"Omul care supune sieși pe alt om, fratele său sau chiar numai atentează la libertatea lui, automat își păgubește și propria sa libertate, și cade de la acea viață și dragoste dumnezeiască la care suntem chemați. Una din cele mai mari piedici spre atingerea stării la care ne cheamă porunca lui Hristos, este SINELE, egoismul nostru. Ascultarea biruiește această urmare a păcatului strămoșesc în noi.

Oprind propria voie înaintea fratelui, depășim acea dezbinare pe care a adus-o căderea lui Adam in firea noastră, fire ce la început a fost una. Oprind propria voie înaintea lui Dumnezeu, "urând" voia noastră meschină individuală, devenim în stare a cuprinde și a purta în noi lucrarea voii dumnezeiești. Desăvârșindu-ne în ascultare și față de Dumnezeu și către fratele, ne desăvârșim în DRAGOSTE, ne lărgim ființa. Iar limita acestei lărgiri este plinătatea acelei veșnicie ființări către care bunăvoierea lui Dumnezeu cheamă pe om".