☦️ Sfântul Gavriil Giorgianul: Când condamni un om căzut, Îl condamni pe Dumnezeu.

- Posted in Sfinți și învățături by - Permalink

Cuviosul Gavriil Georgianul

"Când condamni un om căzut, Îl condamni pe Dumnezeu. Dacă vezi un tâlhar, un desfrânat, o desfrânată, un bețiv întins pe stradă, nu-i condamna, fiindcă le îngăduie Domnul patimile. Poate așa ar trebui să găsească calea către Dumnezeu, ca să se smerească și să-și vadă slăbiciunea, să-L cunoască pe Domnul și să se pocăiască. Te simți bine? Aceasta înseamnă că Domnul îți înfrânează patimile. Că dacă le va îngădui, vei cădea în păcate și mai mari, și te vei rătăci."Sfântul Gavriil Giorgianul

Egumena Ketevan din Samtavro istorisea:

Părintele Gavriil era înzestrat cu o mare îngăduinţă. În toţi oamenii, fără deosebire, vedea chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Se făcea părtaș la simţirile celorlalţi și suferea pentru suferinţele lor. Era atât de smerit, că se socotea pe sine cel mai mare păcătos. Ne îndemna să fim blânde și smerite și să ne ferim a-l osândi pe aproapele.

Părintele Gavriil nu-și impunea silnic voia când era vorba de călăuzirea oamenilor, respectându-le libertatea. Spunea:

Omul trebuie să-și sfinţească viaţa prin hotărâri bine cumpănite. Calea și-o făurește prin faptele sale. Dumnezeu l-a înzestrat pe om cu voie liberă. Cine sunt eu, ca să mă amestec în viaţa lui?

Tags:

☦️ Sfântul Gavriil Giorgianul: Când condamni un om căzut, Îl condamni pe Dumnezeu.

- Posted in Sfinți și învățături by - Permalink

Cuviosul Gavriil Georgianul

"Când condamni un om căzut, Îl condamni pe Dumnezeu. Dacă vezi un tâlhar, un desfrânat, o desfrânată, un bețiv întins pe stradă, nu-i condamna, fiindcă le îngăduie Domnul patimile. Poate așa ar trebui să găsească calea către Dumnezeu, ca să se smerească și să-și vadă slăbiciunea, să-L cunoască pe Domnul și să se pocăiască. Te simți bine? Aceasta înseamnă că Domnul îți înfrânează patimile. Că dacă le va îngădui, vei cădea în păcate și mai mari, și te vei rătăci."Sfântul Gavriil Giorgianul

Egumena Ketevan din Samtavro istorisea:

Părintele Gavriil era înzestrat cu o mare îngăduinţă. În toţi oamenii, fără deosebire, vedea chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Se făcea părtaș la simţirile celorlalţi și suferea pentru suferinţele lor. Era atât de smerit, că se socotea pe sine cel mai mare păcătos. Ne îndemna să fim blânde și smerite și să ne ferim a-l osândi pe aproapele.

Părintele Gavriil nu-și impunea silnic voia când era vorba de călăuzirea oamenilor, respectându-le libertatea. Spunea:

Omul trebuie să-și sfinţească viaţa prin hotărâri bine cumpănite. Calea și-o făurește prin faptele sale. Dumnezeu l-a înzestrat pe om cu voie liberă. Cine sunt eu, ca să mă amestec în viaţa lui?