"Acum vreo cincisprezece ani, doisprezece până la cincisprezece ani, eram la începuturile misiunii în Africa. Așa că într-o zi m-am rugat lui Dumnezeu. Unii îmi trimiteau numele lor ca să mă pot ruga pentru ei și copiii lor.

Așa că într-o zi mă rugam pentru niște copii, pe care i-am iubit, pentru că erau copii cu inima bună. Și așa, între viziune și vis, fii atent copilul meu, am auzit o voce și am văzut o imagine. Ce spunea?

«Nu veți întârzia să vedeți cel mai ușor mod în care satana va răni în curând copiii Mei și îi va distruge.» Și mi-a arătat televizorul ca primul 📺, că acum deja oamenii începuseră să se obișnuiască cu televizorul și să se uite la el. Apoi mi-a arătat computerul 💻, că va avea mai multă putere decât televizorul. Și pe al treilea, mi-a arătat telefonul mobil 📱. «Dar când, spunea, sosește telefonul mobil, atunci deja copiii Mei coboară la vale.».

De ce? Mai târziu bineînțeles că am înțeles. De ce devine o mișcare și o relație atât de dependentă, încât cel mai bun prieten al copiilor nu este prietenul lor, cel cu care se joacă, ci telefonul lor mobil! Se vor juca cu prietenul lor câteva ore. Dar au telefonul mobil de dimineața până seara."

— extras din 𝐼𝑛𝑡𝑒𝑟𝑛𝑒𝑡 𝑠̦𝑖 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑖𝑖 - 𝐼𝑛𝑡𝑒𝑟𝑣𝑖𝑢𝑙 𝑃𝑎̆𝑟𝑖𝑛𝑡𝑒𝑙𝑢𝑖 𝐸𝑙𝑝𝑖𝑑𝑖𝑒 𝑐𝑢 𝑆𝑡𝑒𝑓𝑎𝑛𝑜𝑠 𝐷𝑎𝑚𝑖𝑎𝑛𝑖𝑑𝑖𝑠 𝑙𝑎 𝑝𝑜𝑠𝑡𝑢𝑙 𝑟𝑎𝑑𝑖𝑜 𝐹𝑂𝐶𝑈𝑆 𝐹𝑀 𝑑𝑖𝑛 07.12.2022

«Zice că, se afla într-un castel înalt, ca să facă unele treburi acolo. În spatele camerei era o fereastră mare, luminoasă. Copiii intrau și ieșeau și erau impresionați de lumina acelei ferestre mari, și se duceau să vadă priveliștea.

Dar acolo unde se aplecau să privească în jos, ținându-și telefoanele mobile, unul câte unul cădeau jos. Călugărița i-a avertizat să nu se apropie, pentru că acolo se întâmplă ceva rău. Dar lumina și priveliștea erau foarte atractive! Acestă imagine a copiilor care se apropiau și se pierdeau a continuat. La un moment dat călugărița s-a întrebat: "Ce se întâmplă acolo? Cum se pierd toți acești copii?”

S-a apropiat ținând un telefon mobil ca să înțeleagă. Apoi vede că o mână demonică o apucă, nu de mână, ci de telefonul ei mobil, pentru a o arunca și s-o doboare. Atunci și-a dat seama că și ceilalți copii cădeau, pentru că, spune ea, nu au dat drumul telefonului mobil din mâini pentru a se salva, ci au preferat să cadă cu el.

Adică mâna demonică de telefonul lor mobil trăgea, nu de mâna lor! Doar că, copiii nu dădeau drumul telefonului mobil din mâini și astfel cădeau cu el.

Atunci călugărița i-a spus: “Pe mine nu mă poți nimici, pentru că în inima mea ÎL iubesc pe Iisus Hristos”. Apoi s-a dus furios să o apuce de braț, să o forțeze să o dărâme. Și apoi s-a trezit, spune ea, și a simțit durere și arsură pe braț. Un exemplu că visul a ascuns un mare adevăr».

Deci, ce mai vreți să vă spun, când internetul joacă în prezent acest rol și când cu toții avem acum o utilizare care provoacă dependență a telefonului mobil? Înțelegeți?