El era de neam albanez, născut într-o familie de ţărani săraci. Nu merse la şcoală din pricina sărăciei, iar la 22 de ani se angajă ca rândaş la un căpitan turc. Se căsători cu o fată săracă şi orfană care îi născu un fiu pe care îl numi Ioan.

Turcii au încercat să-l silească să treacă la islamism, însă el a rămas statornic in dreapta credinţă. Pentru aceasta a fost întins pe pământ cu picioarele legate, iar sub unghii i s-au înfipt ţepuşe, iar ca să-l facă să slăbească şi mai mult, i-au pus o lespede de piatră pe piept. A doua zi spuse:

— Nu am simţit nici o durere, ci am dormit ca pe saltea. Ba chiar am vazut un bătrân îmbrăcat în alb care mi-a spus în turceşte: Nu te teme, Gheorghe, căci curând am sa-ţi dăruiesc mântuirea.

În închisoare, fu îndemnat să se lepede de credinţa sa, însă el răspunse cu bărbăţie:

— Am sa mor ca un creştin! Ce poate fi mai bun decât asta?

În ziua praznicului Sfântului Cuvios Antonie cel Mare, 17 ianuarie (1838), fu dus în faţa porţii principale a cetăţii pentru a fi spânzurat în văzul tuturor. Ultimele sale cuvinte fură:

— Iertaţi-mă, fraţilor, şi Dumnezeu să vă ierte.

Până în ziua de astăzi este cinstit ca un mare tămăduitor şi făcător de minuni.

Condacul Sfântului

Stea luminoasă, neînşelătoare, te-ai arătat lumii, cu razele tale vestind pe soarele Hristos, răbdătorule de patimi, Gheorghe, şi înşelăciunea păgânească ai învăluit-o, iar nouă ne dăruieşti lumină, rugându-te pentru noi toţi.

"Bunule Părinte Antonie, cel ce durerile şi păcatele noastre le cunoşti, nu trece cu vederea glasurile de rugăciune ale celor ce aleargă la mijlocirea Ta şi nu te uita la nevrednicia celor ce Te roagă, ci la slava şi mila lui Dumnezeu, pe care Tu L-ai mărturisit şi spre care se îndreaptă rugăciunea ce Ţi-o aducem. O, slăvite făcător de minuni, părintele săracilor, ocrotitorul văduvelor, sprijinitorul orfanilor, vino cu obişnuita Ta îndurare în ajutorul nostru prin rugăciunile Tale către Dumnezeu, ca să fim mângâiaţi în nevoi, ca să fim apăraţi de primejdii, de ispite şi de păcate. Tu, cel ce ai făcut din pustiul Egiptului loc de preaslăvire a Marelui Dumnezeu şi a Mântuitorului, fă şi din pustiul sufletului nostru, ars de necredinţă şi ros de patimi, loc plăcut Ţie, în care să se sălăşluiască virtutea, prin Tine să se mărească numele Tău cel sfânt, al Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin."