Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian Boghiu („de la Antim”): „Rugăciunile celor din închisori erau niște rugăciuni, poate, ca ale sfinților părinți din pustie sau ale sfinților martiri arși pe rug”

„În închisori eram așa de bine păziți și asa de constrânși, încât nu ne puteam gândi decât în sus, pe verticală, la Dumnezeu. De obicei omul se roagă cu putere mai ales în necazuri. Și în închisori erau cu adevărat mari necazuri! Rugăciunile celor din închisori erau primite de Dumnezeu, dobândeau această primire din partea lui Dumnezeu pentru că-i întărea. Astfel că, cu toată mizeria, cu toată răutatea comandată împotriva sărmanilor deținuți, ei aveau totuși o seninătate și o bucurie care nu putea să vină decât de sus, de la Dumnezeu. Rugăciunile celor din închisori erau niște rugăciuni, poate, ca ale sfinților părinți din pustie sau ale sfinților martiri arși pe rug, care, arzând focul sub ei, erau veseli și slujeau și mulțumeau pentru această jertfă pe care o aduc lui Dumnezeu, înaintea Sa. Cam așa erau aceste rugăciuni din închisori pentru foarte mulți dintre ei. Pentru noi, cei de afară, rugăciunile lor și modul lor de viață ne sugerează gândul să ne smerim, să ne ostenim, să ducem o asceză cât se poate de posibilă, prin post și rugăciune, prin metanii, prin răbdarea insultelor ce le primim în viață, răbdare fără cârtire. Și atunci rugăciunile noastre sunt primite înaintea lui Dumnezeu, așa, ca ale celor din închisori”.