Nu există o luptă mai importantă și mai teribilă decât lupta pentru mântuirea sufletului.

Lupta este constantă și intensă. Lupta, cu cine?

Cu toti acesti teribili dușmani ai oamenilor: smintelile si incercarile, păcatele, impatimirile, moarte si diavolul – care fără răgaz duc război însetat de sânge împotriva creștinilor și a mântuirii lor.

Prin urmare, creștinii sunt în mod constant sub arme și pe câmpul de luptă; ei luptă fără un pact și un armistițiu.

Există răni, există dureri.

În luptă creștinii se împiedică, cad și chiar uneori se prăbușesc.

Și principalul lucru este: să nu abdice; prin suferințe mai presus de toate devenim viguroși – și biruința este sigură prin har.

Mai ales când noi, creștinii, avem „inimile – unite în dragoste”. Atunci noi, creștinii, constituim o armată creștină atotcuprinzătoare în toate luptele cu păcatul, cu moartea și cu diavolul.

Apoi fiecare luptă pentru tot și pentru toate, pentru toată lumea, este împreună „cu toți sfinții”.

De aceea, fiecare păcat, fiecare moarte, fiecare diavol cade în fața creștinului care luptă cu ajutorul rugăciunii sfinților; moartea este depășită cu toată agonia morții, păcatul biruit, diavolul învins.