“Într-un asemenea veac - scrie Arhiepiscopul Averchie Taușev - pentru a fi un adevărat creștin ortodox, gata de a-și păstra credința în Mântuitorul Hristos chiar și în fața morții, este mult mai greu în zilele noastre decât în primele secole ale creștinismului”

"Servitorii antihristului se străduiesc mai mult decât orice altceva să-L scoată cu forţa pe Dumnezeu din viaţa oamenilor, astfel încât oamenii, mulţumiţi de comfortul lor material, nu ar simţi nevoia de a se întoarce la Dumnezeu prin rugăciune, nu şi-ar aminti de Dumnezeu, chiar ar trăi ca şi când El nu ar exista.

Prin urmare, întreaga ordine a vieţii din zilele noastre în aşa numitele ţări "libere", în care nu există persecuţii sângeroase deschise împotriva credinţei, unde fiecare are dreptul de a crede aşa cum îşi doreşte, este un pericol şi mai mare pentru un creştin (decât persecuţia deschisă), căci îl ingenunchează cu toată fiinţa la pământ, determinându-l să uite de cer.

Întraga cultură contemporană, îndreptată spre realizările pur pământeşti şi forfota frenetică a vieţii legate de ea, îl ţine pe om într-o stare constantă de goliciune şi ignoranţă, ceea ce nu-i oferă nici o şansă de a merge puţin mai adânc în sufletul lui, şi astfel viaţa sa spirituală moare treptat."

— Arhiepiscopul Averchie, True Orthodoxy and the Contemporary World / Ortodoxia Adevărată și Lumea Contemporană

• 📜 Prigonirea creștinilor din zilele noastre este mult mai bine disimulată. “Sub haina unei împărațîi înșelătoare, care arată minunat și ii duce pe mulți în rătăcire, se arată, de fapt, o prigoană ascunsă împotriva creștinismului… Această prigoană este mult mai primejdioasă și mai înfricoșătoare decât prigoană fățișă, căci amenință cu adevărat să dea cu totul pierzarii sufletele – ceea ce înseamnă moarte duhovnicească” (…)
  
  Așadar, întreagă rânduiala a vieții din zilele noastre, în așa numitele “țări libere”, unde nu este o prigoană fățișă împotriva credinței (..) este o primejdie și mai mare pentru sufletul unui creșțîn (decât o prigoană la arătare) căci îl leagă cu desăvârșire de pământ și-l face să uite de Răi. Întreagă “cultură” contemporană, îndreptată numai către cunoștințe cu desăvârșire lumești și întreg vârtejul nebunesc al vieții legate de această “cultură” îl tin pe om într-o stare neîncetată de sterpiciune și de tulburare, care nu lasă nimănui puțînță de a-și cerceta, doar putin mai adânc sufletul, în acest fel stingându-se, încetul cu încetul, viață duhovnicească”.
  
  Întreagă trăirea din zilele noastre, la nivelul ei public, este o pregătire pentru venirea lui Antihrist: “toate lucrurile care se întâmplă în zilele noastre – la cel mai înalt nivel în religie, guvernământ și în viață publică- {…} nu sunt altceva decât o lucrare intensă a slujitorilor lui Antihrist pentru pregătirea și instaurarea împărăției sale”, iar această lucrare este înfăptuită tot atât de mult de către “creștini”, că și de către necrestini. (…)
  
  “Toți cei care în aceste zile râvnesc să nu-și piardă credință în Mântuitorul Hristos trebuie să se păzească și să stea împotriva oricărei doriri a lucrurilor materialnice și pământești și împotriva amăgirii care vine prin bunurile lumești. Este peste măsură de primejdios să se învoiască cineva cu orice dorința de a-și face o carieră, de a-și făuri un nume, de a dobândi stăpânire și trecere înaintea oamenilor, de a-și agonisi bogații, de a se înconjura de lux și confort”.
  
  Din “Ortodoxia şi Religia Viitorului”, Ieromonah Serafim Rose
  
  

• ☦️️ Arhiepiscopul Averchie Taușev de Jordanville (1906-1976): Cei care se tem mai mult de autoritățile lumești decât de Dumnezeu se vor folosi de tot intelectul lor ca să se îndreptățească în supunerea lor față de antihrist, pentru că inima și conștiința lor nu vor putea s-o facă. / Cei care se tem mai mult de autoritățile lumești decât de Dumnezeu se vor folosi de tot intelectul lor ca să se îndreptățească în supunerea lor față de antihrist, pentru că inima și conștiința lor nu vor putea s-o facă. Orice strădanie din partea noastră de a ne arăta prieteni față de cei care "dețin autoritatea", în vremea aceasta în care "antihriștii cei mulți", care luptă fățiș sau ascuns împotriva lui Hristos și a Bisericii Sale, au puterea în chip atât de vădit, orice strădanie servilă de a le fi pe plac, de a-i măguli și de a face ceea ce ei vor, chiar de a căuta într-o măsură "legalitatea" din partea lor, este o trădare față de Hristos Mântuitorul nostru și vrăjmășie față de El, chiar dacă cei care procedează astfel poartă haine preoțești. Cel mai greu este, în aceste vremuri, cum spunea Sfântul Ignatie, de a suporta singurătatea spirituală. Fii fericit, dacă vei afla măcar un colaborator adevărat în lucrarea de mântuire. Acesta e cel mai mare și mai de preț dar al Domnului, în zilele noastre. Păzește-te, vrând să-ți salvezi aproapele, să nu te tragă el în prăpastia pierzaniei. Acest din urmă lucru se întâmplă la tot pasul. (Arhiepiscopul Averchie Taușev de Jordanville, 1906-1976, din „Apostazia și Antihristul după învățăturile Sf. Părinți”, Fundația Sf. Martiri Brâncoveni, Constanța 2009)