"Păzește-te, fiule, de cei cu credința strâmbă și de toate discuțiile lor, căci și pământul nostru s-a umplut de ei! Numai cel ce trăiește în Credința Ortodoxă își va mântui sufletul. Fiindcă nu există o altă credință mai bună, decât curata și sfânta noastră Credință Ortodoxă ... De asemenea, fiule, nu se cade să lauzi o credință străină. Cine laudă o credință străină face la fel ca și cel care-și hulește propria credință. Cine laudă credința sa și pe cea străină e un fățarnic și apropiat de erezie ... Dacă cineva îți spune: ''Credința noastră și a voastră este de la Dumnezeu'', atunci, fiule, răspunde-i așa: ''Fățarnicule! Cum pot fi amândouă de la Dumnezeu? Nu știi ce spune Scriptura: Este un singur Domn, o singură Credință, un singur Botez. (Efeseni 4, 5)'' Așadar, fiule, ferește-te de aceștia și întotdeauna apară-ți credința ta! Nu te înfrați cu ei, ci fugi de ei și întărește-te în credința ta prin fapte bune! ... Fiule, chiar dacă va trebui să mori pentru credința ta sfântă, du-te cu îndrazneală la moarte! Așa au murit și sfinții pentru Credința, iar acum viețuiesc întru Hristos." - Patericul pesterilor de la Kiev, 1806
Teodosie de Kiev, cunoscut, de asemenea, ca Teodosie din Peșteră, (în rusă Феодосий Печерский, transliterat: Feodosii Pecerski; în ucraineană Феодосій Печерський; n. 1029, Vasilkov, Rusia Kieveană, Ucraina – d. 3 mai 1074, Kiev, Rusia Kieveană) a fost un monah rus din secolul al XI-lea care a introdus monahismul cenobitic în Rusia Kieveană și, împreună cu Sf. Antonie de Kiev, a fondat Lavra Peșterilor din Kiev (Lavra Pecerska). A fost canonizat ca sfânt de Biserica Ortodoxă Rusă. O hagiografie a Sfântului Teodosie a fost scrisă în secolul al XII-lea.
Cea mai mare realizare a Sfântului Teodosie a fost introducerea regulilor monahale ale Sfântului Teodor Studitul în Lavra Peșterilor, de unde s-au răspândit în toate mănăstirile Bisericii Ortodoxe Ruse. Potrivit Cronicii vremurilor trecute:
„... mănăstirea a fost terminată în timpul stăreției lui Varlaam... Când Varlaam a părăsit mănăstirea... frații l-au vizitat pe bătrânul Antonie [fondatorul Lavrei Peșterilor, care trăia acum în adâncă izolare], cerându-i să desemneze un nou stareț pentru ei. El i-a întrebat pe cine îl doreau. Ei au răspuns că cereau doar ca [viitorul stareț] să fie cel desemnat de Dumnezeu prin alegerea sa proprie [a lui Antonie]. Apoi el i-a întrebat: „Care dintre voi este mai ascultător, mai modest și mai blând decât Teodosie? El să vă fie stareț”. Frații s-au bucurat ... și astfel l-au numit ca stareț pe Teodosie.
„Când Teodosie a preluat conducerea mănăstirii, a început să practice abstinența, postul și rugăciunea cu lacrimi... El a fost interesat, de asemenea, să identifice reguli monahale. Se afla în acea vreme la Kiev un călugăr pe nume Mihail de la Mănăstirea Studion, care venise din Grecia... Teodosie l-a întrebat despre practicile călugărilor studiți. A obținut regulile lor monahale, le-a copiat și le-a impus în propria sa mănăstire pentru a reglementa cântarea imnurilor monahale, efectuarea închinăciunilor, citirea pasajelor din Sfânta Scriptură, comportamentul în biserică, întregul ritual liturgic, comportamentul la masă, mâncarea specifică din zilele speciale și toate celelalte potrivit îndrumărilor.”
„După ce a obținut toate aceste informații, Teodosie le-a transmis mănăstirii sale, iar de aici toate celelalte au adoptat aceleași îndrumări întrucât Lavra Peșterilor este onorată ca cea mai veche dintre toate.” Teodosie a fost proslăvit (canonizat) ca sfânt de către Biserica Ortodoxă Rusă. Principala sa zi de prăznuire este 3 mai, data morții sale. Relicvele sale au fost descoperite de Sfântul Nestor Cronicarul pe 14 august 1091 și s-au dovedit a fi întregi. Moaștele au fost transferate în biserica principală (catedrala) a mănăstirii și a fost stabilită o a doua zi de prăznuire anuală pentru sărbătorirea acestui eveniment.
