Din cei 56 de ANI strânși până astăzi din mila Bunului Dumnezeu, am ales…17 minute imortalizate recent, pe care vi le ofer ca pe o pârgă adunată în pomul vieții mele, și cine le va urmări cu mintea și le va „gustaˮ cu sufletul până la capăt, așa mă va bucura la acest moment aniversar. Căci îmi va înțelege și mai bine ROSTUL pe pământ, pe care toți suntem datori să ni-l descoperim în Lumina lui Hristos-Dumnezeu. Așadar, slavă Bunului Dumnezeu pentru toate!…
POST SCRIPTUM: Dacă am mai apucat încă o zi de naștere sau încă o zi onomastică aceasta este din mila lui Dumnezeu, însemnând că ne-a mai dat timp de pocăință. Și fie că pică în post, așa cum pică mereu ziua mea de naștere, fie în afara postului, am mulțumit Domnului făcând vreo milostenie, o sfeştanie sau un acatist, la acestea din urmă participând chiar și oaspeții. Uneori ziua de naștere pica când nu era dezlegare la peşte și vin, ca și astăzi, sugerându-mi-se să fac în altă zi când este dezlegare. Niciodată nu am făcut această greşeală, nici mai devreme și nici mai târziu, pentru că zilele nu sunt ale noastre, ci ale lui Dumnezeu, și sunt numai atunci când ni s-au DAT. Așadar, nu m-a interesat mâncarea sau băutura, deşi masa ne-a fost plină, nici măcar darurile, ci bucuria de a mulțumi lui Hristos, indiferent câți oaspeți aș avea, pentru că prietenii mei nu pot fi decât aceia care sunt și prietenii lui Hristos. Prin urmare, nimic nu suntem, nimic nu avem, fără Bunul Dumnezeu!...
Mai înainte de orice, ICOANA este teologia Bisericii Ortodoxe și opera Sf. Duh, „scrisăˮ prin culoare și prin mâinile omului ce se despătimeşte neîncetat!…De aceea, pictorii cei vechi nu se considerau autorii principali ai icoanelor, și fie nu se semnau pe ele, fie își scriau numele după ce începeau cu formula: „Cu darul și harul Sf. Duh, s-a săvârșit această icoană (sau pictura acestei Biserici) în anul Domnului […] de către […]ˮ. Așadar, primordial pentru o compoziție iconografică este transmiterea corectă a mesajului ei teologic, după dreptarul ortodoxiei, ceea ce implică o mare răspundere și o amplă pregătire teologică, practică și teoretică, pentru pictorul bisericesc. Căci „cel ce nu intră pe uşă, în staulul oilor (adică în Biserica lui Hristos, sub toate aspectele ei), ci sare pe aiurea, acela este fur şi tâlharˮ. Ca atare, tehnica icoanei este secundară, însă nici aceasta nu se aplică la întâmplare, ci urmărește toate etapele inițierii pe calea bătătorită a pictorilor consacrați de Biserică și numai printre jaloanele canoanelor sfinte. Astfel, singurul stil ce s-a ridicat la măsura posibilității reprezentării prin transfigurare a unui trup de om pnevmatizat, care a ajuns sfânt, este stilul consacrat deja şi numit: stilul BIZANTIN. În afara acestor repere veșnice, totul devine kitsch sau chiar erezie iconografică. Din păcate, astăzi aproape orice imagine este numită „icoanăˮ iar pangarele Bisericilor sunt pline cu kitsch-uri catoliciste! Iar altele, inclusiv pictura bisericească, se lustruiesc excesiv și se sorcovesc cu chenare alambicate si detalii inutile, încât adumbresc cu totul funcțiile si simplitatea icoanei, precum si caracterele ei aspaţiale și atemporale.
— Pictorul Vasile Neguş
ORTODOXIA este DREAPTA CREDINȚĂ