Fățărnicia este cel mai mare păcat, este cea mai mare nenorocire, de care nu ne dăm seama.
Suntem bolnavi de falsitatea noastră, nu avem o bucurie adevărată.
Ne-am pierdut persoana adevărată și sinceră și prin pocăință trebuie să o căutăm.
Cum să o căutăm? - Prin atenție la omul nostru fals.
Vom vedea cât de falși, fățarnici și cruzi suntem în felul în care ne comportăm cu aproapele nostru.
Pocăința este o muncă permanentă o muncă istovitoare, o muncă grea - să ne vedem falsitatea, este greu, de aceea ne ferim de ea, de aceea nu vrem să fim sinceri, pentru că este greu.
Dar numai calea grea a Crucii este adevărata cale a vieții.
Domnul a spus: "Eu sunt Calea, Adevărul și Viața".
Dumnezeu ne conduce la cunoașterea adevărului, adică la cunoașterea de noi înșine, așa cum suntem cu adevărat, nu așa cum ne-am inventat, și trăim, și îi convingem si pe alții că suntem așa, și astfel trebuie să gândească despre noi.
Și pe Dumnezeu îl convingem în falsa noastră pocăință.
Cu toții am venit aici - oameni cumsecade, toți pieptănați și spălați, dar omul lăuntric este atât de murdar și împuțit, iar păcatele - put, și există atâta duhoare în suflet de la gândurile de răutate, invidie, mândrie și toate celelalte murdarii.
Și ele sunt o stare normală pentru noi, și suntem obișnuiți cu acestă duhoare și trăim destul de bine, dar timpul trece, și nu există înțelegere și nici dorința de a înțelege.
Noi credem că ne vom descurca ... cumva.
Nu ne vom descurca!
Și de aceea există Apocalipsa, și există o represiune divină infinită, și toate acestea sunt iubirea lui Dumnezeu, și este pentru a ne trezi la viața adevărată, și a ne cunoaște pe noi înșine, și în aceasta constă adevărata smerenie.
Sinceritatea - este omul adevărat este adevărata smerenie, este adevărata viață și adevărata bucurie.
Să fii sincer, simplu, firesc, rațional este greu, dar toți înțeleg că aceasta este bine.
Toți se prefac că sunt sinceri, simpli, firești, raționali, și cu această stare falsă se deprind, și apoi într-atât se deprind de această stare mincinoasă, falsă și nefirească de parcă ar fi adevărată, încât omul se convinge pe el însuți, că acesta este el - omul adevărat.
Și ca să se întoarcă din această stare mincinoasă este foarte greu.
De aici, nu este nimic adevărat în om, întrucât el este tot fățarnic si mincinos.
Atunci, unde este adevăratul om?
El, este in păcatele sale, în iubirea sa de sine, în imaginațiile sale false despre sine însuși, în faptele sale, măcar că simte ipocrizia și falsitatea sa.
Toată esența pocăinței este să-l întoarcă pe om in starea sa inițială.
De aici, nu este adevărata dragoste, nu este adevărata prietenie, nu este adevărata pocăință, și nu este adevărata rugăciune.
Dacă îl pui pe om în fața fățărniciei sale, el se va supăra.
Ce vrea Dumnezeu de la noi ?
El Vrea să se atingă cu Harul Său de inima noastră ca să învie pentru viata duhovnicească, pentru adevărata viață omenească, dar întrucât omul nu este sincer, ci viclean, hâtru și fals, Dumnezeu nu poate să se atingă de el.
Dumnezeu nu poate sa se atingă cu Harul Său de falsitate noastră.
Dumnezeu îl caută pe adevăratul om ca să-l transforme.
Și Dumnezeu, este constrâns să ne trimită necazuri, și în aceste necazuri omul trebuie să-l înțeleagă pe Dumnezeu, și Să-I mulțumească pentru aceste necazuri, întrucât el nu mai poate să se ridice din aceste confuzii false și mincinoase.
De ce in Evanghelie este scris: "Vă vor urâ pe voi toți"...
Va veni așa o vreme când, într-atât oamenii se vor răzvrati, și într-atât oamenii se vor deprinde cu confortul, că alt mod de viață nu vor putea să vadă și vor spune: ,,Tu ce vre-i să ne spui nouă?..., aceasta este adevărul, altfel nu se poate ...
Si atunci, vor începe să urască crucea, iar crucea este adevărata viață!
Aici este nevoie de o situație specială, și ea se pregătește de Dumnezeu.
Iată de exemplu în primul Carantin ("Pandemie" n.r) nu ne-am găsit pe noi, ne-am jucat, ne-am jucat și iarăși ne-am întors la noi, la plăcerile si dorințele noastre.
Dar va fi și al doilea Carantin, el va fi cu mult mai profund, cu mult mai adevărat, și va fi până atunci, până când noi ne vom da seama de falsitatea noastră, și mulți se vor îngrozi la cunoașterea de sine.
ORTODOXIA este DREAPTA CREDINȚĂ