"...m-au dezbrăcat, mi-au băgat în gură, cu coada lingurii, obielele murdare, umplându-mă de sânge, mi-au legat cu o funie mâinile la spate şi cu altă funie picioarele. Ce a urmat nu se poate descrie...bătaie în cap, pentru îndobitocire; bătaie în faţă, pentru desfigurare; mii de lovituri în spate, sub coaste, în plex, în tălpi. Zeci de leşinuri şi iar de la capăt, ore întregi, iar ochiul de vizetă veghea, veghea mereu. Mi-au zdrobit oasele, plămânii, ficatul, jucau încălţaţi pe oasele mele, pe plămânii mei." - Eugen Măgirescu, Moara dracilor, în Memoria nr.13, p.38

"Te obligau să mănânci pâinea din trei înghiţituri sau, dimpotrivă, să stai cu pâinea în gură zile întregi; să mănânci din "treucă" mâncarea fierbinte, cu mâinile la spate, deci fără ajutorul lor; pe burtă sau în genunchi, aplecat deasupra gamelei, şi se dădea câte o lovitură scurtă cu bocancul, arzându-ţi faţa cu arpacaşul fierbinte şi mozolindu-te; ţi se adăugau cantităţi exagerate de sare în mâncare, după care, timp de câteva zile, nu ţi se dădea apă, apoi îţi dădeau apă cu foarte multă sare în ea." - Costin Merişca, Tragedia Piteşti. O cronică a "reeducării" din închisorile comuniste, Institutul European, Iaşi, 1997, p.68

"Imaginaţia delirantă a lui Ţurcanu (N.R.: şeful torţionarilor) se dezlănţuia mai ales atunci când avea de-a face cu studenţi care credeau în Dumnezeu şi se străduiau să nu se renege. Astfel, unii erau botezaţi în fiecare dimineaţă: scufundaţi cu capul în hârdăul cu urină şi materii fecale, în timp ce ceilalţi în jur psalmodiau formula botezului. Acesta dura până ce conţinutul făcea bulbuci." - Virgil Ierunca, "Fenomenul Piteşti"

"Cornel Luca, călărit zi şi noapte, a fost obligat să înghită o mare cantitate de sare (saramură) şi împiedicat să bea apă. Reacţiile anatomo-fiziologice au fost cumplite. Întreaga mucoasă bucală i-a devenit o rană. Setea e mult mai chinuitoare decât foamea, e de-a dreptul înnebunitoare. Forţat să bea urină, a făcut-o cu greu. Ar fi făcut-o, acum, din proprie iniţiativă dar nu-l lăsa nimeni. În timp ce spăla tineta, la WC, a supt apă din cârpă. A fost văzut, a fost demascat, a fost bătut crunt şi obligat să înghită încă o cantitate de saramură, aşa ca să înveţe minte." - Viorel Gheorghiţă, "Et ego. Sărata-Piteşti-Gherla-Aiud Scurtă istorie a devenirii mele", Editura Marineasa, Timişoara, 1994, p.154

"Cu o furie de nedescris au început să-l lovească, şi cu pumnii, şi cu ciomegele, şi cu picioarele. şi să-l arunce de la unul la celălalt, până când nenorocitul, plin de sânge, a căzut aproape în nesimţire şi nu s-a mai putut ridica. După ce i-au mai tras câteva picioare în cap, l-au luat doi şi l-au zvârlit pe prici, silindu-l să stea cu mâinile în buzunare şi cu capul în jos, cum se dăduse porunca. A urmat altul, şi apoi altul, ca într-o horă drăcească menită să nimicească şi ultima picătură de rezistenţă fizică şi morală a celor care intrau în jocul lor turbat." – Justin ştefan Paven, Infernul Piteşti, în Memoria, nr.22, p.66

"Se regizau şi scenete sexuale, la ordinul lui Ţurcanu. În Vinerea Mare, el împarte rolurile: "asinul" e felat de "Maria Magdalena", "Iosif" sodomizează "asinul", care la rândul lui stă cu botul în poalele "preacurvei fecioare Maria", sodomizată concomitent de "Iisus". Reeducaţii, în frunte cu Ţurcanu, manifestau o plăcere drăcească în a batjocori pe cei mai credincioşi, porecliţi "misticii". Asemenea scene aveau un efect teribil asupra victimelor, care găseau, de regulă, singurul sprijin în credinţă. Or, după participarea la liturghiile negre, întreaga lor credinţă era zguduită din temelii (...)" - din studiul lui Alin Mureşan "Reeducarea prin tortură", Memoria, nr. 4/2006

"În aşa zisa acţiune de depersonalizare, studenţii erau obligaţi, prin torturi permanente inimaginabile, să trădeze pe cele mai scumpe fiinţe: Dumnezeu, proprii părinţi, fraţi, surori şi prieteni. Ei au fost constrânşi să bea urină şi să mănânce fecale! Omul era astfel nimicit. Dezgustat de slăbiciunea sa, el nu se va mai putea redresa niciodată în faţa propriei conştiinţe. Durerile erau peste puterile de rezistenţă a fiinţei umane." - Eugen Măgirescu, Moara dracilor. Amintiri din închisoarea de la Piteşti, Editura Fronde, Alba-Iulia - Paris, 1994, p.6

"Spectacolele pe teme religioase, liturghii negre puse în scenă de Paşti ori de Crăciun, îi îngrozeau pe deţinuţi. În asemenea ocazii, cel mai mult aveau de suferit studenţii la Teologie, costumaţi în "Hristoşi" îmbrăcaţi în sutane şi patrafire mânjite de fecale. Ei erau puşi să facă "împărtăşanii" cu urină şi fecale, iar în loc de cruce li se confecţiona un falus din săpun, pe care toţi ceilalţi erau obligaţi să îl sărute. De pe margine erau interpretate cântece bisericeşti cu texte scabroase, în care locurile comune erau insultarea lui Iisus şi a Fecioarei Maria, uneori deţinuţii fiind dezbrăcaţi la pielea goală..." - Alin Mureşan, Piteşti. "Cronica unei sinucideri asistate" - Editura Polirom, 2007

Acest genocid, în forma lui extremă, a început în România în 1949, la penitenciarul politic din Piteşti, sub forma unui experiment nici măcar închipuit vreodată: "reeducarea" deţinuţilor prin torturarea continuă, fizică şi sufletească, chiar de către colegii de detenţie. "Reeducaţii" erau obligaţi să se autodenunţe, să se nege pe sine, să-şi denunţe şi să-şi renege familia, prietenii şi iubita, adică să-i "demaşte" dezicându-se de ei, de tot ce aveau mai sfânt, batjocorind credinţa în Dumnezeu şi Sfintele Taine. "Reeducatorii" îi obligau să participe la veritabile ritualuri satanice antireligioase. În final, "reeducaţii" erau obligaţi să devină "reeducatorii" altora, adică torţionari. Cei care refuzau, erau obligaţi să se "reeduce" din nou, până acceptau rolul de "reeducator"; dacă continuau să refuze, riscau să fie ucişi. Mulţi au încercat să se sinucidă pentru a scăpa de infern, dar foarte puţini au reuşit. Subliniem că nu există cuvinte pentru a descrie cu adevărat tot ceea ce au îndurat aceşti tineri anticomunişti (in jur de 2000), majoritatea fiind studenţi în momentul arestării. Finalmente însă, genocidul sufletelor nu a fost posibil tocmai pentru că sufletul este nemuritor. Aceasta a fost speranţa celor condamnaţi la moartea sufletească. Numai credinţa în Dumnezeu i-a salvat.

"Experimentul Piteşti" este aproape necunoscut chiar şi în România. Alexandr Soljeniţîn, laureat al Premiul Nobel pentru literatură, a considerat experimentul ca "cea mai teribilă barbarie a lumii contemporane". Istoricul François Furet, membru al Academiei Franceze, îl descrie ca "una dintre cele mai cumplite experienţe de dezumanizare pe care le-a cunoscut epoca noastră".

Pentru ca această invenţie satanică să fie cunoscută, am hotărât să realizez un film documentar de lung-metraj care va beneficia în special de mărturiile ultimilor supravieţuitori şi de reconstituiri făcute sub îndrumarea directă a acestora. Am făcut un proiect în acest sens şi am sperat că statul român îl va sprijini. Dar proiectul a fost respins de două ori la rând de cei care vor să îngroape adevărul.

Sunt decis să-mi duc la bun sfârşit proiectul. Am început filmările din resurse proprii, filmând interviuri-mărturii cu câţiva supravieţuitori. Am selectat pentru dvs. scurte fragmente din filmările cu aceştia. Materialul brut cu aceste mărturii de istorie orală reprezintă un excepţional document istoric (estimăm că mărturiile vor totaliza circa 150 de ore).

Supravieţuitorii au peste 80 de ani iar starea sănătăţii lor e marcată de dezastrul prin care au trecut. Trebuie să filmăm cât mai curând posibil ceilalţi supravieţuitorii (încă circa 30).

Subliniez că am reuşit să filmez special pentru acest film, doi prestigioşi istorici ai comunismului vorbind despre "experimentul Piteşti": D-l Thomas Blanton (National Security Archives, George Washington University, Washington D.C.) şi D-l Stéphane Courtois (Centre National de Recherches Scientifiques, Paris) - principal autor al celebrului volum "Cartea neagră a comunismului" în baza căruia s-a demarat condamnarea comunismului în Consiliul Europei.

Stimaţi oameni buni, vă rog să citiţi scenariul filmului şi concepţia regizorală, sau măcar articolul publicat recent în cotidianul ZIUA, accesibil la adresa http://www.ziua.ro/news.php?data=2008-02-15&id=3481 (articolul este, în proporţie de peste 90%, un rezumat al scenariulu). Vă veţi convinge că ar fi de neconceput ca acest film să nu fie făcut cât încă se mai poate. Istoria se poate repeta oricând, dar prin cunoaşterea adevărului este exclusă repetarea unei asemenea istorii, tocmai pentru că genocidul sufletelor reprezintă un cap esenţial de acuzare în procesul comunismului.

Vă rog să sprijiniţi împlinirea acest proiect care va contribui la irepetabilitatea infernului comunist. Eventualul sprijin al dvs. va fi menţionat în cadrul genericului filmului şi al coperţii viitorului DVD. Fundaţia VideoMedia, care produce filmul, va publica periodic orice formă de sprijin, eventuale donaţii şi modul de folosire a acestora.

Mulţumiri deosebite D-lui Dan Călinescu din Toronto pentru iniţiativa de a crea web-site-ul www.ExperimentulPitesti.org ( în versiune engleză: www.TheGenocideOfTheSouls.org) conceput pentru a face posibilă realizarea filmului. Îl felicit pentru sintagma "genocidul sufletelor" pe care a creat-o pentru a defini oroarea începută la Piteşti, continuată în alte locuri, iar apoi reluată în diverse forme, unele dintre acestea persistând şi astăzi în sufletele celor care am trăit în comunism. Cu acordul D-lui Călinescu, noul titlu al filmului este "GENOCIDUL SUFLETELOR", iar cel iniţial (Experimentul Piteşti - reeducarea prin tortură) devine subtitlu.

Menţionez că după finalizarea acestui film, intenţionez să realizez, pe aceeaşi temă, următoarele: un serial documentar de televiziune, o carte cu fragmente din mărturiile filmate şi un film de ficţiune.

Mulţumesc celor care vor avea bunăvoinţa de a mediatiza acest apel. Sorin Ilieşiu - cineast, autorul apelurilor pentru condamnarea naţională şi internaţională a criminalităţii şi nelegitimităţii comunismului - http://www.libertates.com/en/content/view/40/7/

Bucureşti, 31 Martie 2008

Sursa: https://www.experimentulpitesti.org/public/apelul-nostru/

Studiați site-ul: https://www.experimentulpitesti.org/