Vedem pe internet o mulțime de creștini care spun că vorbesc de la Sfinții Părinți și osândesc preoții care nu sunt în "conformitate" cu părerilor lor, fără a avea, de fapt, nicio legătură cu gândirea și atitudinea patristică. Nu am găsit în documentele Sfintelor Sinoade Ecumenice nici măcar o singură defăimare adusă de către Sf. Părinți celor rătăciți sau înșelați, chiar dacă aceștia erau conducători ai ereziei. Spre exemplu, ereticul Nestorie în trei rânduri a fost invitat de Părinți la Sinodul III Ecumenic. Aceștia i se adresau în scrisori lui Nestorie cu apelative de cinste arhierească: "preafericirea voastră", "cinstitul arhiereu" etc, deși acela propovăduia public erezia. Abia după condamnarea sinodală, acești rătăciți nepocăiți erau numiți pe nume și osândiți ca niște nelegiuiți. Cei care se pocăiau erau reprimiți în rândul ortodocșilor, unii fiind lăsați chiar pe scaunele lor episcopale. Acum vedem creștini ai Bisericii care defaimă preoți și episcopi (fie ei și minciunoepiscopi), neînțelegând că, prin această atitudine, intră sub osânda Sfintelor Canoane și a Sfinților Părinți. Dragilor, nu vă lăsați antrenați în asemenea păcate grozave căci rău veți patimi! Mai mult decât atât, puteți sminti pe cei neîntăriți sau slabi în credință.

"Iar cine va sminti pe unul dintr-aceştia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară şi să fie afundat în adâncul mării. Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala" (Matei 18, 6-7).

„Cine-l disprețuiește pe preot, disprețuiește pe Dumnezeu” (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, 82).

Defăimarea preoților și episcopilor este socotită de Sfinții Părinți o răzvrătire împotriva lui Hristos, pentru că lovește în însăși lucrarea Harului.

Canoanele o opresc cu asprime, pentru a păstra pacea Bisericii și lucrarea Duhului Sfânt.

Dar Biserica, totodată, nu acoperă erezia sau nelegiuirea, ci le judecă după rânduială sinodală (nu după părere omenească!).

Așadar, credinciosul ortodox este chemat să aibă discernământ: să nu se lase purtat de vorbă, ci să se roage pentru păstorii săi, știind că „niciun război nu este mai primejdios decât cel împotriva preotului”.

În rugăciune și smerenie se păstrează unitatea Trupului Bisericii, iar în răzvrătire se pierde pacea și harul.

„Cine se ridică împotriva preotului, se ridică împotriva rânduielii lui Dumnezeu; și cine îl defaimă, defaimă pe Hristos, care l-a trimis" (Sf. Ciprian al Cartaginei, Epistola 66, către Florentius Pupianus).