✏️ Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

- Posted in Sfinții Închisorilor by - Permalink

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mania scrâşnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tapsane
o claie de zări şi-o căciula de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zărzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ţi ies inainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Radu Gyr


Radu Gyr, Mărturisitorul care s-a ridicat de pe targa morții pentru a mai spune încă ceva: Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!

Radu Gyr, românul liber, arestat de trei dictaturi, soldatul rănit pe front în linia întâi, poetul pentru Hristos care a smuls gratiile închisorilor comuniste pentru a scrie cu ele despre libertate.

Radu Gyr, comandantul din prima linie a unei generații atât de mari pentru România, încât a fost condamnată în întregime la moarte de străini. În fața acestei condamnări, declarația lui a fost aceasta:

"Eu am avut o credință. Și am iubit-o. Dacă aș spune altfel, dacă aș tăgădui-o, dumneavoastră toți ar trebui să mă scuipați în obraz. Indiferent dacă această credință a mea apare, astăzi, bună sau rea, întemeiată sau greșită, ea a fost pentru mine o credință adevărată. I-am dăruit sufletul meu, i-am închinat fruntea mea. Cu atât mai intens sufăr azi, când o văd însângerată de moarte”.

Radu Gyr trăiește în memoria colectivă pentru că nu s-a dezis, pentru că nu si-a trădat idealul nici măcar în fața morții.

Tags:

✏️ Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

- Posted in Sfinții Închisorilor by - Permalink

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mania scrâşnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tapsane
o claie de zări şi-o căciula de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zărzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ţi ies inainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Radu Gyr


Radu Gyr, Mărturisitorul care s-a ridicat de pe targa morții pentru a mai spune încă ceva: Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!

Radu Gyr, românul liber, arestat de trei dictaturi, soldatul rănit pe front în linia întâi, poetul pentru Hristos care a smuls gratiile închisorilor comuniste pentru a scrie cu ele despre libertate.

Radu Gyr, comandantul din prima linie a unei generații atât de mari pentru România, încât a fost condamnată în întregime la moarte de străini. În fața acestei condamnări, declarația lui a fost aceasta:

"Eu am avut o credință. Și am iubit-o. Dacă aș spune altfel, dacă aș tăgădui-o, dumneavoastră toți ar trebui să mă scuipați în obraz. Indiferent dacă această credință a mea apare, astăzi, bună sau rea, întemeiată sau greșită, ea a fost pentru mine o credință adevărată. I-am dăruit sufletul meu, i-am închinat fruntea mea. Cu atât mai intens sufăr azi, când o văd însângerată de moarte”.

Radu Gyr trăiește în memoria colectivă pentru că nu s-a dezis, pentru că nu si-a trădat idealul nici măcar în fața morții.