Tudor Vladimirescu a fost o figură emblematică a istoriei Țării Românești de la începutul secolului al XIX-lea, remarcându-se drept conducător al Revoluției de la 1821 și al mișcării pandurilor.

Prinderea și uciderea lui Vladimirescu a fost ordonată de către Alexandru Ipsilanti, fiind posibilă prin trădarea lui Tudor de către căpitanii Dimitrie Macedonschi si Hagi Prodan, ambii aflați în slujba eteriștilor.

Iată ce scria marele istoric român, Nicolae Iorga, despre evenimentele care au precedat moartea lui Tudor Vladimirescu:

“A fost omorât noaptea, la marginea orașului Târgoviște, sub geana dealului de sub care priveghează mănăstirea cu rămășițele pământești ale lui Mihai. Călăii au fost 3 ostași care nu stătuseră niciodată în fața dușmanului. Îl ciocâlțiră cu iataganele la ceasuri de noapte, când fac isprăvi tâlharii, în ziua de 27 mai 1821. Țăranul acesta, Tudor, făcuse un mare păcat. Voise ca în țara lui să aibă parte de fericire și putere săracii neamului românesc.”

Eteriștii au pus la cale un complot în urma căruia Tudor Vladimirescu a fost ridicat de la Golești (Ștefănești), Argeș și ucis apoi în noaptea de 27 spre 28 mai la Târgoviște, călăii săi având ca pretext o falsă acuzație de colaborare a lui Tudor cu otomanii împotriva eteriei.

Sursa: Cultură și Istorie Românească