Este impresionant faptul că persoane care au în general cuget ortodox, și chiar episcopi erudiți, preoți și profesori, percep îngrădirea în mod eronat ca separare de Biserică, și nu de erezie și de pseudoepiscopi. Susțin, scriu și predică că ei rămân în Biserică, nu se îngrădesc, își duc lupta în sânul Bisericii. Se fac astfel buni împreună lucrători și ajutători ai pseudoepiscopilor eretici, fiindcă nu lasă să se ridice zidul întreruperii comuniunii și al pomenirii, rezultatul fiind că erezia ecumenismului înaintează de decenii nestăvilită, pune stăpânire pe persoane și instituții, sinoade, ierarhii, episcopi, facultăți de teologie, iar noi, ortodocșii, ca niște franctirori, aruncăm în tot acest timp câteva focuri de armă împotriva unui dușman înarmat incomparabil mai bine decât noi, împotriva unui pericol ce constituie o amenințare cu totul asimetrică față de acțiunile noastre. Nu asta facem de atâți ani, amânând construirea zidului? Și acum, văzând că prin pseudosinodul din Creta dușmanii au ocupat până și ultimul bastion instituțional de care dispunem, sistemul sinodal, nu trebuie să ne îmbunătățim oare strategia, să ne adaptăm planurile de comandă, să folosim armamentulcu care ne-au înzestrat Sfinții Părinți prin deciziile lor inspirate de Duhul Sfânt?

Din cetatea pseudosinodului sunt lansate proiectile de artilerie și amenințări, din ce în ce mai mulți oameni sunt robiți continuu de ecumenism și de religia universală, rugăciunile comune și fiestele ecumeniste se întețesc, episcopași plini de impertinență și teologi mărunți denaturează și deformează cuvântul adevărului și îl sfâșie ca niște fiare sălbatice, după cum spune Sfântul Grigorie Teologul, iar noi ne întrebăm încă unde e Biserica, dacă suntem în Biserică rămânând împreună cu ereticii sau dacă plecăm din Biserică despărțindu-ne de ei? Nu este oare o axiomă eclesiologică consacrată faptul că Biserica este acolo unde există adevărul și nu acolo unde există episcopi și patriarhi eretici?

~ Părintele Theodoros Zisis, Îngrădirea de erezie nu este schismă.

• 🔖 Părintele Theodoros Zisis: Limitele dintre ORTODOXIE și EREZIE, dintre ADEVĂR și ÎNȘELARE au fost desființate. / În faptă a fost propovăduită “o altă Evanghelie”. A fost desființată și urmarea Sfinților Părinți, zicala “următori dumnezeieștilor Părinți” a Sfintelor Sinoade Ecumenice. Celor care au reacționat și au stat împotrivă acestor acțiuni antievanghelice și antipatristice li s-a pus împotrivă obligația ascultării față de episcopi și a fost uitat faptul că, dacă ar fi fost valabilă în istoria Bisericii această ascultare rea și necondiționată, nu ar fi existat Ortodoxia pentru că mulți patriarhi și episcopi au fost eretici și s-au luptat să impună erezia, totuși au fost condamnați de pliroma sănătoasă a Bisericii. Papismul eretic și-a înălțat cu obrăznicie capul la Conferința Generală a Comisiei Mixte a Dialogului Teologic la Balamand din Liban (1993). Acolo, în textul comun pe care l-au semnat arhiereii ortodocși și romano-catolici, pentru prima dată recunoaștem papismul ca biserică ce are taine valide și succesiune apostolică și co-responsabilă pentru mântuirea lumii. Aceleași lucruri și mai rele s-au întâmplat puțin mai devreme în relațiile noastre cu protestantismul și cu așa zisul “Consiliu Mondial al Bisericilor”. Nu ajunge faptul că numai prin participarea noastră trădăm caracterul bisericesc față de abundența grupărilor protestante, am semnat acum texte comune cu protestanții la Porto Alegre în Brazilia (2006) și la Busan în Coreea de Nord (2013), unde am tăgăduit exclusivitatea Ortodoxiei și am primit faptul că nicio confesiune creștină nu are adevărul deplin, ci numai o parte din adevăr și că numai uniți exprimăm tot adevărul. Punctul culminant a toată această apostazie eretică a avut loc la Pseudo-Sinodul din Creta (iunie 2016), unde prima dată am recunoscut sinodal ereziile drept biserici și am validat textele eretice de la dialogurile pseudo-teologice cu monofiziții, cu papistașii și cu protestanții. — Protopresbiter Theodoros Zisis, fragment din Prolog, Reaua ascultare și sfânta neaacultare.

• ✝️ Îngrădirea nu este schismă – Autor: Protopresbiter Theodoros Zisis, Profesor emerit al Facultății de Teologie a Universității „Aristotel” din Tesalonic / [...] În această broșură din seria „Kairos” răspundem unor întrebări care apar și îi preocupă pe credincioși, însă demonstrăm și caracterul nejustificat al persecutării celor care încercăm să apărăm Biserica de erezii și de schisme. Ne aflăm din nou în fața pericolului apariției unei schisme, pe care o creează însă susținătorii pseudosinodului din Creta, nu noi, cei care ne luptăm împotriva acestuia. Pacea în sânul Bisericii nu va fi restabilită prin persecutări și calomnii, ci prin respingerea hotărârilor eretice ale pseudosinodului din Creta prin intermediul unui nou sinod ortodox.

• ✝️ Protopresbiter Theodoros Zisis — Întreruperea pomenirii pseudoepiscopilor este schismă sau mărturisire bineplăcută lui Dumnezeu?! / „Să se aducă la cunoștința conducerilor bisericești în mod categoric că în cazul în care vor continua să participe și să susțină panerezia ecumenismului intercreștin și interreligios, calea pe care se impune să o urmeze credincioșii, clericii și mireni, calea mântuitoare, canonică și în duhul Sfinților Părinți este neîmpărtășirea, adică întreruperea pomenirii episcopilor, care se fac împreună responsabili și părtași la erezie și înșelare. Nu este vorba de schismă, ci de mărturisire bineplăcută lui Dumnezeu, așa cum au procedat Părinții din vechime, însă așa au făcut și în zilele noastre episcopi mărturisitori, printre care se enumeră vrednicul de laudă și venerabilul fost Mitropolit de Flórina, Augustin, și Sfântul Munte” — Protopresbiter Theodoros Zisis - Septembrie 2017

• ✝️ Protopresbiter Theodoros Zisis: Biserica nu rătăceste! / Conștiințele credincioșilor ortodocși sunt un vulcan care fierbe când văd că este trădată credința și instituțiile Bisericii de către ierarhi fricoși și nevrednici.

• ☦️ Părintele Theodoros Zisis: ECUMENISMUL, DUPĂ SINODUL DIN CRETA (2016), DISPUNE DE ACCEPTARE SINODALĂ (Să nu ne amăgim că acest sinod nu este valabil pentru cei care au acceptat și au semnat hotărârile lui, sau că a fost doar o întâlnire a Întâistătătorilor Bisericilor Locale...)

• ✝️ În ce fel trebuie să fie episcopul de care facem ascultare: "DREPT SĂ ÎNVEȚE CUVÂNTUL ADEVĂRULUI!" / Pe astfel de păstori vrednici, care drept învață cuvântul adevărului, îi pomenește Biserica noastră în cursul dumnezeieștii Euharistii și a celorlalte slujbe. Este posibil vreodată să adopte cineva opinia că trebuie să facem ascultare de păstori care nu propovăduiesc adevărul Evangheliei, care îndreptățesc panerezia ecumenismului și care conduc, prin viața lor desfătată și imorală, pe mulți în adâncul pierzării? Și că, atunci când este semnalat acest lucru, este o ofensă, răscoală și sminteală a credincioșilor? Ce să urmăm din abdicarea și credința lor? Dacă în istoria Bisericii ar fi stăpânit această noimă distorsionată a ascultării, ascultarea satanică, atunci ar fi domnit erezia pentru că ar fi trebuit ca Sfinții să facă ascultare de patriarhii și episcopii eretici, ar fi stăpânit, de asemenea, nicolaitismul și sodomia.

• ✝️ Părintele Theodoros Zisis: Iubire fără adevăr este pseudoiubire, înșelare❗ / Iubire fără adevăr este pseudoiubire, înșelare; atunci când iubim pe cineva, îi spunem adevărul, nu îl înșelăm cu minciuna. Dacă îi iubim cu adevărat pe ereticii din afara Bisericii, pe care acum îi numim în mod politicos heterodocși, trebuie să le spunem că se află în înșelare, într-un spațiu în care nu se mântuiesc și trebuie să vină în Biserică, în Biserica Ortodoxă, pentru a se mântui.