Nu ascultați lucruri rele și murdare despre nimeni. Nu stați pe gânduri rele. Fugiți de minciuni. Nu vă temeți niciodată să spuneți adevărul, numai cu rugăciune și, mai întâi, cereți binecuvântarea Domnului. — Starețul Nicolae Gurianov
Părintele Selafiil l-a cunoscut pe Sfântul Kukşa al Odesei când era tânăr. Sfântul l-a primit, deși era târziu (și in mod normal nu se mai întâlnea cu nimeni la acea oră), spunându-i să se roage pentru el.
Părintele spunea că vremea este aproape: "O să înceapă mare învălmășeală în Biserică, eu n-o s-o prind, dar voi o s-o prindeți."
Mai spunea că "e aproape timpul cînd cărţile ortodoxe vor fi nesemnate şi se vor răspîndi din mînă în mînă".
Atunci vor propovădui femeile, ca pe vremea sfinţilor apostoli, deoarece preoţii nu o vor putea face.
Dreapta credinţă va fi păstrată prin epistole răspândite printre credincioși, deoarece partea oficială a Bisericii nu va mai propovădui adevărul. Cu toate acestea, părintele spunea "să mergem aşa înainte, fără să ne rupem de episcopi."
Parintele Selafiil de la Noul Neamț, “Dragostea care nu cade niciodată”, Editura Cathisma
Părintele este un Sfânt! A murit în 2005, iar marea învălmășeală de care vorbește este pseudo-sinodul de la Creta.
Deja la magazinul Mitropoliei se găsesc cărți cu autori anonimi (nesemnate)!
Asta nu înseamnă să nu trebuie să criticăm abaterile și rătăcirile ierarhilor și să nu luăm atitudine ... din contră, suntem datori să mărturisim Adevărul ... că de nu o vom face noi, atunci pietrele vor vorbi!
Bătrînul Selafiil a fost o comoară duhovnicească de nepreţuit pentru obştea de la Noul Neamţ, alcătuită iniţial numai din călugări tineri. Prin sfaturile şi pilda sa de viaţă, alături de ceilalţi cîţiva bătrîni care au revenit după prigoana comunistă, părintele Selafiil a restabilit continuitatea, după ruptura de treizeci de ani produsă în monahismul basarabean. La rugăciunile bătrînului mulţi fraţi s‑au izbăvit de patimile şi gîndurile care îi chinuiau, iar alţii pot povesti cazuri minunate pe care Dumnezeu le‑a săvîrşit prin smeritul părinte. Odată părintele i-a mărturisit unui ucenic de chilie: „Viaţa mea s‑a terminat demult, dar Dumnezeu mă mai lasă să trăiesc pentru alţii”.
„Adevărul trebuie apărat cu orice chip. Pentru că tu, apărândul, toate cerurile ştiu, toată. impărăţia de sus ştie că tu ai apărat adevărul, şi nu te lasă! ... Da, Dumnezeu dă harul, dar nu le dă la milogi, le dă la eroi. Pentru adevăr trebuie să şi mori, nu numai să-ţi pierzi serviciul" — Părintele Arsenie Papacioc
„Oamenii se tem că, dacă apără Ortodoxia, au necazuri: sunt daţi afară de la serviciu, sunt văzuţi ca nişte ciudaţi – le e frică că pierd, pur şi simplu, locul pe care-l au. Ce să facă oamenii? Cum să biruie această teamă?
