🍇 Părintele Pimen Vlad: Cuvânt de învățătură rostit în perioada P(l)andemiei

- Posted in Duhovnici - Cuvinte de folos by - Permalink

Părintele Pimen Vlad

Majoritatea ați părăsit satele, v-ați dus la oraș, v-ați dus în străinătate, multe sate au rămas aproape nelocuite, câțiva bătrâni, casele dărăpănate, pământurile nelucrate…

Dar vreau să vă spun un lucru: să știți că se apropie timpurile când o să fie foarte greu la oraș. Chiar dacă ai un servici bun, condiții bune, doar că n-o să mai ai libertate. Nu o să mai aveți libertate!

Încet, încet, cum se spune, se strânge șurubul. Cine se gândea, cu un an în urmă, că se va ajunge în situația actuală?! În scurt timp, toată lumea a fost închisă în casă!

Mulți se băteau cu pumnul în piept: ”Cum, eu?! Dacă e ceva, mor cu ei de gât!”. Rapid, în scurt timp, toți au fost închiși în case. Acum încă avem libertate. Ne exprimăm cum vrem, postăm ce vrem pe internet, fiecare își dă cu părerea, fără nicio problemă.

Dar în scurt timp o să se termine și cu asta. O să se șteargă tot de pe internet și nu doar atât. Nu vom mai avea acces la internet decât după ce vom da toate datele personale și vom semna niște lucruri. Lucru pe care nu trebuie să-l faceți!

Dacă ai încălcat toate astea, ți se închide accesul la internet și o să suporți consecințele. De aceea, dragii mei, dacă aveți un locușor la țară, o căsuță bătrânească, acum, cât mai puteți, mai refaceți căsuțele sau faceți-vă câte o căsuță.

Și nu pentru că în asta ar sta mântuirea, dar uitați-vă la ce se întâmplă acum. Cine sunt cei care o duc mai bine? Cei de la țară! De ce? Pentru că au o grădină, au un pic de loc, au unde să se miște un pic. Iar situația va fi din ce în ce mai grea.

Dintotdeauna viața la țară a fost de bază, de acolo au mâncat și cei de la oraș. Credința cea mai puternică a fost la țară. Țăranul spunea un “Doamne-ajută!” și cobora ploaie din cer. Înainte se făceau procesiuni pentru orice boală sau altceva.

Se scoteau icoanele, se scoteau Sfintele Moaște. M-am bucurat acum când am auzit că, la fel, s-au scos Sfintele Moaște, s-a mers peste tot cu Sfânta Cuvioasă Paraschieva, Sfântul Ioan de la Suceava, Sfântul Dimitrie, cu icoane făcătoare de minuni.

Foarte bine! Chiar trebuie mai mult decât atât! Copiii ar trebui scoși la rugăciune.


Cum îi putem obişnui pe copii să se roage în fiecare zi?

Întâi de toate, trebuie să le dăm propriul exemplu de rugăciune zilnică, fără a-i obliga. În timpurile de demult cea mai importantă pentru copil era învăţarea rugăciunilor de seară şi de dimineaţă. Această învăţare a rugăciunilor se transmitea de la o generaţie la alta. Din păcate, tradiţia bisericească a fost întreruptă la noi şi în acest sens.

Astăzi, mulţi ajung la credinţă atunci când sunt maturi deja, învăţând să se roage conform pravilei mari. Cel mai adesea, ei fac aceasta fără a şti cum să se comporte, în acest sens, cu proprii copii. Părinţii cred că pruncii lor născuţi în cadrul unei căsătorii bisericești vor trebui sa ajungă cât de curând la aceeaşi măsură a evlaviei ca şi ei. Numai că aceasta este măsura omului matur.

Este bine că astăzi apar cărţi de rugăciuni pentru cei mici. Nu trebuie să ne grăbim, ci să lăsăm copiii să fie cât mai mult cu această carte de rugăciuni, nu cu Ceaslovul din care nu înţeleg încă foarte multe lucruri.

Pr. Maxim Kozlov, Familia – ultimul bastion: răspunsuri la întrebări ale tinerilor, traducere din limba rusă de Eugeniu Rigoti, Editura Sophia, București, 2009, p. 203


Comentariu Ortodoxia.RO:

Tags:

🍇 Părintele Pimen Vlad: Cuvânt de învățătură rostit în perioada P(l)andemiei

Părintele Pimen Vlad

Majoritatea ați părăsit satele, v-ați dus la oraș, v-ați dus în străinătate, multe sate au rămas aproape nelocuite, câțiva bătrâni, casele dărăpănate, pământurile nelucrate…

Dar vreau să vă spun un lucru: să știți că se apropie timpurile când o să fie foarte greu la oraș. Chiar dacă ai un servici bun, condiții bune, doar că n-o să mai ai libertate. Nu o să mai aveți libertate!

Încet, încet, cum se spune, se strânge șurubul. Cine se gândea, cu un an în urmă, că se va ajunge în situația actuală?! În scurt timp, toată lumea a fost închisă în casă!

Mulți se băteau cu pumnul în piept: ”Cum, eu?! Dacă e ceva, mor cu ei de gât!”. Rapid, în scurt timp, toți au fost închiși în case. Acum încă avem libertate. Ne exprimăm cum vrem, postăm ce vrem pe internet, fiecare își dă cu părerea, fără nicio problemă.

Dar în scurt timp o să se termine și cu asta. O să se șteargă tot de pe internet și nu doar atât. Nu vom mai avea acces la internet decât după ce vom da toate datele personale și vom semna niște lucruri. Lucru pe care nu trebuie să-l faceți!

Dacă ai încălcat toate astea, ți se închide accesul la internet și o să suporți consecințele. De aceea, dragii mei, dacă aveți un locușor la țară, o căsuță bătrânească, acum, cât mai puteți, mai refaceți căsuțele sau faceți-vă câte o căsuță.

Și nu pentru că în asta ar sta mântuirea, dar uitați-vă la ce se întâmplă acum. Cine sunt cei care o duc mai bine? Cei de la țară! De ce? Pentru că au o grădină, au un pic de loc, au unde să se miște un pic. Iar situația va fi din ce în ce mai grea.

Dintotdeauna viața la țară a fost de bază, de acolo au mâncat și cei de la oraș. Credința cea mai puternică a fost la țară. Țăranul spunea un “Doamne-ajută!” și cobora ploaie din cer. Înainte se făceau procesiuni pentru orice boală sau altceva.

Se scoteau icoanele, se scoteau Sfintele Moaște. M-am bucurat acum când am auzit că, la fel, s-au scos Sfintele Moaște, s-a mers peste tot cu Sfânta Cuvioasă Paraschieva, Sfântul Ioan de la Suceava, Sfântul Dimitrie, cu icoane făcătoare de minuni.

Foarte bine! Chiar trebuie mai mult decât atât! Copiii ar trebui scoși la rugăciune.


Cum îi putem obişnui pe copii să se roage în fiecare zi?

Întâi de toate, trebuie să le dăm propriul exemplu de rugăciune zilnică, fără a-i obliga. În timpurile de demult cea mai importantă pentru copil era învăţarea rugăciunilor de seară şi de dimineaţă. Această învăţare a rugăciunilor se transmitea de la o generaţie la alta. Din păcate, tradiţia bisericească a fost întreruptă la noi şi în acest sens.

Astăzi, mulţi ajung la credinţă atunci când sunt maturi deja, învăţând să se roage conform pravilei mari. Cel mai adesea, ei fac aceasta fără a şti cum să se comporte, în acest sens, cu proprii copii. Părinţii cred că pruncii lor născuţi în cadrul unei căsătorii bisericești vor trebui sa ajungă cât de curând la aceeaşi măsură a evlaviei ca şi ei. Numai că aceasta este măsura omului matur.

Este bine că astăzi apar cărţi de rugăciuni pentru cei mici. Nu trebuie să ne grăbim, ci să lăsăm copiii să fie cât mai mult cu această carte de rugăciuni, nu cu Ceaslovul din care nu înţeleg încă foarte multe lucruri.

Pr. Maxim Kozlov, Familia – ultimul bastion: răspunsuri la întrebări ale tinerilor, traducere din limba rusă de Eugeniu Rigoti, Editura Sophia, București, 2009, p. 203


Comentariu Ortodoxia.RO: