Întâmplarea a avut loc în contextul în care autoritățile otomane ale vremii au interzis Patriarhului Sofronie al IV-lea să oficieze slujba din Sâmbăta mare înăuntrul Bisericii.

Patriarhul și credincioșii ortodocși au rămas să se roage la intrare, lângă coloanele de piatră ale ușii. După lăsarea serii, una din coloane s-a crăpat, iar Lumina ieșea din interior.

În scurt timp, mulțimea credincioșilor s-a umplut de făclii, spre rușinea ereticilor și mirarea autorităților. La vederea acestei întâmplări, mai presus de fire, li s-a permis să intre în Sfântul Mormânt și li s-a acordat dreptul firesc de a sluji anual în Sfântul Mormânt, în Sâmbăta mare.

Un muezin musulman pe nume Tunom, care a văzut Minunea din minaretul moscheii de peste drum, când a văzut aprinderea coloanei a conștientizat autenticitatea Minunii şi a mărturisit musulmanilor Puterea lui Iisus Hristos.

Văzând minunea, el a strigat:

„Mare este Credinţa creştinilor! Unu este Adevăratul Dumnezeu, Dumnezeul creştinilor! Cred în Hristos, Cel înviat din morţi. Mă închin lui ca Dumnezeu al meu!”

După ce a discutat, cu ei, în contradictoriu, această mărturisire a lui a fost pricină de a fi decapitat şi de a i se da trupul focului spre ardere.

Astăzi el este socotit oficial drept Mucenic al Ortodoxiei, pomenirea lui se săvârșește la 18 Aprilie şi în Marţea luminată, iar Moaştele lui se află în Mănăstirea Megali Panaghia, din Ierusalim.