Voi, da, mirenii, să întrerupeți comuniunea cu aceștia, cu toți aceștia, să nu mergeți la… Mergeți, de exemplu, la părintele Teodor, la alți câțiva... nu spun acum nume. Aceasta este soluția.

Până acum spuneam că mai există și câțiva clerici cu cuget ortodox care nu acceptă toate aceste lucruri – din iconomie - să mergeți și acolo.

Dar asta duce la adormirea conștiinței și la delăsare. Adică: „Părinte, eu îl cunosc pe cutare cleric, el are cuget ortodox...” – cuget ortodox doar în cuvinte...

Singurul act justificat de canoanele Bisericii, pentru noi preoții, ca reacție, ca împotrivire, este acesta: îngrădirea (întreruperea pomenirii).

Și pentru voi, mirenii: să-i urmați pe preoții care se îngrădesc și să nu aveți comuniune (cu ceilalți). Ați văzut cum au reacționat la Constantinopol? Nu i-au dus prescuri, nu au mers la biserică! Să nu mergeți la biserică – imaginați-vă într-o parohie (în parohia voastră, nu știu unde sunteți), imaginați-vă în parohia voastră să existe o astfel de îndrumare încât preotul să vină și să găsească doar jumătate din enoriași sau doar un sfert. Ar zice: „Ce s-a întâmplat aici?”

Dar când mergeți toți, și ei au credincioși, atunci ei zic: „A, suntem foarte bine, lumea e cu noi!”

Lumea necatehizată, lumea neinformată nu știe și merge.

Dar cel care știe, care a aflat, trebuie cu hotărâre, fără ezitare să taie (răul)!

Noi nu am aplicat-o (acrivia), au aplicat-o alții. Noi am considerat că nu trebuia aplicată. Însă și iconomia are niște limite de timp; situația se înrăutățește și, în mod firesc, pe măsură ce se agravează, va trebui să luăm și măsuri mai ferme, pentru că delăsarea duce unde duce – adică ne liniștim conștiința, ne complacem și ajungem în comuniune, în cele din urmă, cu erezia.

Dar este nevoie de o oarecare jertfă – nu puteți găsi peste tot preoți care s-au îngrădit (au întrerupt pomenirea), și nici oricare preot poate să o facă… Ce să facem? Dacă cineva se află la 500 de kilometri distanță de un preot îngrădit, va fi nevoit să aplice iconomia (pogorământul). Însă acolo unde există preoți îngrădiți și puteți merge la ei, acolo să mergeți. Slavă lui Dumnezeu, aici, în Salonic, există – și în alte locuri există. Așadar, în acest mod se aplică iconomia.