Nu știu câți trăiesc cu primăvara sufletului, ținând cont că de mâine vom intra în perioada Triodului, pregătitoare timp de zece săptămâni praznicului Învierii Domnului.

E firesc să ne bucurăm de renașterea naturii, când reînvie totul în jur, dar să nu ne scape renașterea lăuntrică, care adapă viața într-un mod cu totul aparte...

De ce un creștin trebuie să respingă "sărbătoarea" DRAGOBETE, și care este rostul acestor păgânisme modernizate?

Dragobetele era o sărbătoare deja dispărută la mijlocul secolului XIX, despre care avem vreo două mărturii, puțin amănunțite. Chiar și acestea vorbesc despre o sărbătoare locală (din Oltenia), nu despre o prăznuire sau sărbătoare românească (în înțelesul de „a Românilor de pretutindeni”).

A fost „reînființată” de folocloriști interesați, după cheful lor, în secolul XX, pentru spectacol folcloric.

„Reinventarea” sărbătorilor a fost și este un mijloc de deznaționalizare, de rupere cu trecutul și de pregătire a „omului nou”. Comuniștii au făcut aceasta prin 1 mai, 23 august, Moș Gerilă și alte mijloace prin care au încercat să înlocuiască vechile sărbători – creștine – cu sărbători comuniste. Dar această metodă nu era nouă și nu le aparține! Ea a fost folosită de fiecare religie, pentru a-și marca existența, trăirea, spiritualitatea. Înainte de comunism, de pildă, masoneria victorioasă în Revoluția franceză a născocit tot felul de sărbători „revoluționare”, care să le înlocuiască pe cele tradiționale franceze. Și pildele pot merge la nesfârșit. De ce trebuie să le respingem? Pentru că sunt mijloc de deznaționalizare, pentru că sunt ruptură cu Tradiția strămoșească, pentru că sunt o victorie a străinilor asupra Neamului, pentru că sunt minciună. Și mai ales pentru că sunt minciună!

Nu vreți Valentine’s Day?

Nu-i nimic, vă dăm „Dragobetele iubește românește”, făcut de noi.

Nu vreți Halloween? Nu-i nimic, vă dăm „Sărbătorile lui Dracula”.

Și tot așa!

Și deznaționalizarea se înstăpânește tot mai mult.

De fapt, așa cum am spus, Tradiția adevărată este cea trăită.

Observam în ceea ce se întâmpla astăzi o reluare a ideii precreștine cu conotații foarte negative, pentru că și astăzi există asemenea practici care justifică imoralitatea, desfrâul dintre tineri, ideea de căsătorie de proba sau de o zi, ideea de petrecere și nu ideea de jertfă, de bucurie, de familie întărită.

Este mai ușor să adoptăm o mitologizare și păgânizare a neamului, care (mitologizare și păgânizare) ne pune „în rând cu lumea” și ne scutește de povara Crucii lui Hristos.

Și la fel facem în toate laturile vieții noastre. În loc să căutăm să ne cunoaștem cu adevărat și să lucrăm împreună cu adevărat, preferăm să fim individualiști sau, cel mult, să aderăm la „frății” de net și „mobilizări” tv.

Părintele Mihai-Andrei Aldea