✝️ Părintele Sofian Boghiu: ”Masoneria este o mișcare universală care are mijloace de a te obliga să taci.[...] O să fie multă intimidare și multă frică, dar în rândurile celor care-L vor mărturisi pe Hristos până la sfârsit va fi și optimism și mult curaj.“

- Posted in ✝️ Duhovnici - Cuvinte de folos by - Permalink

Părintele Sofian Boghiu

Căci va veni Antihrist și desigur că el va avea libertatea această de a face fel de fel de minuni, de scamatorii că să-i însele pe oameni. Multă lume va fi de acord cu el, încât majoritatea celor care vor lua măsuri împotriva acestei miscări vor fi suprimați. Vor rămâne mai departe doar cei care trăiesc pentru viață această. Căci nu toți vor fi împotriva masoneriei, când va intră ea în acțiune.

Așa încât eu nu mă pot lupta cu lumea că să fie de acord cu mine. Eu îmi fac datoria de creștin. Că toată lumea știe cum să facă un bine, dar nu-i convine totdeauna acest lucru pentru că asta obligă la niște sacrificii, iar omul este dispus să rezolve cât mai simplu problemele viețîi. Dacă masoneria îti va da un număr cu care vei putea cumpăra orice, vei putea să mănânci, vei putea să te îmbraci, să petreci, să călătoresti unde vrei, foarte multă lume va fi de acord: “Gata, dragă, mulțumesc!”

Atunci lumea va fi împărtită: fiecare își va alege ceea ce-l va interesa. Cei care vor alege să sufere orice numai să fie alături de Hristos vor fi o turmă mică, așa cum spune Scriptură. Este un cuvânt în Evanghelie în care Mântuitorul se întreabă dacă va mai fi credintă pe pământ…

– “Când va veni Fiul Omului, va mai găși credintă pe pământ?”

– Da, da…Toate aceste probleme vor fi, dar mântuirea, credință și atașamentul fată de Mântuitorul vor rămâne la alegerea fiecăruia.

– După 1990 au apărut în limba română două cărti scrise de monahi atoniti: ‘‘La apusul libertătii” și ‘‘Apocalipsa 13“. În esentă în ele se susține că toate aceste procese de creare a Noii Ordini Mondiale sunt de fapt semnele evidente ale instalării treptate a unei dictaturi globale; iar această dictatură va culmina în cele din urmă cu întronarea Antihristului. Cei doi monahi atoniti ne atentionează pe baza unor argumente în general pertinente că lucrurile evoluează spre un control deplin al întregii populațîi prin tehnicile moderne și sofisticate rețele de supraveghere. Adică ne îndreptăm spre cea mai cumplită și subtilă înrobire a oamenilor care a existat până acum în istorie. Vi se par exagerate asemenea afirmații?

– Nu! Nu mi se par exagerate!

Omenirea, prin felul cum gândeste și se comportă astăzi, merge către un sfârsit. Dezordinea care există acum în lume Îl supără pe Bunul Dumnezeu. Mă gândesc în primul rând la necredință, la lepădarea de Dumnezeu în care ne aflăm, că și la faptele noastre, păcatele noastre înnoite, păcate pe care Biblia le condamnă total și pe care Guvernul le aprobă.

Facem ceea ce nu-I place, sunt sigur că nu-I place lui Dumnezeu. De pildă, să-i spun pe nume unui păcât care acum este foarte întins (și protejat de legi) în mai multe tări:homosexualitatea. Am amintit înainte de cele două cetăti din Vechiul Testament unde acest groaznic păcât era la mare cinste; au fost arse, nu a mai rămas nimic din ele. De aceea, gândindu-mă și la un asemenea fapt istoric, cred că lumea se îndreaptă către acest sfârsit, poate inevitabil.

S-ar mai putea amâna sfârsitul dacă ar începe o mare pocăintă și îndreptare, ceea ce însă este mai greu, nu se vede așa ceva.

Eu nu cunosc prea bine toate dedesubturile politice, dar fără îndoială că în lumea de acum, care merge pe calea cea largă a plăcerilor și a patimilor, trebuie să existe cineva, un fel de conducător, care îi antrenează pe oameni la această grabă spre autodistrugere. Există instituții care nu spun pe fată că politică lor este distrugerea umanitătii, fiindcă atunci nu ar mai ascultă nimeni de ele. Aceste instituții conduc popoarele către dezastru, dar spun că le conduc spre libertate (o libertate așa cum o înteleg unii oameni, nu așa cum este ea în realitate).

Încă o dată spun: lumea s-ar putea reînviora dacă am face un efort să ne pară rău cu adevărat pentru păcatele noastre; dacă ne-am pocăi cu toții, de la rege până la ultima slugă, așa cum s-a întâmplat cu cetatea Ninive din Vechiul Testament.

– Sunt și alte semne care să arate că vremurile de astăzi ar putea fi cele de pe urmă?

– Nu mai este nevoie de alte semne din moment ce există în zilele noastre acest marș către rău. De aceea cred că au dreptate cei care au scris cărtile despre care ați întrebat.

– Cu alte ocazii, la aceleași întrebări ați dat niște răspunsuri mai rezervate…

– Între timp s-au schimbat mai multe lucruri.

Eu cred că, cu cât vom înainta spre sfârsitul lumii, cu atât Dumnezeu va interveni mai mult în partea această, unde vor rămâne puțini cu El. La început or să fie mulți habotnici și mulți tineri care se vor apropia de El, dar până la urmă vor rămâne foarte puțini de partea Domnului Hristos. Cei care vor rămâne creștini până la capăt vor fi puțini, dar vor fi mai hotărâti și mai statornici în credintă. Va fi multă dispută, multă îndoială, multă nesigurantă și lepădare de Dumnezeu. Mulți vor da toate pentru una, adică vor renunta la averi, la mașini pentru a-și păstra credință. Ei nu vor mai avea decât atât cât le va trebui că să supravietuiască, că să nu moară de foame; iar alții vor trăi în huzur. Creștinii vor fi scormoniti, iscoditi, că să se știe totul despre ei. O să fie multă intimidare și multă frică, dar în rândurile celor care-L vor mărturisi pe Hristos până la sfârsit va fi și optimism și mult curaj.


Sursa: Arhimandrit Sofian Boghiu, ”Smerenia si dragostea, însusirile trăirii ortodoxe”, Editura Fundatia Traditia Românească, Bucuresti, 2002

Tags:

✝️ Părintele Sofian Boghiu: ”Masoneria este o mișcare universală care are mijloace de a te obliga să taci.[...] O să fie multă intimidare și multă frică, dar în rândurile celor care-L vor mărturisi pe Hristos până la sfârsit va fi și optimism și mult curaj.“

Părintele Sofian Boghiu

Căci va veni Antihrist și desigur că el va avea libertatea această de a face fel de fel de minuni, de scamatorii că să-i însele pe oameni. Multă lume va fi de acord cu el, încât majoritatea celor care vor lua măsuri împotriva acestei miscări vor fi suprimați. Vor rămâne mai departe doar cei care trăiesc pentru viață această. Căci nu toți vor fi împotriva masoneriei, când va intră ea în acțiune.

Așa încât eu nu mă pot lupta cu lumea că să fie de acord cu mine. Eu îmi fac datoria de creștin. Că toată lumea știe cum să facă un bine, dar nu-i convine totdeauna acest lucru pentru că asta obligă la niște sacrificii, iar omul este dispus să rezolve cât mai simplu problemele viețîi. Dacă masoneria îti va da un număr cu care vei putea cumpăra orice, vei putea să mănânci, vei putea să te îmbraci, să petreci, să călătoresti unde vrei, foarte multă lume va fi de acord: “Gata, dragă, mulțumesc!”

Atunci lumea va fi împărtită: fiecare își va alege ceea ce-l va interesa. Cei care vor alege să sufere orice numai să fie alături de Hristos vor fi o turmă mică, așa cum spune Scriptură. Este un cuvânt în Evanghelie în care Mântuitorul se întreabă dacă va mai fi credintă pe pământ…

– “Când va veni Fiul Omului, va mai găși credintă pe pământ?”

– Da, da…Toate aceste probleme vor fi, dar mântuirea, credință și atașamentul fată de Mântuitorul vor rămâne la alegerea fiecăruia.

– După 1990 au apărut în limba română două cărti scrise de monahi atoniti: ‘‘La apusul libertătii” și ‘‘Apocalipsa 13“. În esentă în ele se susține că toate aceste procese de creare a Noii Ordini Mondiale sunt de fapt semnele evidente ale instalării treptate a unei dictaturi globale; iar această dictatură va culmina în cele din urmă cu întronarea Antihristului. Cei doi monahi atoniti ne atentionează pe baza unor argumente în general pertinente că lucrurile evoluează spre un control deplin al întregii populațîi prin tehnicile moderne și sofisticate rețele de supraveghere. Adică ne îndreptăm spre cea mai cumplită și subtilă înrobire a oamenilor care a existat până acum în istorie. Vi se par exagerate asemenea afirmații?

– Nu! Nu mi se par exagerate!

Omenirea, prin felul cum gândeste și se comportă astăzi, merge către un sfârsit. Dezordinea care există acum în lume Îl supără pe Bunul Dumnezeu. Mă gândesc în primul rând la necredință, la lepădarea de Dumnezeu în care ne aflăm, că și la faptele noastre, păcatele noastre înnoite, păcate pe care Biblia le condamnă total și pe care Guvernul le aprobă.

Facem ceea ce nu-I place, sunt sigur că nu-I place lui Dumnezeu. De pildă, să-i spun pe nume unui păcât care acum este foarte întins (și protejat de legi) în mai multe tări:homosexualitatea. Am amintit înainte de cele două cetăti din Vechiul Testament unde acest groaznic păcât era la mare cinste; au fost arse, nu a mai rămas nimic din ele. De aceea, gândindu-mă și la un asemenea fapt istoric, cred că lumea se îndreaptă către acest sfârsit, poate inevitabil.

S-ar mai putea amâna sfârsitul dacă ar începe o mare pocăintă și îndreptare, ceea ce însă este mai greu, nu se vede așa ceva.

Eu nu cunosc prea bine toate dedesubturile politice, dar fără îndoială că în lumea de acum, care merge pe calea cea largă a plăcerilor și a patimilor, trebuie să existe cineva, un fel de conducător, care îi antrenează pe oameni la această grabă spre autodistrugere. Există instituții care nu spun pe fată că politică lor este distrugerea umanitătii, fiindcă atunci nu ar mai ascultă nimeni de ele. Aceste instituții conduc popoarele către dezastru, dar spun că le conduc spre libertate (o libertate așa cum o înteleg unii oameni, nu așa cum este ea în realitate).

Încă o dată spun: lumea s-ar putea reînviora dacă am face un efort să ne pară rău cu adevărat pentru păcatele noastre; dacă ne-am pocăi cu toții, de la rege până la ultima slugă, așa cum s-a întâmplat cu cetatea Ninive din Vechiul Testament.

– Sunt și alte semne care să arate că vremurile de astăzi ar putea fi cele de pe urmă?

– Nu mai este nevoie de alte semne din moment ce există în zilele noastre acest marș către rău. De aceea cred că au dreptate cei care au scris cărtile despre care ați întrebat.

– Cu alte ocazii, la aceleași întrebări ați dat niște răspunsuri mai rezervate…

– Între timp s-au schimbat mai multe lucruri.

Eu cred că, cu cât vom înainta spre sfârsitul lumii, cu atât Dumnezeu va interveni mai mult în partea această, unde vor rămâne puțini cu El. La început or să fie mulți habotnici și mulți tineri care se vor apropia de El, dar până la urmă vor rămâne foarte puțini de partea Domnului Hristos. Cei care vor rămâne creștini până la capăt vor fi puțini, dar vor fi mai hotărâti și mai statornici în credintă. Va fi multă dispută, multă îndoială, multă nesigurantă și lepădare de Dumnezeu. Mulți vor da toate pentru una, adică vor renunta la averi, la mașini pentru a-și păstra credință. Ei nu vor mai avea decât atât cât le va trebui că să supravietuiască, că să nu moară de foame; iar alții vor trăi în huzur. Creștinii vor fi scormoniti, iscoditi, că să se știe totul despre ei. O să fie multă intimidare și multă frică, dar în rândurile celor care-L vor mărturisi pe Hristos până la sfârsit va fi și optimism și mult curaj.


Sursa: Arhimandrit Sofian Boghiu, ”Smerenia si dragostea, însusirile trăirii ortodoxe”, Editura Fundatia Traditia Românească, Bucuresti, 2002