🥬 Strămoşii etnici ai Rumunilor urcă neîndoielnic până în primele vârste ale Umanităţii, civilizaţia neolitică reprezintă doar un capitol recent din istoria ţării

- Posted in 🪶 Istoria Bisericii și a Neamului Românesc by - Permalink

Marco Merlini, arheolog italian (n. 1953), spunea referitor la plăcuţele de la Tărtăria:

„Oasele ca şi plăcuţele sunt foarte vechi. Acum este o certitudine. Este rândul nostru să gândim că scrierea a început în Europa cu 2000 de ani înaintea scrierii sumeriene. În România avem o comoară imensă, dar ea nu aparţine numai României, ci întregii Europe.”


Alfred Hofmann 1820 – în Istoria Pământului:

„Într-adevăr nicăieri nu vei putea găsi o putere de înţelegere mai rapidă, o minte mai deschisă, un spirit mai ager, însoţit de mlădierile purtării, aşa cum o afli la cel din urmă rumun. Acest popor ridicat prin instrucţie ar fi apt să se găsească în fruntea culturii spirituale a Umanităţii. Şi ca o completare, limba sa este atât de bogată şi armonioasă, că s-ar potrivi celui mai cult popor de pe Pamânt. Rumania nu este buricul Pământului, ci Axa Universului.”

Țaranul basarabean

Marija Gimbutas – Profesor la Universitatea California din L.A.-Civilizaţie şi Cultură:

„România este vatra a ceea ce am numit Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între 6500-3500 î.H., axată pe o societate matriarhală, teocrată, paşnică, iubitoare şi creatoare de artă, care a precedat societăţile indo-europenizate, patriarhale, de luptători din epoca bronzului şi epoca fierului. A devenit de asemenea evident că această străveche civilizaţie europeană precede cu câteva milenii pe cea sumeriană. A fost o perioadă de reală armonie în deplin acord cu energiile creatoare ale naturii.”

Tracii-dupa-Herodot

Gordon W. Childe:

„Locurile primare ale dacilor trebuie căutate pe teritoriul României. Într-adevăr, localizarea centrului principal de formare şi extensiune a indo-europenilor trebuie să fie plasată la nordul şi la sudul Dunării de Jos.”


Eugene Pittard:

„Strămoşii etnici ai Rumunilor urcă neîndoielnic până în primele vârste ale Umanităţii, civilizaţia neolitică reprezintă doar un capitol recent din istoria ţării”.


D’Hauterive (Memoriu asupra vechii şi actualei stări a Moldovei, 1902):

„Limba latinească în adevăr se trage din acest grai (primodial), iar celelalte limbi, mai ales rumuna sunt acest grai. LATINEASCA este departe de a fi trunchiul limbilor care se vorbesc astăzi (aşa zisele limbi latine), aş zice că ea latina, este cea mai nouă dintre toate”.


Huszti Andras (secolul XVIII), cărturar maghiar:

„Urmaşii geto-dacilor trăiesc si locuiesc acolo unde au locuit părinţii lor, vorbesc în limba în care glăsuiau mai demult părinţii lor”.


Martin Hochmeister (Siebenburgische Provinziaal Blatter, 1808):

„În cele mai vechi timpuri cunoscute, în Transilvania şi în ţările învecinate locuiau dacii, care mai erau numiţi şi geţi şi de la ei a primit actuala Transilvanie împreună cu Moldova, Muntenia şi regiunile învecinate din Ungaria numele de Dacia”.


Abdolonyme Ubicini (Les origines de l’histoire roumaine, Paris, 1866):

„Dacii sunt primii strămoşi ai rumunilor de azi. Din punct de vedere etnografic dacii par să se confunde cu geţii, aceeaşi origine, aceeaşi limbă. Asupra acestui punct de vedere toate mărturiile din vechime concordă”.

Romanii din Muntii Tatra

Universitatea din Cambridge (1922, The Cambridge History of India):

„Faza primară a Culturii Vedice s-a desfăşurat în Carpaţi....”


Jakob Grimm (Istoria limbii germane, 1785-1863):

„Denumirile dacice de plante, păstrate la Dioscoride (medic grec din perioada împăraţilor Claudius şi Nero) pot fi găsite şi în fondul limbii germane”.


Cronicile spaniolilor 25 (pag.179):

„Daco-Geţii sunt consideraţi fondatorii spaniolilor”.

Legendele hispanice pretind că regii spanioli se trag din principi daci.


Carol Lundius (Cronica ducilor de Normandia):

„Daco-Geţii sunt consideraţi fondatorii popoarelor nordice”.


Miceal Ledwith (Consilier al Papei Ioan Paul al II-lea):

„Chiar dacă se ştie că latina e limba oficială a Bisericii Catolice, precum şi limba Imperiului Roman, iar limba rumună este o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba rumună sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, şi nu invers! Cu alte cuvinte, nu limba rumună este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă rumună. Aşadar, vreau sa-i salut pe oamenii din Munţii Bucegi, din Braşov, din Bucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un vehicul minunat lumii occidentale”.


Daniel Ruzo (1968):

„Am cercetat munţi din cinci continente, dar în Carpaţi am găsit monumente unice dovedind că în aceste locuri a existat o civilizaţie măreaţă, constituind centrul celei mai vechi civilizaţii cunoscute astăzi”.


Carlo Troya (1784-1858, istoric italian):

„Nici un popor din cele pe care grecii le numeau barbare nu au o istorie mai veche şi mai certă ca a geţilor sau goţilor. Scopul lucrării mele, Istorie Getică sau Gotică se împarte în două părţi şi una din ele arată că geţii lui Zamolxe şi ai lui Decebal au fost strămoşii goţilor lui Teodoric din neamul Amalilor.”


Harald Haarman (specialist în istoria culturii):

„Cea mai veche scriere din lume este cea de la Tărtăria (cu mult înainte de scrierea sumeriană;), iar civilizaţia danubiană este prima mare civilizaţie din istorie.”


Geograful german Wilhelm Hoffmann, despre români, la 1842:

“Acest popor, unit şi ridicat prin instrucţie, ar fi apt să se găsească în fruntea culturii spirituale a Umanităţii”


Cavasius (De la Administratione Regni Transilvaniae): „

În Italia, Spania şi Galia, poporul se slujea de un idiom de formaţie mai veche sub numele de lingua rumunească, ca pe timpul lui Cicero”.


G. Devoto, G. Wilkie, W. Schiller:

„Barbarii n-au fost numai descoperitorii filosofiei, ci şi descoperitorii tehnicii, ştiinţei şi artei… Trebuie să merg mai departe şi să arăt lămurit că filozofia greacă a furat din filozofia barbară. Cei mai mulţi şi-au făcut ucenicia printre barbari. Pe Platon îl găsim că laudă pe barbari şi aminteşte că atât el cât şi Pitagora au învăţat cele mai multe şi mai frumoase învăţături trăind printre barbari”.


Emmanuel de Martone (profesor la Sorbona, 1928, în interviul dat lui Virgil Oghină):

„Nu pot să înţeleg la rumuni mania lor de a se lăuda că sunt urmaşi ai coloniştilor romani ştiind foarte bine că în Dacia nu au venit romani, nici măcar italici, ci legiuni de mercenari recrutaţi din toate provinciile estice ale imperiului, chiar şi administraţia introdusă de cuceritori avea aceeaşi obârşie. Voi rumunii sunteţi daci şi pe aceştia ar trebui să-i cunoască rumunii mai bine şi să se laude cu ei, pentru că acest popor a avut o cultură spirituală şi morală înaltă”.


Marc Pagel (profesor, şef al laboratorului de bio informatică la Universitatea Reading, Anglia):

„Acum 10.000 de ani în spaţiul carpatic a existat o cultură, un popor care vorbea o limbă unică şi precursoare a sanscritei şi latinei”.


Clemance Royer (în Buletin de la Societe d’Antropologie, Paris, 1879):

„… celţii, germanii şi latinii vin din estul Europei… iar tradiţiile arienilor istorici din Asia îi arată venind din Occident… noi trebuie să le căutam leagănul comun la Dunarea de Jos, în această Tracie pelasgică a cărei limbă o ignorăm”.


Jean Laumonier (în cartea „La nationalite francaise”, Paris, 1892):

„Românul sau dacul modern este adevăratul celt al Europei Răsăritene”.

Petre Ţuţea: O căruţă de ţărani a ţinut în şah imperii.

Andre le Fevre (în lucrarea „Les races et les langues”, Paris 1893):

„Celţii bruni cărora etnografia le relevă urma din Dacia pâna în Armric (Bretania) şi Irlanda, galii blonzi… populaţii care vorbeau dialecte indo-europene”.


Miron Scorobete:

Nici un popor nu are fotografii din copilăria lui. Noi avem. Columna este cel mai plenar, cel mai profund, cel mai înălțător exeget al dacilor. În tabloul-poem de aici subiectul copleșitor sunt copiii. Copii pe jos, copii în brațe, copii pe umeri, copii pe cap. Copii la toate nivelele, copii absolut peste tot pe unde ar putea să fie. Pentru acei copii au trudit ei, pentru acei copii s-au bătut pe toate câmpurile de luptă, pentru acei copii s-au luat la trântă cu animalele sălbatice prin circuri, au cărat blocuri de piatră la cetăți și la apeducte, au făcut ziduri de sute de mile prin Anglia, pentru acei copii au mai și murit. Dar v-ați gândit vreodată că acei copii suntem noi? V-ați recunoscut? Nici un popor nu are fotografii din copilăria lui. Noi avem. Ferească-ne Dumnezeu să nu fim demni de atâta dăruire, dăruire de ei înșiși, pentru noi, din partea părinților noștri!

Tags:

🥬 Strămoşii etnici ai Rumunilor urcă neîndoielnic până în primele vârste ale Umanităţii, civilizaţia neolitică reprezintă doar un capitol recent din istoria ţării

Marco Merlini, arheolog italian (n. 1953), spunea referitor la plăcuţele de la Tărtăria:

„Oasele ca şi plăcuţele sunt foarte vechi. Acum este o certitudine. Este rândul nostru să gândim că scrierea a început în Europa cu 2000 de ani înaintea scrierii sumeriene. În România avem o comoară imensă, dar ea nu aparţine numai României, ci întregii Europe.”


Alfred Hofmann 1820 – în Istoria Pământului:

„Într-adevăr nicăieri nu vei putea găsi o putere de înţelegere mai rapidă, o minte mai deschisă, un spirit mai ager, însoţit de mlădierile purtării, aşa cum o afli la cel din urmă rumun. Acest popor ridicat prin instrucţie ar fi apt să se găsească în fruntea culturii spirituale a Umanităţii. Şi ca o completare, limba sa este atât de bogată şi armonioasă, că s-ar potrivi celui mai cult popor de pe Pamânt. Rumania nu este buricul Pământului, ci Axa Universului.”

Țaranul basarabean

Marija Gimbutas – Profesor la Universitatea California din L.A.-Civilizaţie şi Cultură:

„România este vatra a ceea ce am numit Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între 6500-3500 î.H., axată pe o societate matriarhală, teocrată, paşnică, iubitoare şi creatoare de artă, care a precedat societăţile indo-europenizate, patriarhale, de luptători din epoca bronzului şi epoca fierului. A devenit de asemenea evident că această străveche civilizaţie europeană precede cu câteva milenii pe cea sumeriană. A fost o perioadă de reală armonie în deplin acord cu energiile creatoare ale naturii.”

Tracii-dupa-Herodot

Gordon W. Childe:

„Locurile primare ale dacilor trebuie căutate pe teritoriul României. Într-adevăr, localizarea centrului principal de formare şi extensiune a indo-europenilor trebuie să fie plasată la nordul şi la sudul Dunării de Jos.”


Eugene Pittard:

„Strămoşii etnici ai Rumunilor urcă neîndoielnic până în primele vârste ale Umanităţii, civilizaţia neolitică reprezintă doar un capitol recent din istoria ţării”.


D’Hauterive (Memoriu asupra vechii şi actualei stări a Moldovei, 1902):

„Limba latinească în adevăr se trage din acest grai (primodial), iar celelalte limbi, mai ales rumuna sunt acest grai. LATINEASCA este departe de a fi trunchiul limbilor care se vorbesc astăzi (aşa zisele limbi latine), aş zice că ea latina, este cea mai nouă dintre toate”.


Huszti Andras (secolul XVIII), cărturar maghiar:

„Urmaşii geto-dacilor trăiesc si locuiesc acolo unde au locuit părinţii lor, vorbesc în limba în care glăsuiau mai demult părinţii lor”.


Martin Hochmeister (Siebenburgische Provinziaal Blatter, 1808):

„În cele mai vechi timpuri cunoscute, în Transilvania şi în ţările învecinate locuiau dacii, care mai erau numiţi şi geţi şi de la ei a primit actuala Transilvanie împreună cu Moldova, Muntenia şi regiunile învecinate din Ungaria numele de Dacia”.


Abdolonyme Ubicini (Les origines de l’histoire roumaine, Paris, 1866):

„Dacii sunt primii strămoşi ai rumunilor de azi. Din punct de vedere etnografic dacii par să se confunde cu geţii, aceeaşi origine, aceeaşi limbă. Asupra acestui punct de vedere toate mărturiile din vechime concordă”.

Romanii din Muntii Tatra

Universitatea din Cambridge (1922, The Cambridge History of India):

„Faza primară a Culturii Vedice s-a desfăşurat în Carpaţi....”


Jakob Grimm (Istoria limbii germane, 1785-1863):

„Denumirile dacice de plante, păstrate la Dioscoride (medic grec din perioada împăraţilor Claudius şi Nero) pot fi găsite şi în fondul limbii germane”.


Cronicile spaniolilor 25 (pag.179):

„Daco-Geţii sunt consideraţi fondatorii spaniolilor”.

Legendele hispanice pretind că regii spanioli se trag din principi daci.


Carol Lundius (Cronica ducilor de Normandia):

„Daco-Geţii sunt consideraţi fondatorii popoarelor nordice”.


Miceal Ledwith (Consilier al Papei Ioan Paul al II-lea):

„Chiar dacă se ştie că latina e limba oficială a Bisericii Catolice, precum şi limba Imperiului Roman, iar limba rumună este o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba rumună sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, şi nu invers! Cu alte cuvinte, nu limba rumună este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă rumună. Aşadar, vreau sa-i salut pe oamenii din Munţii Bucegi, din Braşov, din Bucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un vehicul minunat lumii occidentale”.


Daniel Ruzo (1968):

„Am cercetat munţi din cinci continente, dar în Carpaţi am găsit monumente unice dovedind că în aceste locuri a existat o civilizaţie măreaţă, constituind centrul celei mai vechi civilizaţii cunoscute astăzi”.


Carlo Troya (1784-1858, istoric italian):

„Nici un popor din cele pe care grecii le numeau barbare nu au o istorie mai veche şi mai certă ca a geţilor sau goţilor. Scopul lucrării mele, Istorie Getică sau Gotică se împarte în două părţi şi una din ele arată că geţii lui Zamolxe şi ai lui Decebal au fost strămoşii goţilor lui Teodoric din neamul Amalilor.”


Harald Haarman (specialist în istoria culturii):

„Cea mai veche scriere din lume este cea de la Tărtăria (cu mult înainte de scrierea sumeriană;), iar civilizaţia danubiană este prima mare civilizaţie din istorie.”


Geograful german Wilhelm Hoffmann, despre români, la 1842:

“Acest popor, unit şi ridicat prin instrucţie, ar fi apt să se găsească în fruntea culturii spirituale a Umanităţii”


Cavasius (De la Administratione Regni Transilvaniae): „

În Italia, Spania şi Galia, poporul se slujea de un idiom de formaţie mai veche sub numele de lingua rumunească, ca pe timpul lui Cicero”.


G. Devoto, G. Wilkie, W. Schiller:

„Barbarii n-au fost numai descoperitorii filosofiei, ci şi descoperitorii tehnicii, ştiinţei şi artei… Trebuie să merg mai departe şi să arăt lămurit că filozofia greacă a furat din filozofia barbară. Cei mai mulţi şi-au făcut ucenicia printre barbari. Pe Platon îl găsim că laudă pe barbari şi aminteşte că atât el cât şi Pitagora au învăţat cele mai multe şi mai frumoase învăţături trăind printre barbari”.


Emmanuel de Martone (profesor la Sorbona, 1928, în interviul dat lui Virgil Oghină):

„Nu pot să înţeleg la rumuni mania lor de a se lăuda că sunt urmaşi ai coloniştilor romani ştiind foarte bine că în Dacia nu au venit romani, nici măcar italici, ci legiuni de mercenari recrutaţi din toate provinciile estice ale imperiului, chiar şi administraţia introdusă de cuceritori avea aceeaşi obârşie. Voi rumunii sunteţi daci şi pe aceştia ar trebui să-i cunoască rumunii mai bine şi să se laude cu ei, pentru că acest popor a avut o cultură spirituală şi morală înaltă”.


Marc Pagel (profesor, şef al laboratorului de bio informatică la Universitatea Reading, Anglia):

„Acum 10.000 de ani în spaţiul carpatic a existat o cultură, un popor care vorbea o limbă unică şi precursoare a sanscritei şi latinei”.


Clemance Royer (în Buletin de la Societe d’Antropologie, Paris, 1879):

„… celţii, germanii şi latinii vin din estul Europei… iar tradiţiile arienilor istorici din Asia îi arată venind din Occident… noi trebuie să le căutam leagănul comun la Dunarea de Jos, în această Tracie pelasgică a cărei limbă o ignorăm”.


Jean Laumonier (în cartea „La nationalite francaise”, Paris, 1892):

„Românul sau dacul modern este adevăratul celt al Europei Răsăritene”.

Petre Ţuţea: O căruţă de ţărani a ţinut în şah imperii.

Andre le Fevre (în lucrarea „Les races et les langues”, Paris 1893):

„Celţii bruni cărora etnografia le relevă urma din Dacia pâna în Armric (Bretania) şi Irlanda, galii blonzi… populaţii care vorbeau dialecte indo-europene”.


Miron Scorobete:

Nici un popor nu are fotografii din copilăria lui. Noi avem. Columna este cel mai plenar, cel mai profund, cel mai înălțător exeget al dacilor. În tabloul-poem de aici subiectul copleșitor sunt copiii. Copii pe jos, copii în brațe, copii pe umeri, copii pe cap. Copii la toate nivelele, copii absolut peste tot pe unde ar putea să fie. Pentru acei copii au trudit ei, pentru acei copii s-au bătut pe toate câmpurile de luptă, pentru acei copii s-au luat la trântă cu animalele sălbatice prin circuri, au cărat blocuri de piatră la cetăți și la apeducte, au făcut ziduri de sute de mile prin Anglia, pentru acei copii au mai și murit. Dar v-ați gândit vreodată că acei copii suntem noi? V-ați recunoscut? Nici un popor nu are fotografii din copilăria lui. Noi avem. Ferească-ne Dumnezeu să nu fim demni de atâta dăruire, dăruire de ei înșiși, pentru noi, din partea părinților noștri!