Orice virtute se deprinde prin practicarea ei.

Rugăciunea însă are nevoie de silire până la moarte.

Omul cel vechi o urăşte.

Iar vrăjmaşul nostru diavolul atacă direct pe cel care se roagă, căci pentru el rugăciunea este "miros de moarte".

Dacă un creştin este mort duhovniceşte rugăciunea îl învie.

Dacă şi sfinţii - de pildă Sfântul Serafim - a trebuit ca întotdeauna să se silească pe ei înşişi, închipuiește-ți ce trebuie să facem noi păcătoşii.

Vrăjmaşul ne atacă cu furie, ne aduce deznădejde, ne descurajează, ne înfricoşează şi din pricina aceasta, uneori omul depune armele, căci: "Acolo s-au temut de frică unde nu era frică". Dar aceasta nu este bine, căci pentru a te lupta cu vrăjmaşul este nevoie de rugăciune, care are o putere nemăsurată.

Sfântul Varsanufie de la Optina.

☦️ Gândurile de tristeţe profundă, depresia, se alungă cu numele lui Hristos — Rugăciunea lui Iisus