Metanie
Doamne, fă din suferință,
Pod de aur, pod înalt,
Fă din lacrimă velință
Ca într-un pat adânc și cald.
Din lovirile nedrepte
Faguri facă-se și vin.
Din înfrângeri, scări și trepte,
Din căderi, urcuș alpin.
Din veninul pus în cană
Fă miresme ce nu pier.
Fă din fiecare rană
o cadelniță spre cer;
Și din fiece dezastru
Și crepuscul stins în piept,
Doamne, fă lăstun albastru
și fă zâmbet înțelept.