Tânărul basarabean din Sângerei (județul Bălți interbelic) a fost lider al studenților de la Facultatea de Drept, şef al frăţiilor de cruce din Iași și unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai studențimii basarabene. Fără vină, avea să fie arestat de autorităţi pentru participare la aşa-zisa „rebeliune legionară”. În acele zile tulburi, el de fapt a oprit participarea elevilor și studenților la evenimente.
A fost fiul lui Vasile Gafencu (1886-1942), unul dintre deputații Sfatului Țării care la 27 martie 1918 au votat Unirea Basarabiei cu România și care în toamna anului 1940 a fost deportat de sovietici, murind în lagărul de la Arhanghelsk.
În proces, Valeriu a fost apărat de Constantin C. Angelescu, profesorul său de drept constituţional şi administrativ, care a mărturisit că este unul dintre cei mai buni studenţi pe care i-a văzut de-a lungul carierei sale.
Avea să fie condamnat de regimul antonescian la 25 de ani de muncă silnică pentru uneltire, deși nu a căutat niciodată să răstoarne ordinea socială și constituțională.
„Cine nu luptă şi nu învinge patimile şi ignoranţa, acela nu cunoaşte pacea.”
Trecând prin Aiud, Gherla, Piteşti şi Târgu Ocna, Valeriu Gafencu va fi o rază de lumină şi stâlp de întărire toţi pentru deţinuţii care aveau să-l cunoască, propovăduind jertfa permanentă faţă de aproapele. Din această perioadă, au rămas celebrul îndreptar de spovedanie și o serie de poezii.
Spirit profund, se alătură grupului mistic iniţiat de Traian Trifan şi Traian Marian, din care vor face parte şi Ioan Ianolide, Anghel (pr. Arsenie) Papacioc, Marin Naidim ş.a., ajungând pentru înalta sa trăire creştină să fie cunoscut drept «Sfântul Închisorilor», titulatură dată de părintele Nicolae Steinhardt.
Se săvârșește în închisoarea de la Târgu Ocna, bolnav de TBC, alegând să cedeze streptomicina care i-ar fi salvat viaţa pastorului Richard Wurmbrand.
Ultimele sale cuvinte au fost: „Ia-mi, Doamne, libertatea care mă robește și dă-mi robia care mă eliberează!”
Valeriu Gafencu și prietenul său Ioan Ianolide au trasat cele 12 principii de urmat pentru tineri:
Principiul dragostei. Supunem întru totul iubirea noastră iubirii lui Dumnezeu şi în ea ne iubim unii pe alţii;
Principiul cinstei sufleteşti. Recunoaştem adevărul şi poziţia noastră faţă de el. Suntem nepărtinitori, recunoscând fiecăruia ce este al lui. Cunoscând toată uneltirea genului rău, alegem cu înţelepciune lupta cinstită în care şi cei ce cad sunt hăruitori;
Principiul educaţiei. Zi de zi mă lepăd tot mai mult de omul cel vechi ca să mă desăvârşesc în cel nou. Nu eu, ci Hristos trăieşte în mine;
Principiul rugăciunii. Însoţim întreaga noastră viaţă de rugăciune singuri şi în comunitate. Rugăciunea este prima armă duhovnicească;
Principiul unităţii. De suntem trei sau oricâţi am fi, unul suntem: prin Hristos şi prin Sfinţi, martirii şi eroii creştini a căror biruinţă o continuăm şi noi împotriva porţilor iadului, ca luptători ai poporului ales pentru împlinirea Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ. Un duşman dintre noi este mai periculos decât o mie din afară. Dragostea dintre noi este mai puternică decât orice ar putea să ne despartă;
Principiul ascultării. Supunem întru totul voia noastră superiorilor noştri, ascultători făcându-ne până la moarte. Unde sunt doi, unul ascultă. Ascultarea duce Biserica la biruinţă;
Principiul libertăţii. În Hristos cunoaştem libertatea sufletească şi de acţiune, neprihănită, plină de înţelepciune şi de îndrăzneală. Libertatea, în adevăr, respectă ascultarea, înfrumuseţează unitatea, măreşte simţul răspunderii;
Principiul sfatului ecumenic. Fiecare stăruie în a descifra adevărul, dar toţi avem o singură hotărâre luată în sfat ecumenic, în care avem un „primus inter pares“. Astfel, împăcăm libertatea cu autoritatea, egalitatea cu ierarhia şi inovaţia cu tradiţia, toate sub urmărirea Duhului Sfânt;
Principiul comunităţii. Unul întregeşte ceea ce îi lipseşte celuilalt, astfel ca nimănui să nu-i prisosească şi nimănui să nu-i lipsească. Forma ideală o ating cei ce dăruiesc totul, în smerenie. Încadrând astfel interesele particulare interesului general, tindem către o armonie universală;
Principiul băii sufleteşti. În dragoste frăţească ne mărturisim greşelile unii altora şi controlăm executarea hotărârilor luate. Prin Sfintele Taine şi prin această baie sufletească ne purificăm;
Principiul jertfei permanente. Muncim şi jertfim până la moarte, având în faţă bucuria mântuirii;
Principiul cunoaşterii. Cunoaştem tot ceea ce poate fi cunoscut şi stăpânim tot ceea ce poate fi stăpânit spre folosul, înălţarea şi mântuirea omului. Cercetăm totul ca din toate să alegem ce e bun.
„Comunismul va cădea. Dar aveți grijă cu ce va fi înlocuit!” - este avertismentul său profetic către generațiile noastre de a apăra drepturile naturale și demnitatea umană și de a preveni instaurarea oricând și pe orice cale a unei noi forme de dictatură.
„Diploma de bacalaureat a lui Valeriu Gafencu, semnătura lui olografă și fotografia realizată la finalul liceului au fost descoperite de Liga Studenților (LS IAȘI) la Arhivele Naționale - Iași.
În ultimii ani, colegii noștri de la istorie au participat în calitate de voluntari la cercetările arheologice organizate sub patronajul Asociației Foștilor Deținuți Politici din România (AFDPR), cu sprijinul oferit de Fundația Doina Cornea și sub coordonarea unei echipe de specialiști, având ca scop căutarea, descoperirea şi recuperarea rămăşiţelor pământeşti ale deţinuţilor politici decedaţi în penitenciarul din localitate, mulți dintre ei fiind studenți sau elevi care s-au opus regimului comunist, printre care și Valeriu Gafencu.”
Mulțumiri tinerilor de la Liga Studenţilor - LS IAŞI pentru munca depusă!
ORTODOXIA este DREAPTA CREDINȚĂ