Adeseori, la privegherile sale, Starețul (Sf. Iosif Isihastul - nn) făcea rugăciune pentru părintele Gheorghe, preotul din satul natal, cel care îl botezase.

Acesta era un om sfânt ce trăia în feciorie. Făcea multe milostenii și scotea demonii din oameni.

Liturghisea în fiecare zi și pomenea mii de nume, după care mergea pe la morminte își făcea trisaghioane pentru cei adormiți.

Își pusese în minte, așa simplu cum era, să-i scoată pe toți păcătoșii din iad.

Așadar, părintele Gheorghe i s-a arătat odată Starețului și i-a spus cu uimire:

— Până acum credeam că cei adormiți se mântuiesc numai cu Liturghiile, cu parastasele și trisaghioanele. Acum însă am văzut că și rugăciunile voastre, ale pustnicilor, scot suflete din iad.

De aceea, Starețul ne spunea că mila lui Dumnezeu este mare și că nu numai cu Dumnezeiasca Liturghie, ci și cu rugăciunea poți să scoți un suflet din iad.

— Știi ce spun oamenii care se află în iad?

— Ce spun, Gheronda?

— Ah, de s-ar găsi vreun preot din neamul nostru care să ne pomenească la Dumnezeiasca Liturghie sau altcineva care, cu metania sa, să ne trimită vreun pachețel milostenie.

Și ne sfătuia să ne rugăm cu metania pentru cei adormiți:

— Toți cei care aveți cunoștințe sau rude printre cei adormiți rugați-vă pentru ele ca să se mângâie și să se mântuiască și aceste suflete".

~ Arhimandritul Efrem Filotheiul, Starețul meu Iosif Isihastul.