Intelectualii Bisericii sînt cei ce cunosc și iubesc "podoaba Casei Lui", podoaba fiind slujbele cu imnografia lor cerească, cu șiragul lor de dogme scrise cu sîngele mucenicilor și lacrimile cuvioșilor; intelectualii Bisericii sînt cei care vorbesc între ei în "psalmi și în cîntări", după sfatul Apostolului Pavel , pentru care cuvintele Scripturii sînt mai dulci decît mierea și se întorc mereu la Scriptura ca acasă.

Intelectualii Bisericii îi iubesc pe sfinți, cinstesc pe ierarhi și primesc pe preoți ca pe cei pe care Hristos i-a pus economi ai tainelor mîntuitoare;

Intelectualii Bisericii cercetează tainele Dumnezeiești în post și rugăciune, nu sînt asemenea "ritorilor celor mult grăitori", încrezători în nălucirile minții lor deșarte de care se îngrețoșează Biserica în cîntările Sale.

Intelectualii Bisericii nu schimbă Legea, ci o plinesc, nu schimbă rînduiala sfinților, ci mai degrabă o fac cunoscută...

România are mii de astfel de intelectuali prin mănăstirile ei, are mii de preoți învățați în sate și orașe, în țară și peste hotare. România are un patriarh cărturar. România are o mare moștenire patristică conținută în traduceri, dar și în sfinți care au scris spre luminarea lumii întregi, cum au fost cuviosul Paisie de la Neamț sau marele dogmatist și sfînt preotul Dumitru Stăniloae. România a avut mereu mari duhovnici care au hrănit cu har și înțelepciune mii și zeci de mii de credincioși - nu este cu putință a dobîndi cineva har de nu-l va primi de la un astfel de duhovnic prin ascultare.

România este o civilizație patristică în care credincioșii au pus mereu cuvîntul Scripturii mai sus decît orice altă învățătură, cuvîntul sfîntului mai sus decît cuvîntul neacoperit al preotului, cuvîntul bătrînului mai sus decît cuvîntul necercat al tînărului. Oricine strică această ordine aduce o rătăcire cumplită, rupînd taina ascultării care se întinde în acest popor pînă la apostoli.

Să rămînem în binecuvîntarea apostolilor, în iubirea sfinților, sub acoperămîntul Maicii Domnului, căci doar așa Îl avem și pe Dumnezeu.

Hristos a înviat!

Sursa postării: https://www.facebook.com/savatie/posts/pfbid02z9tHgoVr2k3CbgqFjibpBqXNPU8eSmppXp2t5acaTogaiG88gbmoTJDhhQsgAt2Tl

Referitor la polemica despre data Paștelui, vă amintesc că, din cele mai vechi timpuri, semnele Paștelui nu au fost lumina de la Ierusalim (despre a cărei existență țăranii noștri nici nu au știut pînă adineauri, cînd au apărut ofertele turistice spre Țara Sfîntă), ci PLOAIA!

Astfel, din cele mai vechi timpuri, la paștele papahagic plouă, iar la Paștele ortodox e vreme frumoasă. Și în acest an, minunea aceasta a avut loc: toată săptămîna a plouat, pînă și sîmbătă dimineața spre prînz, iar de la ora două spre trei, după amiază, a ieșit soarele la Oricova, încît se vedeau umbrele copacilor și ale bisericii. Pămîntul s-a uscat și toată natura s-a încălzit, păsările cîntau și cerul s-a umplut de stele pînă după slujba pascală, iar de pe la ora 4 dimineață, Dumnezeu a lăsat iar natura în starea ei de dinainte, ca să se cunoască, și prin aceasta, că luminarea vreme la învierea Sa a fost o minune, la fel ca și stingerea soarelui la moartea Sa.

Vai de cei care se amestecă în lucrurile cerești, pămîntești fiind!

Iar creștinilor ortodocși, celor ce iubesc poadoaba Casei lui Dumnezeu, le spunem: Hristos a înviat!

Sursa postării: https://www.facebook.com/savatie/posts/pfbid0kBzCKgm5YtVKar1AGnUUJh1fw8QoxKB3zMvveyYaTijCMfawEYqYK8RWVeCTyxtdl

Manelizarea credinței se face prin intelectuali.

Nu suferă ei simfonia desăvîrșită a Bisericii. Prea multă rînduială, zic ei; prea multă moștenire învechită, prea lung "concertul", prea multe roluri în decor: lumini, cădelnițe, tămîie; prea multe vecernii, pavecernițe, miezonoptici și utrenii, și ceasuri, și mijloceasuri, și toacă, și clopot, și vultur și tron la arhiereu, și închinări, și formule lingvistice anacronice, și cereri înfricosătoare și stuchit pe draci; și Mineu, și Octoih, și Irmologhion, și Ceasoslov, și Triod, și Penticostar, și Psaltire împărțită, și Evanghelie pe zile, și Apostol, și Trebnic și Canonic, și zeci și zeci de cuvinte scrise mărunt pe strofe numerotate, și cîte și mai cîte care de 1500 de ani stau neschimbate. Cine să le învețe și să le țină minte pe toate astea, se întreabă entelectualul!

Intervenția entelectualilor care au cerut în Săptămîna Mare să le schimbe data Paștelui poate fi comparată cu vizita țiganului la filarmonică care , în plin concert de Bach, începe să bată din picior și să arunce cu diplome "fără-număr-fără-număr" cerînd să îi schimbe muzica. Argumentul că "la toată lumea le place așa și ei e mai mulți" este și argumentul maneliștilor și al untoldiștilor și al tuturor celor care au distrus mai întîi moștenirea patristică în Apus, apoi gustul pentru arta cultă, apoi școala, făcînd posibil ca astăzi discuțiile semidocte despre știintă și credință să aibă o priză la mase comparabilă cu cea pe care o au manelele în toate formele lor, căci tot kitchul și subcultura e o formă de manea, iar cei care le gustă maneliști.

Noi însă citim partituri vechi, pictăm cu aur, ne împărtăsim dintr-un singur potir și cu o singură linguriță, primim lumina, blestemăm dracii și credem că Hristos a înviat. Chiar credem!

Hristos a înviat!

Sursa postării: https://www.facebook.com/savatie/posts/pfbid02SD2f4z9EBsfuh3iBArhvEtZVdmWpbgw249yAuVmUumnMV9t95G58B2GpHJBMbfTwl