✝️ Părintele Dan Damaschin — Evanghelia Vieții: Strigătul unei mame îndurerate ajunge mereu la Dumnezeu!

- Posted in Sfânta Scriptură by - Permalink

Duminica a 17-a după Rusalii (a Cananeencei) Matei 15, 21-28

În vremea aceea a venit Iisus în părțile Tirului și ale Sidonului. Și, iată, o femeie cananeeancă, din acele ținuturi, ieșind striga, zicând: Miluiește-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de diavol. Iisus însă nu i-a răspuns nici un cuvânt; și, apropiindu-se, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Dă-i drumul, că strigă în urma noastră. Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel. Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă! El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci câinilor. Dar ea a zis: Da, Doamne, dar și câinii mănâncă din fărâmiturile ce cad de la masa stăpânilor lor. Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credința ta; fie ție după cum voiești! Și s-a tămăduit fiica ei din ceasul acela.

Glasul Vieții - Părintele Dan Damaschin

Iubiți frați și surori în Domnul Hristos, Evanghelia citită astăzi, ne pune în față o mamă, foarte îngrijorată de boala copilei sale, o boală sufletească pe care o cunoaștem drept demonizare. Această femeie îndurerată vine înaintea Lui Hristos și strigă cu disperare după ajutor.

Pentru că fiecare dintre noi cunoaște acele momente în care încercările copiilor noștri ne pun la rugăciune, trebuie să înțelegem că suferința unui copil, pe care unii oameni adesea i-o reproșează lui Dumnezeu, este îngăduită de El, nu cu scopul de a chinui copilul sau de a produce durere unui om nevinovat, ci cu scopul de a trezi la realitate pe cei din jurul lui, pe cei păcătoși, pe cei necredincioși, în mod special pe părinți, bunici și rude apropiate. Un adult care se teme de boală, care conștientizând faptul că boala îi aduce durerea și chiar moartea, când realizează că pierde siguranța, stabilitatea, confortul și starea de bine, ce ni se par drepturi firești și de care trebuie să ne bucurăm la nesfârșit, ajunge adesea la disperare. Trebuie să conștientizăm că, odată ce omul a plecat din Grădina Raiului, după ce Adam și Eva au călcat porunca primordială, devenind neascultători față de Dumnezeu, și odată ce diavolul capătă puteri în lumea aceasta, noi, oamenii, pierzând starea de pace și de bine, care trebuia să dureze la nesfârșit, ne-am întors în pământul de unde am fost luați. Prin Sfântul Botez și prin lucrarea Sfintelor Taine, sufletul nostru, a primit șansa de a se bucura, și aici și în veșnicie, de mila lui Dumnezeu, dar trupul trebuie să treacă prin aceste încercări, prin durere, prin boală și prin moarte, pentru a primi mângâiere, cu întreaga ființă, față de Dumnezeu.

Evanghelia ne spune ca această mamă păgână, ce făcea parte din neamul cananeenilor, mai curând o rămășită a poporului fenician, oameni mândri pentru că aveau în spate o istorie și cultură străveche, aflând că Iisus a venit în ținutul Tirului și al Sidonului, nu ezită să strige de departe după Hristos, pentru a-I cere ajutorul. Modul în care se luptă și se roagă această femeie pentru copila ei, nu a are cum să nu ne miște și să ne înduioșeze inimile, fiind dispusă să facă orice pentru ca fiica sa să fie vindecată.

În mod curios Iisus nu-i răspunde. Femeia, la rândul ei, nu se lasă, strigându-și mai cu forță durerea, astfel încât, apostolii, văzând tăcerea Mântuitorului și lipsa de reacție, îl roagă pe Domnul Hristos să o miluiască pe biata femeie și să-i vindece copila, știindu-I cu toții puterea nemărginită.

Reacția Lui Iisus, în momentul în care El se arată dispus să respecte Legea, care-I permite să vindece doar pe cei din neamul evreu ne tulbură, dar mama îndurerată continua să meargă după Mântuitorul, cerând ajutorul mult dorit.

Spre indignarea Apostolilor și a noastră, Hristos îi spune femeii că nu se cuvine, ca El, Prooroc și Fiu al lui Dumnezeu, fiind trimis să ofere mântuire doar poporului evreu, nu poate oferi ajutor și celor de alt neam. Femeia, însă, urmându-și scopul și știind puterea Mântuitorului, nu renunță și nu judecă atitudinea Lui, ci dă dovadă de smerenie și credință nemaiîntâlnită până acum.

În acest context Iisus laudă credința acestei femeii și o slobozește , vindecându-i fiica: ,,O, femeie, mare este credința ta; fie ție precum voiești!" Asta înseamnă că Mântuitorul nu-i oferă doar vindecare fiicei sale, ci tot ce i se cuvine sufletului ei. Sfântul Evanghelist Matei relatează în încheiere tămăduirea copilei, care s-a produs instantaneu.

Dragilor, să nu uităm că înainte de a se întâlni cu această femeie, Iisus a fost abordat de iudei, care L-au certat pentru că ai Săi ucenici mănâncă cu mâinile nespălate, încălcând ritualul evreiesc de a-și spăla mâinile înainte de a lua masa, ritual ce se completa cel al rugăciunii rugăciunii pentru evrei. Astfel, prin exemplul Său, Mântuitorul arată atât apostolilor, cât și nouă, de fapt, ce înseamnă forma, să păstrezi regulile fără să fii om cu adevărat și că de acolo de unde nici nu te aștepți, credința este mai puternică decât cea pe care tu o revendici, cultivată din moși strămoși, bucurându-de adesea de privilegiile ei, în calitate de creștini și copii ai lui Dumnezeu. Nu de puține ori, vedem cum oamenii sunt în starea să lovească cu parul, nu numai să-l alunge din calea lor pe un amărât care le cere ajutorul, pentru că nu este de aceeași culoare sau religie cu ei. Noi, creștinii ortodocși ar trebui să vedem că Mântuitorul a fost preocupat nu numai de evreii din care S-a născut și față de care a avut o prioritate, ci față de toți cei de alt neam, cum ar fi romanii, fenicienii ori grecii.

Important este că această Evanghelie, dragi creștini, ne aduce în atenție câteva teme de mare însemnătate, la care vă rog să luați aminte și să meditați acasă, dar mai ales să puneți în practică învățăturile ei.

Să nu uitați că Dumnezeu ne cheamă pe toți la credință, pentru că, da, o generație de copii bolnavi, necredincioși, Dumnezeu nu ar îngădui-o, dacă nu ne-am fi arătat împotriva voinței Sale.

Mă rog lui Dumnezeu, ca rugăciunea acestei femei din Canaan, să ne învețe și pe noi, ca atunci când avem un necaz cu cei dragi ai noștri, trebuie să stăm în rugăciune și în smerenie.Nu trebuie să ,,obosim" când suntem încercați și abia atunci când nu mai avem nicio soluție, să ne reîntoarcem la Dumnezeu.

Să avem această stăruință a femeii pentru fiica ei, gândind că Mântuitorul, care era tocmai în Iudeea, trece din Țara Sfântă tocmai în ținutul păgân al Tirului și al Sidonului, se întâlnește cu această femeie, îi vindecă copila, după care se întoarce pentru a continua misiunea propusă.

Vedem că Iisus nu a mers în casa femeii îndurerate, așa cum ne-am fi așteptat sau cum sperăm și astăzi să vină în viețile noastre, să ne ajute când ne dorim noi, dar Mântuitorul a vindecat copila din cuvânt și mai mult de atât, i-a oferit binecuvântare femeii pentru toate necazurile vieții ei.

Să dea Bunul Dumnezeu, dragilor, tuturor celor prezenți la Sfânta Liturghie și celor care de departe ne urmăresc, Har și credință puternică, care să ne scoată pe noi și pe cei dragi ai noștri din necazuri și durere!

Să nu ne lăsăm tulburați de lucrarea demonică din jurul nostru, pentru că odată ce Dumnezeu ne vindecă de suferința și necazul nostru, de fapt, ne apropie și mai mult în brațele Sale.

Să fiți binecuvântați și ocrotiți cu sănătate si toate cele de folos spre mântuire!

Tags:

✝️ Părintele Dan Damaschin — Evanghelia Vieții: Strigătul unei mame îndurerate ajunge mereu la Dumnezeu!

- Posted in Sfânta Scriptură by - Permalink

Duminica a 17-a după Rusalii (a Cananeencei) Matei 15, 21-28

În vremea aceea a venit Iisus în părțile Tirului și ale Sidonului. Și, iată, o femeie cananeeancă, din acele ținuturi, ieșind striga, zicând: Miluiește-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de diavol. Iisus însă nu i-a răspuns nici un cuvânt; și, apropiindu-se, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Dă-i drumul, că strigă în urma noastră. Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel. Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă! El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci câinilor. Dar ea a zis: Da, Doamne, dar și câinii mănâncă din fărâmiturile ce cad de la masa stăpânilor lor. Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credința ta; fie ție după cum voiești! Și s-a tămăduit fiica ei din ceasul acela.

Glasul Vieții - Părintele Dan Damaschin

Iubiți frați și surori în Domnul Hristos, Evanghelia citită astăzi, ne pune în față o mamă, foarte îngrijorată de boala copilei sale, o boală sufletească pe care o cunoaștem drept demonizare. Această femeie îndurerată vine înaintea Lui Hristos și strigă cu disperare după ajutor.

Pentru că fiecare dintre noi cunoaște acele momente în care încercările copiilor noștri ne pun la rugăciune, trebuie să înțelegem că suferința unui copil, pe care unii oameni adesea i-o reproșează lui Dumnezeu, este îngăduită de El, nu cu scopul de a chinui copilul sau de a produce durere unui om nevinovat, ci cu scopul de a trezi la realitate pe cei din jurul lui, pe cei păcătoși, pe cei necredincioși, în mod special pe părinți, bunici și rude apropiate. Un adult care se teme de boală, care conștientizând faptul că boala îi aduce durerea și chiar moartea, când realizează că pierde siguranța, stabilitatea, confortul și starea de bine, ce ni se par drepturi firești și de care trebuie să ne bucurăm la nesfârșit, ajunge adesea la disperare. Trebuie să conștientizăm că, odată ce omul a plecat din Grădina Raiului, după ce Adam și Eva au călcat porunca primordială, devenind neascultători față de Dumnezeu, și odată ce diavolul capătă puteri în lumea aceasta, noi, oamenii, pierzând starea de pace și de bine, care trebuia să dureze la nesfârșit, ne-am întors în pământul de unde am fost luați. Prin Sfântul Botez și prin lucrarea Sfintelor Taine, sufletul nostru, a primit șansa de a se bucura, și aici și în veșnicie, de mila lui Dumnezeu, dar trupul trebuie să treacă prin aceste încercări, prin durere, prin boală și prin moarte, pentru a primi mângâiere, cu întreaga ființă, față de Dumnezeu.

Evanghelia ne spune ca această mamă păgână, ce făcea parte din neamul cananeenilor, mai curând o rămășită a poporului fenician, oameni mândri pentru că aveau în spate o istorie și cultură străveche, aflând că Iisus a venit în ținutul Tirului și al Sidonului, nu ezită să strige de departe după Hristos, pentru a-I cere ajutorul. Modul în care se luptă și se roagă această femeie pentru copila ei, nu a are cum să nu ne miște și să ne înduioșeze inimile, fiind dispusă să facă orice pentru ca fiica sa să fie vindecată.

În mod curios Iisus nu-i răspunde. Femeia, la rândul ei, nu se lasă, strigându-și mai cu forță durerea, astfel încât, apostolii, văzând tăcerea Mântuitorului și lipsa de reacție, îl roagă pe Domnul Hristos să o miluiască pe biata femeie și să-i vindece copila, știindu-I cu toții puterea nemărginită.

Reacția Lui Iisus, în momentul în care El se arată dispus să respecte Legea, care-I permite să vindece doar pe cei din neamul evreu ne tulbură, dar mama îndurerată continua să meargă după Mântuitorul, cerând ajutorul mult dorit.

Spre indignarea Apostolilor și a noastră, Hristos îi spune femeii că nu se cuvine, ca El, Prooroc și Fiu al lui Dumnezeu, fiind trimis să ofere mântuire doar poporului evreu, nu poate oferi ajutor și celor de alt neam. Femeia, însă, urmându-și scopul și știind puterea Mântuitorului, nu renunță și nu judecă atitudinea Lui, ci dă dovadă de smerenie și credință nemaiîntâlnită până acum.

În acest context Iisus laudă credința acestei femeii și o slobozește , vindecându-i fiica: ,,O, femeie, mare este credința ta; fie ție precum voiești!" Asta înseamnă că Mântuitorul nu-i oferă doar vindecare fiicei sale, ci tot ce i se cuvine sufletului ei. Sfântul Evanghelist Matei relatează în încheiere tămăduirea copilei, care s-a produs instantaneu.

Dragilor, să nu uităm că înainte de a se întâlni cu această femeie, Iisus a fost abordat de iudei, care L-au certat pentru că ai Săi ucenici mănâncă cu mâinile nespălate, încălcând ritualul evreiesc de a-și spăla mâinile înainte de a lua masa, ritual ce se completa cel al rugăciunii rugăciunii pentru evrei. Astfel, prin exemplul Său, Mântuitorul arată atât apostolilor, cât și nouă, de fapt, ce înseamnă forma, să păstrezi regulile fără să fii om cu adevărat și că de acolo de unde nici nu te aștepți, credința este mai puternică decât cea pe care tu o revendici, cultivată din moși strămoși, bucurându-de adesea de privilegiile ei, în calitate de creștini și copii ai lui Dumnezeu. Nu de puține ori, vedem cum oamenii sunt în starea să lovească cu parul, nu numai să-l alunge din calea lor pe un amărât care le cere ajutorul, pentru că nu este de aceeași culoare sau religie cu ei. Noi, creștinii ortodocși ar trebui să vedem că Mântuitorul a fost preocupat nu numai de evreii din care S-a născut și față de care a avut o prioritate, ci față de toți cei de alt neam, cum ar fi romanii, fenicienii ori grecii.

Important este că această Evanghelie, dragi creștini, ne aduce în atenție câteva teme de mare însemnătate, la care vă rog să luați aminte și să meditați acasă, dar mai ales să puneți în practică învățăturile ei.

Să nu uitați că Dumnezeu ne cheamă pe toți la credință, pentru că, da, o generație de copii bolnavi, necredincioși, Dumnezeu nu ar îngădui-o, dacă nu ne-am fi arătat împotriva voinței Sale.

Mă rog lui Dumnezeu, ca rugăciunea acestei femei din Canaan, să ne învețe și pe noi, ca atunci când avem un necaz cu cei dragi ai noștri, trebuie să stăm în rugăciune și în smerenie.Nu trebuie să ,,obosim" când suntem încercați și abia atunci când nu mai avem nicio soluție, să ne reîntoarcem la Dumnezeu.

Să avem această stăruință a femeii pentru fiica ei, gândind că Mântuitorul, care era tocmai în Iudeea, trece din Țara Sfântă tocmai în ținutul păgân al Tirului și al Sidonului, se întâlnește cu această femeie, îi vindecă copila, după care se întoarce pentru a continua misiunea propusă.

Vedem că Iisus nu a mers în casa femeii îndurerate, așa cum ne-am fi așteptat sau cum sperăm și astăzi să vină în viețile noastre, să ne ajute când ne dorim noi, dar Mântuitorul a vindecat copila din cuvânt și mai mult de atât, i-a oferit binecuvântare femeii pentru toate necazurile vieții ei.

Să dea Bunul Dumnezeu, dragilor, tuturor celor prezenți la Sfânta Liturghie și celor care de departe ne urmăresc, Har și credință puternică, care să ne scoată pe noi și pe cei dragi ai noștri din necazuri și durere!

Să nu ne lăsăm tulburați de lucrarea demonică din jurul nostru, pentru că odată ce Dumnezeu ne vindecă de suferința și necazul nostru, de fapt, ne apropie și mai mult în brațele Sale.

Să fiți binecuvântați și ocrotiți cu sănătate si toate cele de folos spre mântuire!