"Mările se vor seca, munții vor fi distruși, dar slava lui Hristos nu se va sfârși." — Sfantul Gavriil (Urgebadze)
Sfântul Gavriil este o figură cu totul aparte a spiritualității ortodoxe contemporane, nu numai pentru că a fost nebun pentru Hristos, ci și pentru că a fost deopotrivă un mărturisitor al credinței, un mucenic al prigoanei comuniste și un mare părinte duhovnicesc; harurile străvederii şi prorociei, cu care l-a înzestrat Dumnezeu, le-a pus în slujba iubirii de aproapele, pe care, dimpreună cu smerenia, o socotea virtutea de căpetenie a vieții duhovnicești.
Această iubire, arătată oamenilor adesea în chip neobișnuit, câteodată aspru și răvășitor, pentru a-i trezi din amorțire, provocându-le un adevărat "șoc electric" duhovnicesc, era întotdeauna iubire adevărată și profundă, și nu avea altă țintă decât întoarcerea fiecăruia la Dumnezeu și împrietenirea cu El. Numeroasele minuni săvârșite de Sfântul Gavriil în timpul vieții sale și după trecerea la cele veșnice dau mărturie deplină că a fost vas ales al Duhului Sfânt și dăruitor mărinimos al harului dumnezeiesc.