
“Satul meu natal este şi el marcat de ceea ce înseamnă martiriu, la care se cuvine să apelăm, fie că este al Maramureşului, fie că este al năsăudenilor. Şi acest pământ trebuie să spunem că este chipul sfânt al pământului strămoşesc, pentru că în sânul său se află sfânta moştenire a urmelor sfinţilor români. Azi aţi conferit o distincţie unuia care se consideră urmaş al celor care, în 1848, la venirea Mitropolitului Andrei Şaguna în ţară, au sfinţit încă o dată, împreună cu toţi martirii neamului românesc, acest pământ, pentru credinţa ortodoxă pe care ei n-au vrut s-o părăsească. Au suferit martiriu din partea celor care au socotit că ar fi vorba să-l omoare pe Dumnezeul românilor. Aceştia au străbătut şi satul meu natal. Dacă nu i-au putut găsi pe românii care au fugit prin păduri, au intrat în biserica noastră şi au tras cu armele în crucea de pe Sfânta Masă şi au declarat: „L-am omorât pe Dumnezeul românilor!”. Din Sfânta Biserică au făcut grajd de cai şi s-au retras. La oferta pe care le-a făcut-o groful românilor după ce s-au întors în sat, cum că „vă mai dăm pământ, cu o singură condiţie: să vă lăsaţi de legea voastră şi să treceţi la uniaţie”, aceştia au răspuns că „rămânem mai bine fără o palmă de pământ, de legea noastră nu ne lăsăm!”. — Cuvânt rostit de Părintele Profesor Ilie Moldovan cu ocazia decernării titlului de Doctor Honoris Causa al Universităţii de Nord din Baia Mare