: cutremure, inundații, secete, boli necunoscute altădată (cum este cancerul, care seceră), războaie, poluarea aerului și mai ales riscul radiațiilor. Omule nemulțumitor, care-L înjurai pe Dumnezeu, te temi să mănânci și să bei, ca să nu te otrăvești și să nu mori după cum spune profeția Apocalipsei - (Apocalipsa 8, 10-11).

Va veni însă ziua în care, pentru un pahar cu apă curată, vei da o liră și nu-l vei găsi nicăieri. Ne va pedepsi, pentru că toți au plecat de lângă El: preoți, episcopi, patriarhi, mireni, mici, mari, de dreapta, de stânga, negri, albi, roșii, verzi, toți fără excepție.

Ce să facem? Să deznădăjduim? Bineînțeles că nu! Domnul ne cheamă la pocăință pe toți. Așteaptă să ne întoarcem la El. Să ne rugăm, să postim, să alergăm la biserică, ca să ne miluiască Dumnezeu. Acestea am avut să vi le spun dragostei voastre.

— Mitropolitul Augustin de Florina