PROFEȚIA Avvei Pamvo din Nitria despre CUM VOR STRICA cărţile Sfintelor Evanghelii şi ale sfinţilor apostoli şi ale dumnezeieştilor prooroci. Și despre OAMENII VREMURILOR DIN URMĂ

Că iată îţi zic ţie, fiule, vor veni zile când vor strica creştinii cărţile Sfintelor Evanghelii şi ale sfinţilor apostoli şi ale dumnezeieştilor prooroci, ştergând Sfintele Scripturi şi scriind tropare şi cuvinte elineşti. Şi se va revărsa mintea la acestea, iar de la acelea se va depărta. Pentru aceasta părinţii noştri au zis: cei ce sunt în pustia aceasta, să nu scrie vieţile şi cuvintele părinţilor pe pergament, ci pe hărtii, că va să şteargă neamul cel de pe urmă vieţile părinţilor şi să scrie după voia lor, fiindcă mare este necazul ce va să vină.

Şi i-a zis lui fratele: aşadar, se vor schimba obiceiurile şi aşezămintele creştinilor şi nu vor fi preoţi în biserică să facă acestea? Şi a zis bătrânul: în astfel de vremuri se va răci dragostea multora şi va fi necaz mult. Năpădirile păgânilor şi pornirile noroadelor, neastâmpărul împăraţilor, desfătarea preoţilor, lenevirea călugărilor. Vor fi egumeni nebăgând seamă de mântuirea lor şi de a turmei, osârdnici toţi şi silitori la mese şi gâlcevitori, leneşi la rugăciuni şi la clevetiri osârdnici, gata spre a osândi vieţile bătrânilor şi cuvintele lor, nici urmându-le nici auzindu-le, ci mai vârtos ocărându-le şi zicând: de am fi fost şi noi în zilele lor, ne-am fi nevoit şi noi. Iar episcopii în zilele acelea se vor sfii de feţele celor puternici, judecând judecăţi cu daruri, nepărtinind pe cel sărac la judecată, necăjind pe văduve şi pe sărmani chinuindu-i. Va intra încă şi în norod necredinţă, curvie, urâciune, vrajbă, zavistie, întărâtări, furtişaguri şi beţie. Şi a zis fratele: ce va face cineva în vremile şi anii aceia? Şi a zis bătrânul: fiule, în acele zile, cel ce îşi mântuieşte sufletul său mare se va chema în Împărăţia Cerurilor.

Sfantul Avva Pamvo, din vol. „Patericul Egiptean” – pag. 209 cuv 15.

18 Iulie - SFÂNTUL CUVIOS PAMVO

Născut în secolul al IV-lea, Sfântul Pamvo a fost printre primii monahi dintre cei care s-au alăturat Avvei Amun, în Nitria. Nu învățase carte, dar a reușit să învețe Scripturile și, hirotonit preot, a slujit fraților și ucenicilor săi mai bine de 30 de ani. Dacă i se cerea cuvânt de învățătură, răspundea cu greu și după multă tăcere, căci avea grijă să nu păcătuiască vorbind. La începutul intrării sale în monahism auzise versetele psalmului care îl îndemnau spre aceasta și avea mare grijă să le respecte.

Trăind viață pustnicească în deșertul Nitriei din Egipt, era recunoscut de către Sfinți precum Antonie cel Mare și Pimen cel Mare ca având Duhul lui Dumnezeu, postind până seara, tăcând și lucrând necontenit cu mâinile sale.

Fața lui strălucea adesea ca fulgerul și îi învăța pe mireni să îi respecte pe monahi, căci aceștia vorbesc adesea cu Dumnezeu. Printre ucenicii Sfântului se numără Dioscor, Episcop al Hermopolisului, Eusebiu și Eftimie, deveniți mari asceți. Ajuns la bătrânețe, Sfântul Pamvo și-a cunoscut sfârșitul, dar din cauza smereniei adânci ce i avea, le-a spus ucenicilor săi că merge spre Domnul ca unul care nici nu a început încă să Îi slujească.

Pentru sfintele lui rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi! Amin!