— Să spunem mai bine despre Hristos… Cât putem, să fim lângă Hristos. Dacă suntem cu Hristos, ne vom teme de Antihrist? Oare nu există duh antihristic acum? Răul face duhul antihristic. Și dacă se va naște și un monstru antihrist și va face unele neghiobii, va fi luat în râs la sfârșit.
Se vor petrece multe evenimente. Poate veți apuca să trăiți și voi multe din semnele scrise în Apocalipsă. Încet-încet destule încep să iasă la iveală. Strig și eu netrebnicul de atâția ani! Situația este înfricoșătoare, ciudată. Nerozia a întrecut limitele. A venit lepădarea și rămâne ca acum să vină "fiul pierzării" (2 Tesaloniceni 2, 3-4).
Totul va deveni un spital de nebuni. În harababura ce va stăpâni, fiecare stat se va ridica să facă orice-i spune cugetul. Dumnezeu să ajute, ca interesele celor mari să fie astfel încât să ne ajute.
Din ce în ce vom auzi de ceva mai nou. Vom vedea făcându-se lucrurile cele mai neașteptate, mai neraționale. Numai că evenimentele se vor derula cu repeziciune. Ecumenism, piața comună, un stat mare, o religie dupa măsurile lor. Acesta este planul diavolilor.
Sioniștii pregătesc pe cineva de Mesia. Pentru ei Mesia este împărat, adică va stăpâni aici pe pământ. Martorii lui Iehova și ei visează la un împărat pământesc. Sioniștii vor prezenta unul și martorii lui Iehova îl vor primi. Vor spune "Acesta este". Se va face mare zăpăceală.
În mijlocul acestei zăpăceli toți vor cere un Mesia, ca să-i mântuiască. Și atunci vor prezenta pe unul care va spune: "Eu sunt Imam, eu sunt al cincilea Buddha, eu sunt Hristos pe care-l așteaptă creștinii, eu sunt acela pe care-l așteaptă martorii lui Iehova, eu sunt Mesia evreilor". Va avea cinci "eu"-uri!
Evanghelistul Ioan atunci când în prima sa epistolă spune: "Copiii mei… că vine antihristul, iar acum mulți antihriști s-au arătat…" (1 Ioan 2, 18 ), nu înțelege că așteptatul Antihrist va fi ca prigonitorii Maximian și Dioclețian, ci ca Antihristul cel așteptat va fi într-un fel ca un diavol întrupat, care se va prezenta poporului israelian ca Mesia și va înșela lumea.
Vin ani grei, vom avea încercări mari. Creștinii vor avea mare prigoană. Și uită-te: oamenii nici nu înteleg că trăim în semnele vremurilor, că pecetluirea înaintează. Trăiesc ca și cum nu s-ar întâmpla nimic. De aceea spune Scriptura că va căuta să înșele, de va fi cu putință, și pe cei aleși (Matei 24, 24; Marcu 13, 22).
Cei care nu vor avea intenție bună, care nu vor fi luminați, se vor înșela în anii apostaziei. Pentru că cel ce nu are harul dumnezeiesc, nu are claritate duhovnicească, asemeni diavolului.
— Părinte, sioniștii cred cele despre Antihrist?
— Aceștia vor să stăpânească toată lumea. Ca să le reușească scopul, folosesc vrăjitoria și satanismul. Satanolatria o văd ca pe o putere, care îi va ajuta în planurile lor. Adică vor să stăpânească lumea cu putere satanică. Pe Dumnezeu nu-L pun în socoteala lor. Se vor binecuvânta așadar de Dumnezeu? Din asta Dumnezeu va scoate multe lucruri bune. Celelalte teorii satanice au ținut cel puțin 70 de ani; ale acestora nici 7 ani nu vor ține.
— Părinte, atunci când aud despre Antihrist simt o frică înăuntrul meu.
De ce te temi? Va fi mai înfricoșător decât diavolul? Acesta este om. Sfânta Marina l-a bătut pe diavol și Sfânta Iustina a alungat atâția. La urma urmei noi n-am venit să ne aranjăm în această lume.
Sfântul Paisie Aghioritul (1924-1994)
Sursa: Trezire duhovnicească, Cuviosul Paisie Aghioritul, volumul 2, Editura Evanghelismos, București, 2003, pag. 189-1
Antihrist vrea să devină conducătorul mondial, dar Dumnezeu nu îl va lăsa încă, vă întârzia acest lucru. Dar de furie, acesta va crea distrugeri la nivel mondial, va crea boli făcute de el însuși ca voi să luați medicamentele (pastile, vaccinuri) propuse de el care vă vor schimba ADN-ul.
Al doilea lucru pe care îl va face, va fi distrugerea agriculturii, va fi foamete produsa de el, ca să mâncați alimentele otrăvite propuse de Antihrist. Se va folosi de cea mai înaltă tehnologie pentru otrăvi alimentele, aerul, trupul vostru, dar dacă vă veți spovedi, împărtăși, bea agheasmă și veți face semnul crucii peste tot ce veți mânca și bea Dumnezeu va anula otrava din acestea, așa cum martirii în vechime făceau cruce peste ce era otrăvit și nu li se întâmpla nimic.
A treia metodă, va fi distrugerea economică a tuturor statelor. Vor fi luate casele celor care le-au luat cu împrumut, vor crește prețurile la toate cele necesare traiului zilnic.
A patra metodă, va fi lipsa energiei electrice, a gazului, a petrolului, a apei. Mașinile vor fi aliniate în fața casei fără a putea fi folosite. Apele, o parte vor fi otrăvite, o parte vor seca. Dumnezeu îngăduie lipsa apei pentru ca noi nu știm să mulțumim pentru mâncarea care o primim, pentru apă, toate ni se par că ni se cuvin de la sine. Dar nu este așa.
Apoi va veni razboiul - a cincea fază. Vor fi folosite frecvențe (tehnologia 5G) de către Antihrist ca să cedam. Dar cel care îl va iubi puternic pe Dumnezeu și pe aproapele, și s-a demonstrat prin știință că neuronii oamenilor care iubesc puternic nu pot fi controlați sau influențați din exterior.
Spovediti-vă și împărtășiți-vă cât mai des! Agheasma va înlătura boala din corpul vostru. Rugăciunea oamenilor ajunsă la Dumnezeu va face ca razele Sfântului Duh să vină în sufletele noastre și în trupuri.
Au făcut lucruri rele si pregătesc altele si mai rele:
dictatura si vaccinare in numele „luptei impotriva pandemiei”
lipsuri in numele „luptei impotriva incalzirii globale”
foamete
crize de tot soiul
razboi mondial
Etc.
De ce păpușarii, prin uneltele lor, fac toate acestea?
O fac cu un singur scop: instaurarea Antihristului!
N-o fac pentru a strânge averi, deoarece averile le au deja demult.
N-o fac nici pentru a ajunge la putere, caci si pe aceasta o au.
Cine înțelege asta, deja începe a pricepe pe ce lume este. Cine nu, bâjbâie si se bulucește la vot pentru a o alege pe Șoșoacă sau partidul AUR sau te miri pe mai cine. Sau visează ca ne salvează Vladimir Putin si cu Donald Trump. Sau că ne vom salva chiar singuri, ridicând baricade.
Pentru cititorii mai noi, o lista de profeții si vorbe înțelepte ale Sfinților:
El (n.n. antihrist) e acela care va veni în numele său – nu al lui Dumnezeu – evreu de neam, care va tiraniza sub ascultarea sa tot pământul. Căci acela va primi să fie împărat peste strălucirea tuturor împăraţilor pământului.
Creştinii cu numele, din pricina înmulţirii fărădelegilor care sting duhul, aşa se vor slăbi la minte încât de frică, mulţi se vor lepăda de Hristos şi vor primi toată voia rea şi vor gusta toată răutatea răului „căci credinţa nu este a tuturora” (II Tesaloniceni 3, 2).
Viaţa lor, slăbănogită de păcat, va da îndrăzneală satanei, care va lucra în acela tot felul de puteri şi de semne, de minuni mincinoase şi de amăgiri nelegiuite pentru fiii pierzării, fiindcă n-au primit iubirea adevărului ca să se mântuiască.
„De aceea pentru că iubesc păcatul mai mult decât pe Dumnezeu, Dumnezeu le trimite amăgiri puternice ca să dea crezământ minciunii, şi să cadă sub osândă (minciunii), toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au îngăduit nedreptatea” (II Tesaloniceni 2, 11-12).
Evreii de odinioară, împinşi înăuntru de „acela”, au răstignit pe Domnul înţepându-i călcâiul, şi nu i-au putut face mai mult nimic; dimpotrivă Domnul, pogorându-se de pe Cruce la cei din închisoare, a spart veşnicele încuietori, şi mare pradă a făcut nesăţiosului iad.
De atunci umblă potrivnicul ca un leu turbat, întărâtându-şi uneltele, ca măcar faptele şi învăţătura Mântuitorului să le întunece în necredinţă. Neputând nici aceasta, îşi aprinde ciracii şi pe „acela” al lor, care se repetă în fiecare veac de oameni din zilele Sfinţilor Apostoli, până în zilele celui mai desăvârşit - Antihrist din vremea de apoi, când va propovădui Ilie, ca doară doară va putea măcar să stingă pe ucenicii lui Iisus de pe faţa pământului prigonindu-i, spânzurându-i, ucigându-i, răstignindu-i şi în tot felul omorându-i.
Mai mult, cum zice un părinte, acest antihrist – care nu se mulţumeşte cu necredinţa sa, ci vrea necredinţa tuturora – nu va avea astâmpăr decât în ziua când ar izbuti să ucidă pe Dumnezeu şi să-L azvârle din mintea şi din inima celui din urmă credincios rămas pe pământ, şi nu râvneşte nebunul la o mândrie mai mare, decât aceea de a termina odată cu Dumnezeu, iar în locul Lui, să-şi împlânte în sufletul omului ca pe o sabie a iadului, chipul său de fiară.
„Acela” nu se mulţumeşte numai să înşele pe oameni cu amânarea pocăinţei pe mâine, pe poimâine, la bătrâneţe, ci luptă nebun cerând: moartea lui Dumnezeu, moartea învăţăturii Sale, moartea creştinilor, ucenicilor Săi, pustiirea Bisericii Sale şi oprirea Sfintei Jertfe celei de-a pururi, care este Sfânta Liturghie.
Chinurile cele de pe urmă, vor întrece toate prigoanele câte s-au înteţit asupra creştinilor, de la început până în zilele acelea. Numai sila unei prigoane peste tot pământul împotriva creştinilor îi va hotărî să lase la o parte orice vrajbă confesională şi să fie una, cum au fost la început.
Nu vor scăpa de sub tăvălugul urgiilor istoriei, până nu vor veni la mintea aceea să asculte şi să împlinească, măcar la sfârşit, rugămintea cea mai de pe urmă a Mântuitorului în lume.
Poate că în vremile acelea abia vor mai fi creştini; dar oricâţi vor rămâne, aceia trebuie să treacă, peste ceea ce ar trebui să treacă creştinătatea vremii noastre şi să fie una. Primejdia comună s-a arătat în lume, unirea creştinătăţii întârzie, Doamne, până când?
Deci, când fărădelegile vor încleşta mintea şi inima oamenilor şi-i vor sălbătici aşa de tare, încât vor zice că nu le mai trebuie Dumnezeu, biserică şi preoţi, încât va fi sălbăticia şi nebunia urii peste tot pământul, atunci vine sfârşitul. Amin.
Dumnezeu își alesese un popor pentru Sine. Semnificația vieții sale era venirea lui Hristos. Ei așteptau un alt Mesia. Au respins pocăința și, ca urmare, nu L-au acceptat pe Hristos și L-au răstignit.
Situația este similară acum - Dumnezeu ne-a dat Legea, ne-a dat harul, ne-a dat Sfânta Ortodoxie. Dar noi umblăm în propriile noastre legi și trăim formal în Biserică. În mod realist, trăim în lume, iar legile noastre sunt capriciile și poftele noastre. Umblăm după voia inimii noastre, nu după poruncile Domnului, care ne spun să ne răstignim trupul cu patimile și poftele sale. Și noi o mângâiem și o prețuim, dar ne răstignim duhul, facem totul greșit.
Și, ca urmare, am trăit până la venirea lui Mesia, pe care îl așteaptă evreii - Antihristul.
Și mulți dintre noi nu-l vor recunoaște pe Antihrist și îl vor accepta ca fiind Hristos. Mulți dintre sfinții noștri au prezis că aproape toată lumea îl va accepta pe Antihrist, pentru că toată lumea a trăit și a sperat în bunăstare. Este sălbatic și înspăimântător pentru noi să fim fără bunăstare.
Ne-am dizolvat sufletele în dorințe trupești, nu vrem să iubim cu adevărat, pentru că iubirea este un sacrificiu, și suntem cu toții egoiști, și vrem doar ceva de la alții, dar nu vrem să dăm nimic noi înșine.
Și îl vom accepta pe Antihrist, pentru că el ne oferă prin intermediul tehnologiilor digitale o viață frumoasă, o viață prosperă, o viață inteligentă din punct de vedere lumesc, un viitor fericit.
Ce persoană normală nu ar accepta asta? Este imposibil să nu o accepte. Tuturor li se pare adevărat, așa cum fariseilor din vechime li s-a părut adevărat să-l ucidă pe Hristos.
Dar Dumnezeu ne oferă pocăință. Sună în cuvintele tuturor oamenilor sfinți, este scrisă aproape în fiecare rând din Sfânta Scriptură. Dar noi tot nu ne pocăim. Nu, ne pocăim, dar ne prefacem că ne pocăim, la fel ca fariseii. Noi, ca și fariseii, am trăit în interior cu propria noastră bunăstare, cu propriile noastre idei, cu propria noastră gândire.
Pentru noi, adevăratul Dumnezeu sunt banii.Avem chiar o glumă: "Credința fără bani este moartă".Chiar și aici, în biserică, și pretutindeni avem în minte doar banii și venituri. Îi numărăm, ne bazăm pe ei, banii pot cumpăra totul în zilele noastre.
Dar Dumnezeul nostru este pe Cruce și ne cheamă la Sine, pentru ca prin necazurile noastre să ne apropiem mai mult de înțelegerea esenței profunde a vieții noastre. Dar noi nu vrem acest lucru. Dar este necesar să trecem, să ne curățim, să trecem prin toate ispitele, pentru că ele deschid în sufletul nostru acele comori adânci, care nu pot fi luate de nimic altceva. Nu se poate ajunge la ele decât prin durere, răbdare, și smerenie.
Dar noi nu vrem să ne smerim, nu vrem să tolerăm nimic, ci ne mulțumim și ne corupem în toate felurile posibile, ne facem receptivi la influența vremurilor anticreștine. De aceea, rezultatul va fi același cu cel prezis. Și acum Dumnezeu ne dă timp să ne pocăim. Așa cum a venit Înaintemergătorul înainte de venirea lui Hristos: "Pocăiți-vă! Împărăția Cerurilor este aproape".Și cineva s-a pocăit!
Și acum ni se oferă același lucru - pocăiți-vă! Să te schimbi, să nu te falsifici, să nu-ți enumeri păcatele, rămânând credincios acestora. Și cu sufletul nostru trebuie să întoarcem ceva în noi înșine, cu rugăciunea noastră, ceva care chiar și acum ne este greu să ne imaginăm cât de departe ne-am îndepărtat de idealul pe care ni-l oferă Dumnezeu în Ortodoxie.
Și citim peste tot de la sfinții părinți - post, rugăciune, înfrânare, smerenie. Pentru noi acestea sunt basme. Le răscolim și căutăm ceea ce ne trebuie. Și citim Evanghelia cu ochii - ca și cum nu am fi citit-o! Peste tot este vorba despre iubire, peste tot despre jertfă, peste tot despre dăruire, despre distrugerea propriului ego, adică despre munca asupra propriei persoane. Și iată că avem unul și același lucru - epoca fariseică!
Iar rezultatul va fi același! Biserica ne propune acum să comparăm și să ne gândim - trebuie să ne schimbăm viața!
Acum avem digitalizarea, documentele electronice, apoi vor veni cipurile și atunci vom fi privați de libertate. Vom fi forțați să facem ceea ce ei cred că este corect. Și va fi imposibil să facem ceea ce Ortodoxia reprezintă ca fiind corect. Viața unei persoane ortodoxe va deveni imposibilă.
Și acum oportunitățile sunt foarte mari, iar noi nu le folosim deloc. Continuăm să trăim așa cum obișnuiam să trăim. Și așteptăm ca Domnul să ne trimită ajutor și vom merge și noi, la fel de bine, pe un drum larg spre locul unde Dumnezeu ne-a pregătit paradisul. Noi nu vom pleca nicăieri! Trebuie să ne eliberăm sufletul de murdăria cu care suntem copleșiți, adică trebuie să dăm dovadă de pocăință adevărată, trebuie să ne vedem pe noi înșine.
Sunt multe lucruri pe care trebuie să le facem, pe care le știm cu toții foarte bine, dar pe care nu vrem să le facem.
Situația se schimbă radical în lume pentru ca oamenii să se pocăiască, se apropie Apocalipsa, dar nu există pocăință. Există chiar și o anumită amărăciune care se manifestă. Vom fi smulși din bunăstarea noastră, iar noi vom începe să cârtim și să ne plângem: "Cum voi fi fără micul dejun! Sau fără asta? Și cine va fi acolo pentru noi...?"? Etc. Astfel de întrebări, ca și cum abia ne-am fi născut sau am fi murit cu mult timp în urmă.
Iată ce ni se oferă astăzi pentru o reflecție profundă și constantă. Pentru că toată pocăința este în minte.
Metanoia - pocăință în limba greacă - înseamnă o schimbare a minții. O schimbare de valori, cu care ne-am obișnuit inima pocăită și trăim liniștiți și calmi, așteptând că, cumva, în afară de noi și fără noi, totul se va schimba în bine. Acest lucru nu se va întâmpla niciodată!
Trebuie să muncim, să suferim, să ne rugăm, să ne pocăim, să ne răstignim ego-ul, să învățăm să postim și să ne rugăm, ceea ce nu vrem să facem.
Dar noi suntem falși. Falsitatea noastră este o pedeapsă, iar noi o iubim.
Lucruri ciudate - păcatul, care este înțepătura morții, ne distruge sănătatea și viața, noi îl iubim, ne agățăm de el și, într-un fel sau altul, încă mai păcătuim, știm că există întotdeauna o mahmureală după ce am comis un păcat și încă....
O mulțime de lucruri ciudate și sălbatice din punctul de vedere al rațiunii se întâmplă cu omul nostru interior, iar noi nu vrem să le vedem. Drept urmare, nu le vom vedea atunci când va veni acea mare schimbare și minciună, pe care lumea se pregătește să o accepte. Trebuie să medităm, să ne rugăm, să ne pocăim, și să postim pentru a ne ajuta să depășim toate lucrurile grele care vor veni.
Omul este alcătuit din trup și duh. Duhul se împotriveste trupului, iar trupul se împotriveste duhului. Cu cât o persoană este mai sănătoasă și mai bogată, cu atât are mai puțină credință vie și adevărată. Cu cât o persoană trăiește mai sărac, cu atât este mai aproape de Dumnezeu. Când o persoană are un exces de bunuri materiale, începe să-L neglijeze pe Dumnezeu. Credința dispare treptat în el și apoi încep să apară temerile pentru bunăstarea lui. Este idolul nostru la care ne închinăm mai întâi, și apoi lui Dumnezeu.
Pentru a rezolva această problemă, trebuie să te apropii permanent de viața duhovniceasca. De ce există o asemenea poruncă: rugați-vă neîncetat! Trebuie să vă monitorizați în mod continuu gândurile - să lucrați. Lucrarea interioară continuă a inimii formează o credință vie. Credința, dacă este vie, cere continuu mâncare. Iar modul în care ne trăim credința noastră este modul în care ea trăiește. Citirea, meditația, rugăciunea, pocăința, trăirea conform conștiinței - aceasta este adevărata hrană pentru suflet.
Semnul adevăratei credințe vii este bucuria inimii, care seamănă semințele neînfricării în suflet. O persoană citește calm Apocalipsa, se pregătește treptat pentru ea.
Orice prezență a credinței trebuie neapărat testată. Pregătirile finale pentru venirea lui Antihrist vor depinde în mod necesar de atașamentul nostru față de bunăstarea pământească.
VA FI IMPOSIBIL SĂ COMBINI BUNĂSTAREA PĂMÂNTEASCĂ ȘI CREDINȚA FAȚĂ DE DUMNEZEU
Să-ți fie frică este un păcat. Trebuie să cultivăm curajul în fața greutăților din viață. Reproșează-ți mental, nu condamna pe nimeni, încearcă să te rogi, reflectă, imaginându-te în diverse situații ale timpului dificil care urmează.
Să ne amintim de istorie – au fost revoluții, apoi colectivizări, greve ale foamei, apoi Războiul Mondial, diverse tulburări. Mulți dintre predecesorii noștri și-au pierdut credința și mulți s-au sfințit, s-au înălțat și au simțit bucuria mântuirii veșnice.
Trebuie să te educi, să te forțezi să acționezi conform credinței să-l alegi pe Dumnezeu peste tot și în toate!
Dacă ne observăm pe noi înșine, vom vedea nevoia unei alegeri permanente - sau eu, sau Dumnezeu. Și Dumnezeu are grijă de noi, oferindu-ne în mod continuu posibilitatea de a-L alege pe El și viața veșnică cu El aici și acum. Noi Îl folosim continuu pe Dumnezeu pentru a ne rezolva problemele materiale. Și, prin urmare, ne pot apărea mari necazuri, nu putem evita panica și, de asemenea, trădarea. Pentru a evita acest lucru în Biserică, ni se oferă toate oportunitățile.
Trebuie să ne amintim mereu de Dumnezeu. „Lasă amintirea lui Dumnezeu să se dizolve cu suflarea ta” (Sf. Ignatie). Credința este un dar plin de har de la Dumnezeu. Trebuie testat pentru rezistență și disponibilitate. Și trebuie să ne amintim mereu că acest dar al nostru este foarte prețuit de demoni și ne jefuiesc în mod continuu. Ei vor să fim goi înaintea încercărilor viitoare și să-L trădăm pe Dumnezeu ușor și simplu.
Ce înseamnă să ne trădăm unii pe alții? Este cea mai mare nenorocire a vieții.
Credința noastră este îmbibată de ideea pocăinței sincere. Pocăința vindecă sufletul și dă curaj unei persoane.
Ce poți să-mi faci dacă sunt un fricos? Trebuie să învățăm să ne înfruntăm pe noi înșine studiind viețile sfinților, în special ale noilor martiri și mărturisitori.
Despre Economia Digitală
Ni se vor impune standarde de viață neortodoxe. Toate acestea sunt lucrurile lui antihrist.
Trebuie să ne pregătim pentru aceasta - prin pocăință.
Conștiința fiecăruia ne va spune ce trebuie să facem și cum să facem, iar harul lui Dumnezeu ne va ajuta, dacă dorința noastră va fi sinceră.
Să ne facem datoria creștină până la capăt, cu curaj și putere! Masoneria este o mișcare universală care are mijloace de a te obliga să taci.
Întrucât nu se mai pot lua măsuri împotriva ei, nu avem altceva de făcut decât să ne păstrăm credința și să-L mărturisim pe Dumnezeu până în ultima clipă a vieții noastre.
Căci va veni Antihrist și desigur că el va avea libertatea aceasta de a face fel de fel de minuni, de scamatorii doar ca să-i înșele pe oameni și să-i piardă pentru veșnicie.
Multă lume va fi de acord cu el, încât majoritatea celor care vor lua măsuri împotriva acestei mișcări a lui vor fi puternic suprimați. Vor rămâne mai departe doar cei care trăiesc pentru viața aceasta.
Căci nu toți vor fi împotriva masoneriei, când va intra ea în acțiune la capacitate maximă. Așa încât eu nu mă pot lupta cu lumea ca să fie de acord cu mine. Eu îmi fac datoria de creștin ortodox!
Că toată lumea știe cum să facă un bine, dar nu-i convine totdeauna acest lucru pentru că asta obligă la niște sacrificii, iar omul este dispus să rezolve cât mai simplu problemele vieții.
Dacă masoneria îți va da un număr cu care vei putea cumpăra orice, vei putea să mănânci, vei putea să te îmbraci, să petreci, să călătorești unde vrei, foarte multă lume va fi de acord: “Gata, dragă, mulțumesc!”
Atunci lumea va fi împărțită, pentru că fiecare își va alege ceea ce-l va interesa. Cei care vor alege să sufere orice numai să fie alături de Iisus Hristos vor fi o turmă mică, așa cum spune Sfânta Scriptură.
Cu cât vom înainta spre sfârșitul lumii, cu atât Dumnezeu va interveni mai mult în partea aceasta, unde vor rămâne puțini cu El. La început or să fie mulți habotnici și mulți tineri care se vor apropia de El, dar până la urmă vor rămâne foarte puțini de partea Domnului Hristos.
Cei care vor rămâne creștini până la capăt vor fi puțini, dar vor fi mai hotărâți și mai statornici în credință. Va fi multă dispută, multă îndoială, multă nesiguranță și lepădare de Dumnezeu.
Mulți vor da toate pentru una, adică vor renunța la averi, la mașini pentru a-și păstra credința. Ei nu vor mai avea decât atât cât le va trebui ca să supraviețuiască, ca să nu moară de foame; iar alții vor trăi în huzur.
Ce vremuri cumplite, dar să nu ne speriem! Este un cuvânt în Evanghelie în care Mântuitorul se întreabă dacă va mai fi credință pe pământ atunci când El se va întoarce …
Creștinii vor fi scormoniți, iscodiți, ca să se știe totul despre ei. O să fie multă intimidare și multă frică, dar în rândurile celor care-L vor mărturisi pe Hristos până la sfârșit va fi și optimism și mult curaj.
Să mă izbăveşti, Doamne, de cursele vicleanului şi urâtorului de Dumnezeu, antihrist, celui ce va să vină curând şi ascunde-mă de răutatea lui în pustia cea tainică a mântuirii Tale. Dăruieşte-mi, Doamne, putere şi bărbăţie ca să mărturisesc cu tărie Numele Tău cel Sfânt, să nu fug de frica diavolului şi să nu mă lepăd de Tine, Mântuitorul şi Răscumpărătorul meu, nici de Sfânta Ta Biserică. Dăruieşte-mi, Doamne, şi ziua şi noaptea, plângere şi lacrimi pentru păcatele mele şi Te îndură de mine, Doamne, în ceasul Înfricoşătoarei Tale Judecăţi! Amin.
Sfântul Anatolie cel Tânăr de la Optina
Sfântul Anatolie cel Tânăr de la Optina este unul dintre Cuviosii care s-au nevoit duhovnicește și au sfințit pământul Mănăstirii Optina, din Rusia. Născut în anul 1855 și trecut la cele veșnice în ziua de 30 iulie 1922, acest cuvios bărbat a fost ucenic de chilie al Sfântului Ambrozie de la Optina, în urmă căruia a și rămas că îndrumător duhovnicesc pentru obște și credincioși.
Mănăstirea Optina este una dintre cele mai mari și renumite mănăstiri de călugări din întreg Răsăritul Ortodox. Această se află în Rusia Centrală, la aproximativ 130 de kilometri de Moscova și la mică distanță de localitatea Kozelsk. Ea este considerată a fi centrul spiritualitățîi Bisericii Ortodoxe Ruse, încă din secolul al XIX-lea. Obștea acestei mănăstiri a dat lumii mulți sfinți cuviosi părinți.
Alexandru Potapov, după numele sau de mirean, s-a născut în anul 1855, într-o localitate din Rusia. Deși și-a dorit încă de mic să îmbrățișeze viață monahală, el a intrat definitiv pe poartă Mănăstirii Optina abia în ziua de 15 februarie 1885, la vârstă de treizeci de ani, când mama să a trecut la cele veșnice.
Fiind primit în obște, fratele Alexandru a fost rânduit la chilia Cuviosului Ambrozie, spre a-i fi ucenic. Potrivit celor care l-au cunoscut, acest cuvios bărbat a primit de la Dumnezeu încă de la început mari daruri duhovnicești, precum darul dragostei, al compătimirii celor suferinzi, al discernământului și al cunoașterii inimilor.
În ziua de 3 iunie 1895, după zece ani de ascultare și nevoințe duhovnicești, fratele a fost tuns în monahism, primind numele de Anatolie. După trecerea la cele veșnice a Cuvioșilor Iosif și Varsanufie, Cuviosul Anatolie a purtat sarcina de îndrumător al obștii și al credincioșilor, alături de Cuviosul Nectarie. Monahii și credincioșîi cu pregătire intelectuală deosebită obișnuiau să meargă la Cuviosul Nectarie, iar credincioșîi simpli la Cuviosul Anatolie.
Cuviosul Anatolie a legat o strânsă prietenie cu Sfântul Alexie Meciov (preot de mir, căsătorit), drept pentru care îi trimitea adesea la el pe credincioșii din Moscova.
Cuviosul Anatolie cel Tânăr era totdeauna smerit și niciodată mâhnit, precum mărturisesc cei care l-au cunoscut și cele câteva poze care s-au păstrat până astăzi. Avea mereu chipul luminos, iar bucuria cu care îl întâmpina pe fiecare credincios în parte era precum un izvor cu apă limpede. Cuviosul îi primea pe toți cei care căutau mângâiere sau sfătuire, în orice moment al zilei, trecând peste toate durerile trupești pe care le avea.
Când autoritățile atee au început să prigonească Biserica lui Hristos, mulți stareți și slujitori ai Sfântului Altar au fost aruncați în temnițe. Cuviosul Anatolie a fost și el arestat, însă, pentru bolile sale, nu a fost aruncat în închisoare, ci dus într-un spital pentru deținuți. Acolo, sfântului i-au tuns părul și barbă. Când s-a constatat că a fost confundat cu altcineva, sfântul a fost eliberat, putând să se întoarcă la Mănăstirea Optina. Cuviosul Anatolie a rămas la fel de blând, smerit și luminos.
În ziua de 29 iulie 1922, autoritățile au trimis ordin la mănăstire că starețul să fie arestat din nou. Pentru blândețea și smerenia lui, cei însărcinați cu arestarea au acceptat rugămintea Cuviosului Anatolie de a-l mai lasă o seară în mănăstire, pentru a se pregăti sufletește. În seara cu pricina, starea sănătățîi sfântului s-a înrăutățit, chiar dacă medicul nu a putut să descopere nici o cauză. A două zi, când a intrat în chilie, Cuviosul Varnava, ucenicul sfântului, l-a găsit pe Cuviosul Anatolie așezat în genunchi. Peste doar câteva clipe, sfântul a trecut la cele veșnice, la fel de liniștit precum a trăit toată viața.
Cuviosul Anatolie a trecut la cele veșnice în ziua de 30 iulie 1922, la vârstă de 67 de ani. El a fost înmormântat lângă mormântul Cuviosului Ambrozie, duhovnicul sau, în acel loc despre care, în urmă cu doar două săptămâni, a spus: "Aici poate fi așezat foarte bine încă un om. Exact un loc pentru încă un mormânt."
"O, preaslăviți drepți ai lui Hristos, Cuvioșilor Părinți și Stareți, Moise, Antonie, Isaachie, Ilarion, Anatolie; Iosif și al doilea Isaachie, Leon, Macarie, Ambrozie, Varsanufie, al doilea Anatolie, Nectarie și Nicon, ca șapte stâlpi și șapte luminători ați strălucit în Sihăstria de la Optina! Auziți această rugăciune a noastră și pogorați-ne de la Hristos dar de smerenie și pomenire a morții, să ne izbăvească cu harul Său de tot răul și să ne învrednicească de sfârșit creștinesc pe toți care îi cântăm Lui: Aliluia!"
Cuvinte duhovnicești ale Cuviosului Anatolie cel Tânăr
"Fără iarnă nu ar există primăvară, fără primăvară nu ar există vara. Așa este și în viață duhovnicească: puțină mângâiere, iar apoi puțină durere și, astfel, puțin câte puțin, se formează calea mântuirii. Domnul ne poate mângâia tot timpul, însă mângâierea neîncetată ne face rău, așa cum, dacă soarele va dogorî neîncetat, totul se va usca sau se va culca la pământ; dar, când fenomenele alternează, este bine."
“Încrede-te în voia Domnului și Domnul nu te va rușina. Înaintea sfârșitului tău îi vei mulțumi lui Dumnezeu nu pentru bucurii și fericire, ci pentru nenorocirile și suferințele din viață ta. Și, cu cât mai multe au fost ele în viață ta, cu atât mai ușor vei muri, cu atât mai ușor se va înălța sufletul tău la Dumnezeu."
"Izbăvește-mă, Doamne, de ademenirea mârșavului și vicleanului antihrist, timpul căruia se apropie, și mă adăpostește de mrejele lui în pustia tainică a mântuirii Tale. Da-mi tărie și bărbăție neclintită să mărturisesc numele Tău cel Sfânt, să nu dau îndărăt de frica diavolească, să nu mă lepăd de Tine, Mântuitorul și Răscumpărătorul meu, de Sfânta Ta Biserică! Doamne, dă-mi, rogu-Te, ziua și noaptea, plângere și lacrimi pentru păcatele mele și fii milostiv în ceasul Strașnicei Tale Judecați! Amin."
După scrierile Sfinților Părinți, omenirea așteaptă doua pericole înfricoșate: un război înfricoșat de mare și împărăția lui Antihrist. Acuma numai Dumnezeu știe care va apuca înainte, războiul acela care se așteaptă sau împărația lui Antihrist.
Nouă nu ne-a rămas altceva decât să ne pregătim. Să ne pregătim prin pocăință, spre mărturisire curată, că nimenea nu se poate mântui decât numai prin pocăință, adică prin mărturisirea păcatelor înaintea părintelui duhovnic.
O să fie un război înfricoșat, poate nu acum, dar în câțiva ani. Așa va fi că nu vor mai cunoaște că au fost oameni cei omorâți. Suntem în vremurile de pe urmă. Sunt semne vădite.
Conducătorii omenirii de astăzi sunt hotărâți să distrugă omul, atât duhovnicește cât și firește; adică nu se mai pune problema de a fi un bun creștin, asta e departe, dar nu mai poți fi om firesc. Vor să schimonosească firea omului.
Conducătorii europeni se vede bine treaba că au luat locul lui Satan însuși, că de acum ei, cu ideile lor, introduc răutatea în omenire. Dar pentru ce? Ca să distrugă cu desăvârșire tot ce-i duhovnicesc în om, dar nu numai atât, ci și tot ce-i omenesc.
Ăștia vor să facă lumea ca pe niște dobitoace, să nu știe că este Viață Veșnică. Chiar dacă zic că este Dumnezeu, ei spun că totul este aici, viața asta să fie bine.
Uniunea Europeană este Casa Fărădelegilor, este distrugerea omului, nu numai a creștinului sau a monahului. Lăsăm asta la o parte [n.n. monahismul sau creștinismul], dar vedem că legile Uniunii Europene duc la distrugerea omului, fiindcă dau drepturi lui Satan. Ei legiferează ca păcatul împotriva firii este ceva bun.
Vezi, ăștia de la Comunitatea Europeană o țin (n.n. consideră) pe România ca cea mai înapoiată. De ce? Pentru că crede în Biserică, fiindcă are mulți preoți și monahi. Adică crede în Viața Veșnică și nu crede în ideile lor. Vor să bage ideile lor și Biserica le stă în cale.
O să fie schimbări mari. Ce, crezi că Comunitatea Europeană este după Dumnezeu? O să-i schimbe pe toți, o sa le schimbe mintea. Această schimbare este spre dărâmare iar nu spre zidire.
Pentru păcatele noastre, ale omenirii, pentru fărădelegile care se petrec, bag seama că s-a luat harul Sfântului Duh și de la alimente, fructe și legume. Le bagi în gură, dar nu vor să se pogoare în stomac, că nu au gust.
Și gustul alimentelor este un dar de la Dumnezeu, dar acum toate sunt serbezi. Să te scoli de la masă cu o mică poftă de mâncare, așa povățuiesc Sfinții Părinți, și asta este folositor și trupește și sufletește.
Mulți nici nu știu, nici nu socotesc că Cununia este o Taină a lui Dumnezeu și că nu se poate desface așa cum vrea fiecare. Doar în caz de preacurvie a unuia din soți Biserica blagoslovește despărțirea; dar și atunci, dacă există iertare între soți, și Dumnezeu iartă.
Adică Dumnezeu se bucură mult mai mult de păstrarea cununiei decât de despărțire, chiar pentru motive binecuvântate, să zicem, de Biserică.
Trebuie multă răbdare și smerită cugetare și sfătuire între soți ca să poată trece uniți peste ispitele vieții în doi. Că nu e ușor. Este o cruce. Asta e o Cruce, și cum poate fi crucea?! Nu ușoară.
Preotul este apostolul Bisericii, apostolul neamului, apostolul națiunii. Astăzi unii spun: „Ce? Haina mă mântuiește?!” Sigur că haina te mântuiește, fiindcă este blagoslovită. Haina preoțească te ferește de multe. Nu este nevoie să iscodim și să ispitim lucrurile peste fire, că atunci diavolul ne aduce la necredință.
* * *
Să avem nădejdea la Dumnezeu, dar timpurile sunt critice. Timpurile-s foarte critice. După cum spun Sfinții Părinți, Sfinții Prooroci, noi am intrat în veacul al VIII-lea, și ei așa scriu că, intrând în al VIII-lea veac, multe necazuri o să vină peste omenire, mari schimbări o să fie în lume.
– Părinte, ce se înțelege prin veacul al VIII-lea?
Că am intrat în a opta mie de ani, după numărătoarea Bisericii.
— Starețul Dionisie Ignat de la Colciu (1909-2004)
Notă explicativă a editorilor:
Potrivit cronologiei tradiționale bizantine, dupa care se ghidează toate scrierile vechi bisericești, anul Nașterii lui Hristos este anul 5508 „de la facerea lumii”. Prin urmare, în 2010, suntem în anul 7518 „de la facerea lumii”. Sfântul Nil Atonitul, Sfântul Cosma Etolianul, Sfântul Moise Arapul și Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica sunt doar câțiva dintre Părinții Bisericii cărora le-a descoperit Dumnezeu în vedenie că la a doua jumătate a veacului al optulea, când se va înmulți fărădelegea, se va apropia sfârșitul lumii. Despre acest veac pomenește adesea părintele Dionisie în dialogurile sale. Sfinții Părinți, și Sfântul Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu, și toți cei care scriu despre Antihrist, tot așa, amintesc de veacul al VIII-lea, după numărătoarea Bisericii.
Sursa: Lumea în vremurile de pe urmă - Starețul Dionisie, volumul 2, editura Prodromos, 2010
“Într-un asemenea veac - scrie Arhiepiscopul Averchie Taușev - pentru a fi un adevărat creștin ortodox, gata de a-și păstra credința în Mântuitorul Hristos chiar și în fața morții, este mult mai greu în zilele noastre decât în primele secole ale creștinismului”
"Servitorii antihristului se străduiesc mai mult decât orice altceva să-L scoată cu forţa pe Dumnezeu din viaţa oamenilor, astfel încât oamenii, mulţumiţi de comfortul lor material, nu ar simţi nevoia de a se întoarce la Dumnezeu prin rugăciune, nu şi-ar aminti de Dumnezeu, chiar ar trăi ca şi când El nu ar exista.
Prin urmare, întreaga ordine a vieţii din zilele noastre în aşa numitele ţări "libere", în care nu există persecuţii sângeroase deschise împotriva credinţei, unde fiecare are dreptul de a crede aşa cum îşi doreşte, este un pericol şi mai mare pentru un creştin (decât persecuţia deschisă), căci îl ingenunchează cu toată fiinţa la pământ, determinându-l să uite de cer.
Întraga cultură contemporană, îndreptată spre realizările pur pământeşti şi forfota frenetică a vieţii legate de ea, îl ţine pe om într-o stare constantă de goliciune şi ignoranţă, ceea ce nu-i oferă nici o şansă de a merge puţin mai adânc în sufletul lui, şi astfel viaţa sa spirituală moare treptat."
— Arhiepiscopul Averchie, True Orthodoxy and the Contemporary World / Ortodoxia Adevărată și Lumea Contemporană
📜 Prigonirea creștinilor din zilele noastre este mult mai bine disimulată. “Sub haina unei împărațîi înșelătoare, care arată minunat și ii duce pe mulți în rătăcire, se arată, de fapt, o prigoană ascunsă împotriva creștinismului… Această prigoană este mult mai primejdioasă și mai înfricoșătoare decât prigoană fățișă, căci amenință cu adevărat să dea cu totul pierzarii sufletele – ceea ce înseamnă moarte duhovnicească” (…)
Așadar, întreagă rânduiala a vieții din zilele noastre, în așa numitele “țări libere”, unde nu este o prigoană fățișă împotriva credinței (..) este o primejdie și mai mare pentru sufletul unui creșțîn (decât o prigoană la arătare) căci îl leagă cu desăvârșire de pământ și-l face să uite de Răi. Întreagă “cultură” contemporană, îndreptată numai către cunoștințe cu desăvârșire lumești și întreg vârtejul nebunesc al vieții legate de această “cultură” îl tin pe om într-o stare neîncetată de sterpiciune și de tulburare, care nu lasă nimănui puțînță de a-și cerceta, doar putin mai adânc sufletul, în acest fel stingându-se, încetul cu încetul, viață duhovnicească”.
Întreagă trăirea din zilele noastre, la nivelul ei public, este o pregătire pentru venirea lui Antihrist: “toate lucrurile care se întâmplă în zilele noastre – la cel mai înalt nivel în religie, guvernământ și în viață publică- {…} nu sunt altceva decât o lucrare intensă a slujitorilor lui Antihrist pentru pregătirea și instaurarea împărăției sale”, iar această lucrare este înfăptuită tot atât de mult de către “creștini”, că și de către necrestini. (…)
“Toți cei care în aceste zile râvnesc să nu-și piardă credință în Mântuitorul Hristos trebuie să se păzească și să stea împotriva oricărei doriri a lucrurilor materialnice și pământești și împotriva amăgirii care vine prin bunurile lumești. Este peste măsură de primejdios să se învoiască cineva cu orice dorința de a-și face o carieră, de a-și făuri un nume, de a dobândi stăpânire și trecere înaintea oamenilor, de a-și agonisi bogații, de a se înconjura de lux și confort”.
Din “Ortodoxia şi Religia Viitorului”, Ieromonah Serafim Rose
☦️️ Arhiepiscopul Averchie Taușev de Jordanville (1906-1976): Cei care se tem mai mult de autoritățile lumești decât de Dumnezeu se vor folosi de tot intelectul lor ca să se îndreptățească în supunerea lor față de antihrist, pentru că inima și conștiința lor nu vor putea s-o facă. / Cei care se tem mai mult de autoritățile lumești decât de Dumnezeu se vor folosi de tot intelectul lor ca să se îndreptățească în supunerea lor față de antihrist, pentru că inima și conștiința lor nu vor putea s-o facă. Orice strădanie din partea noastră de a ne arăta prieteni față de cei care "dețin autoritatea", în vremea aceasta în care "antihriștii cei mulți", care luptă fățiș sau ascuns împotriva lui Hristos și a Bisericii Sale, au puterea în chip atât de vădit, orice strădanie servilă de a le fi pe plac, de a-i măguli și de a face ceea ce ei vor, chiar de a căuta într-o măsură "legalitatea" din partea lor, este o trădare față de Hristos Mântuitorul nostru și vrăjmășie față de El, chiar dacă cei care procedează astfel poartă haine preoțești. Cel mai greu este, în aceste vremuri, cum spunea Sfântul Ignatie, de a suporta singurătatea spirituală. Fii fericit, dacă vei afla măcar un colaborator adevărat în lucrarea de mântuire. Acesta e cel mai mare și mai de preț dar al Domnului, în zilele noastre. Păzește-te, vrând să-ți salvezi aproapele, să nu te tragă el în prăpastia pierzaniei. Acest din urmă lucru se întâmplă la tot pasul. (Arhiepiscopul Averchie Taușev de Jordanville, 1906-1976, din „Apostazia și Antihristul după învățăturile Sf. Părinți”, Fundația Sf. Martiri Brâncoveni, Constanța 2009)
"Atunci când se va apropia epoca lui Antihrist, chiar şi Corabia Bisericii va fi greu de desluşit.
Va fi aşa o încurcătură şi o babilonie în lume, încât credinciosul nu va putea fi sigur dacă o Biserică este ortodoxă sau de alt fel, din pricina mulțimii proorocilor mincinoşi care vor umple lumea şi vor propovădui: „Hristos este aici” şi „Hristos este acolo” (cf. Matei 24,23‐24; Luca 17,21‐23).
Doar ici colo, mici grupuri de credincioşi dimpreună cu vreun preot vor păstra încă vie adevărata Tradiție. Dar cine va fi oare în stare să recunoască Biserica lui Hristos în acele mici grupuri de credincioşi disprețuite, care sunt lipsite de orice strălucire lumească?
Cu toate acestea, la sfârşitul vremurilor, Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească va însemna doar acele parohii mici, uitate şi aparent dezbinate întru cele din afară, care pot chiar să nu aibă cunoştință unele de altele. Însă acestea vor fi unite între ele prin legăturile tainice ale Trupului şi Sângelui Domnului, întru Duhul Sfânt, cu soborniceasca Credință şi Tradiție, care vor rămâne nepângărite".
— Alexander Kalomiros, în Apostazia și Antihristul după învățăturile Sfinților Părinți.
"Lumea aceasta îl poate primi doar pe Antihrist, acum sau în oricare alta vreme. (...) Nu-i de mirare, atunci, că este dificil să fii creștin - nu este dificil, este imposibil. Nimeni nu poate accepta cu bună-știință un mod de viață care, cu cât este trăit mai autentic, cu atât mai mult duce spre autodistrugere. Și din această cauză ne răzvrătim mereu, încercam să ne ușurăm viața, încercam să fim creștini pe jumătate, încercam să dobândim ce-i mai bun din ambele lumi. Până la urmă trebuie să alegem - fericirea noastră stă într-una dintre cele două lumi, nu în amândouă. (...) Dumnezeu ne da tărie să urmăm calea răstignirii; nu exista altă cale de a fi creștin." — Ieromonah Serafim Rose
“În vreme aceea, orice împotrivire organizată față de sistemul lui Antihrist va deveni cu neputință. Nu năzuiți să-l opriți pe Antihrist cu mâna voastră slabă. Retrageți-vă, păziți-vă de el; și aceasta vă va fi de ajuns.” — Sfântul Ignatie Briancianinov, „Apostazia și Antihristul”, Editura Sophia, 2014, pp. 181-182:
☦️ Sfântul Ignatie Briancianinov: Viețuirea întru Dumnezeu va deveni foarte anevoioasă / "Viețuirea întru Dumnezeu va deveni foarte anevoioasă. Va fi așa pentru că cel ce va trăi în mijlocul smintelilor și față către față cu ele, nu va putea să se sustragă înrâuririi acestora. Așa cum gheața sub acțiunea căldurii își pierde soliditatea și se face în apă fluidă, tot astfel și inima, plină de intenții bune supusă fiind influenței ispitelor în mod permanent, slăbește și se schimbă devenind nestatornică...!" — Sfântul Ignatie Briancianinov
Deținutul simte ca într-un viitor previzibil puterea comunistă va fi anihilată. Și totuși el e trist și îngrijorat.
Trist este pentru că vede că aceia care au avut puterea comunizării țării se profilează ca stăpâni și ai lumii care va veni.
Este îngrijorat pentru că înțelege că se deschid perspectivele unei tiranii mondiale, fără oponenți și fără precedent.
[…]
Din punct de vedere antihristic, comunismul ateu și-a îndeplinit misiunea și nu mai este necesar, deci poate să dispară spre a transmite puterea sa unei noi forțe apocaliptice …
[…]
Pacea de după primul război mondial a fost pacea masonică, pacea de după al 2-lea război mondial este pacea iudaică, fiindcă s-a produs conflictul dintre capitalism si comunism. Numai evreii dețin centrele de gândire și de putere, atât în lumea capitalistă cât și în cea comunistă. Deși puterea lor este mare și în capitalism și în comunism, ei nu sunt tolerați ca stăpâni de către nimeni. Așa au ajuns evreii să fie dușmanii lui Dumnezeu, ai creștinătății, ai islamului, ai comunismului și ai capitalismului. Folosind aurul, minciuna și teroarea, ei umilesc omenirea întreagă. Despre ei nu se poate spune adevărul decât cu riscul crucificării. Ei îl ucid din nou pe Hristos. Ce va fii?
[…]
Experiența piteșteană a eșuat, dar dacă omenirea nu va înțelege la timp ce o așteaptă, va fi o bezna piteșteană internațională.
Da, acum sunt zilele de pe urmă despre care s-a tot vorbit. Și după cum mâncarea pregătită are nevoie doar de puțin timp ca să fie încălzită, așa și toate acestea sunt atât de aproape. Antihristul este ca un nou-născut, care crește și căruia unii i se vor închina.
Şi ce nu am făcut eu, dar cu nimic nu am putut afla numele lui. Cu ajutorul lui Dumnezeu mi s-a arătat îngerul Domnului şi mi-a spus: “Niciun om nu poate să rezolve această taină. Vino, Gavriil, să-ţi scriu eu numele lui”. Şi astfel mi l-a descoperit.
Însă aceasta nu vă privește, deoarece pentru oameni încă rămâne ascuns. Însă să știți că Antihrist vine pentru cei care-l așteaptă. Ca să primească oamenii un număr, nu va fi nevoie să fie folosite forțele. Toate se vor face de bună voie și cu plăcere...
Adevărat vă spun că Spovedania nu va ajuta cu nimic pe nimeni care va primi pecetea. Mântuire nu va exista pentru cei pecetluiți. Fiți atenți! Vin zile în care veți mânca pământ. Luptele Sfinților Profeți Enoh și Ilie cu Antihrist se vor transmite la televizor și le veți vedea.
Din cauza păcatelor noastre cumplite și nenumărate, vor fi cutremure înfricoșătoare, dar nu vă neliniștiți, pentru că Domnul Dumnezeu este pretutindeni! Să vă curățiți inimile și să vă rugați.
Domnul vă va ocroti! Pe cei slabi însă îi va lua devreme, pentru că altfel nu vor putea face față vremurilor care vor lovi lumea. Pe cei puternici îi va lăsa, ca să lupte în zilele de pe urmă cu cursele lui Antihrist.
Când Maica Domnului va părăsi Sfântul Munte Athos, vor bate clopotele. Bisericile se vor înclina ca să salute icoana Maicii Domnului. Se vor închina Împărătesei Cerului și a pământului, iar toate acestea se vor transmite la televizor.
Aceasta va fi mila lui Dumnezeu pentru sufletele care trebuie să se mântuiască!
— Sfântul Gavriil Georgianul (Fragment din cele spuse în 2 noiembrie 1995)
“La începutul secolului al XX-lea a luat fiinţă aşa-zisa mişcare ecumenică (greceşte oikoumene — lumea), adică mişcarea pentru crearea unei singure Biserici, mondiale. Mulţi zic: „Dar ce este rău în asta? Doar Domnul ne-a spus: «Ca toţi să fie una!» (Ioan 17, 21)”.
Da, Domnul îi cheamă pe toţi, dar sub oblăduirea Sa, în casa Domnului, care este Biserica. Ecumeniştii îndeamnă altfel la unitate: prin amestecul tuturor confesiunilor creştine şi păgâne şi nu neapărat către unirea în Hristos.
Ecumenismul propovăduieşte unirea într-o divinitate, care îi va cuprinde pe zeul păgânilor şi pe Dumnezeul iudeilor, pe cel al musulmanilor...
Oare este posibilă unirea cu iudeii, care nu-L recunosc pe Iisus Hristos? Este posibilă unirea creştinilor cu păgânii şi cu şamanii? Ce fel de Dumnezeu va fi acela la care se va închina această adunătură? Cel Adevărat oare? Sau poate cel care poartă numele Antihrist?
Biserica noastră Ortodoxă se roagă de 2 000 de ani pentru unitatea tuturor oamenilor, dar într-o Biserică Ortodoxă, pentru ca toţi să fie uniţi cu Biserica întemeiată de Domnul Însuşi. Însă în cadrul ecumenismului este o amestecătură de credinţe, religii, slujbe, obiceiuri.
Ecumeniştii tind să facă din toate religiile una singura, pentru ca toţi să aibă un duh. Numai că acel duh nu este al lui Hristos. Biserica din Ierusalim nu face parte din mişcarea ecumenică.
Rusia a fost câteva decenii răstignită, înfierată. De aceea, în Biserica Ortodoxă au intrat mulţi eretici. Aceştia vor să-i unească pe ortodocşi cu păgânii şi cu protestanţii, să ne facă să credem că ecumenismul este de la Dumnezeu.
Cum putem afla dacă mişcarea ecumenică este de la Dumnezeu sau de la cel viclean? Foarte simplu: dacă acolo se ţin poruncile Apostolilor înseamnă că este de la Dumnezeu. Atunci când a venit Hristos, nu a venit să strice Legea, ci s-o împlinească.
Dar cum la întrunirile acestea se merge împotriva poruncilor apostolice înseamnă că nu sunt de la Dumnezeu. Biserica ecumenică este o biserică a vremurilor de pe urmă. Capul acesteia este Antihrist.”
Antihristul după Sfânta Scriptură şi Sfinţii Părinţi. Opoziţie şi imitare faţă de Hristos (Omilia 57) — Părintele Athanasie Mytilineos
După cum probabil vă amintiţi, am dat mărturia Sfintei Scripturi despre Antihrist.
Am menţionat şi cuvântul Domnului care zice: „Eu am venit în numele Tatălui Meu şi voi nu Mă primiţi; dacă va veni altul în numele său, pe acela îl veţi primi.”
Însă acela care ne dă cu multă claritate şi exactitate descrierea Antihristului este, iubiţii mei, Apostolul Pavel.
În a doua sa Epistolă către Tesaloniceni, pornind de la o anumită nelinişte a creştinilor din Tesalonic cu privire la iminenţa celei de-a Doua Veniri a lui Hristos, le răspunde că „dacă nu va veni mai întâi Antihristul, cel fărădelege, fiul păcatului, al pierzaniei, Hristos nu va veni. Şi nimeni să nu vă amăgească, pentru nici un motiv”.
Aceasta înseamnă că venirea Antihristului va fi un semn pentru a Doua Venire a lui Hristos. Am să vă citesc fragmentul, însă fără să-l analizez sau să-l interpretez mai mult, pentru că de altfel o tâlcuire parţială am făcut în cele zise mai înainte; pentru tema de astăzi vor mai fi tâlcuite doar câteva puncte.
„Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu se va da pe faţă omul nelegiuirii, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare, aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu. Nu vă aduceţi aminte că, pe când eram încă la voi, vă spuneam aceste lucruri ? Şi acum ştiţi ce-l opreşte, ca să nu se arate decât la vremea lui. Pentru că taina fărădelegii se şi lucrează, până când cel care o împiedică acum va fi dat la o parte. Şi atunci se va arăta cel fără de lege, pe care Domnul Iisus îl va ucide cu suflarea gurii Sale şi-l va nimici cu strălucirea venirii Sale. Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui satan, însoţită de tot felul de puteri şi de semne şi de minuni mincinoase, şi de amăgiri nelegiuite, pentru fiii pierzării, fiindcă ei n-au primit iubirea adevărului, ca ei să se mântuiască. Şi de aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ci să creadă minciuni, ca să fie osândiţi toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea.”
Aşadar, este foarte limpede, iubiţii mei, după cum aţi văzut, Apostolul Pavel, la punctul venirii Antihristului, oferindu-ne foarte multe elemente distinctive.
Când va veni Antihristul?
Menţionând Apostolul Pavel în pericopa pe care tocmai v-am citit-o cu puţin înainte, le scrie tesalonicenilor că va veni mai întâi apostazia.
Iar apostazia nu este înţeleasă doar în faptul că oamenii vor apostazia de la credinţa în Dumnezeu, ci apostazia, aşa cum tâlcuiesc Sfinţii Părinţi, este chiar însuşi Antihristul. Adică mai întâi va veni Antihristul şi apoi va veni Hristos.
Şi Sfântul Ioan Gură de Aur consemnează, tâlcuind, că „înaintea lui Hristos vine Antihristul” şi, mai cu seamă, îndată dupa Antihrist vine Hristos.
Hristos vine – subliniez aceasta – îndată după Antihrist.
Este foarte clar acest cuvânt şi îl vom observa în continuare.
În plus, toţi Sfinţii Părinţi vorbesc despre aceasta.
Există însă anumiţi rătăciţi, precum hiliaştii, care spun că după Antihrist va veni împărăţia de o mie de ani.
Nu!
Despre această temă vom vorbi când vom ajunge la punctul respectiv al Apocalipsei. Impărăţia de o mie de ani nu este aşa cum o tâlcuiesc hiliaştii.
Nicidecum!
Intâi de toate, numărul o mie este un număr care arată un mare interval de timp, nu este exact numărul o mie.
Aşa cum spunem numărul trei, şapte, patruzeci, o sută…, care sunt numere rotunde, aşa şi o mie de ani este intervalul temporal dintre cele două Veniri ale lui Hristos.
Acesta este caracterizat de către toţi Părinţii Bisericii noastre drept timpul Evangheliei, adică este acela pe care deja îl traversăm şi în care este propovăduită şi este pusă în lucrare Evanghelia.
Prin urmare, timpul de o mie de ani este de la Prima Venire a lui Hristos şi până la a Doua Lui Venire.
După Antihrist nu va mai exista timp, va veni direct Hristos, Care, aşa cum vom vedea, îl va nimici pe Antihrist.
Aşadar, Domnul a zis că nimeni nu cunoaşte ziua aceea şi ceasul acela.
Dar, dacă suntem puţin atenţi la text, vom vedea că are ceva să ne spună, şi încă faptul că vine în acord cu foarte multe puncte ale Scripturii.
Să nu vă miraţi!
„Despre ziua şi ceasul”.
Aceasta arată o anumită exactitate.
Prin urmare, ziua şi ceasul nu sunt cunoscute oamenilor, dar poate fi cunoscuta perioada care precede aproximativ?
Da, iubiţii mei.
Nu inovez, să ne păzească Dumnezeu!
Dar ce înţelegem prin timp aproximativ?
Hristos ne-a dat semne, şi mai ales atunci când a zis:
„Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie”, îndată mai jos, în Evanghelia după Matei (24, 36), oferă semnele despre cum se va întâmpla exact a Doua Venire a lui Hristos.
Iar atunci când oferă semnele înseamnă că putem în linii mari să o anticipam ca sa nu fim defazati sau in contratimp.
De altfel, acestea nu sunt singurele semne pe care le dă Domnul aici la Matei, dă şi în altă parte altele.
Însă şi Apostolul Pavel dă semne. Iată un prim semn:
„Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă.”
Pentru că atunci îi înşelau pe creştini că vine Hristos, şi şi-au lăsat treburile, şi-au închis prăvăliile – ca să folosesc o expresie contemporană -, şi aşteptau să vină Hristos. Aşa cum din când în când spun şi hiliaştii: „Vine! Vine!…”
Nu!
Iar Apostolul Pavel zice: „Fiţi cu luare-aminte! Dacă nu vine Antihristul, Hristos nu va veni.”
Vă întreb:
Este sau nu este acesta un semn? Este un semn venirea antihristului, desigur!
Încă, Apostolul Pavel a spus că printre ultimele semne va fi si acesta: convertirea evreilor la crestinism.
Apoi, au mai spus Domnul şi Apostolul Pavel că mai întâi se va propovădui Evanghelia la toate neamurile şi aşa mai departe.
Încă, am văzut şi în capitolele anterioare ale Apocalipsei, semne în Cer şi celelalte lucruri legate de ele.
Toate acestea sunt semne care ne arata, în linii generale, desigur, dacă ne aflăm foarte departe, sau relativ aproape, sau foarte aproape de Ziua Venirii Domnului.
Spre pildă, auziţi – şi nu auziţi asta de la mine, fireşte; aţi auzit din multe guri şi veţi citi asta în foarte multe locuri – când se zice:
„Trăim în vremurile lui Antihrist. Trăim în timpurile lui Antihrist”
Aceasta înseamnă că, în linii generale, noi plasăm semnele aproximativ în epoca noastră, indiferent dacă este aproape sau departe Ziua Domnului.
Aşadar, nu sunt opuse cele pe care le-am spus despre necunoaşterea zilei şi ceasului, pentru că Domnul a vorbit despre ziua aceea şi ceasul acela.
Ascultaţi însă ce zice însuşi Domnul după cuvântul pe care l-a grăit despre ziua aceea şi ceasul acela.
Atunci când a avut loc potopul, timpul lui era cunoscut sau necunoscut?
În chip evident era necunoscut.
Era şi cunoscut, şi necunoscut.
În mod concret timpul nu era necunoscut – lui Noe cel puţin -, dar ziua şi ceasul erau necunoscute chiar şi lui Noe.
Celorlalţi oameni, din afară, le erau necunoscute absolut toate.
Ascultaţi cum.
Dumnezeu i-a dat poruncă lui Noe să construiască corabia, şi corabia a început să fie construită.
Câţi ani a durat construcţia ei?
O sută douăzeci de ani! In o sută douăzeci de ani ce au văzut oamenii care se aflau lângă Noe?
L-au întrebat ce face, iar la răspunsul lui că lucrează să construiască o corabie, aceia l-au întrebat iarăşi ce să facă cu ea şi ce va fi această ambarcaţiune.
El a construit o corabie uriaşă ale cărei dimensiuni sunt specificate chiar de Sfânta Scriptură.
Aşadar, el le-a spus că Dumnezeu o să dezlănţuie potopul, iar oamenii se vor îneca pentru că sunt foarte păcătoşi, aşadar Dumnezeu i-a spus să construiască această corabie ca să se salveze el şi familia lui.
Însă contemporanii lui Noe ziceau: „O, Noe a îmbătrânit şi şi-a pierdut minţile! A înnebunit Noe!”, pentru că, fireşte, nu-l credeau.
Aşadar, ce au fost cei o sută douăzeci de ani cât timp a durat construcţia navei?
O sută douăzeci de ani de predică, de predică îndemnătoare la pocăinţă.
Însă, atunci când s-au împlinit cei o sută douăzeci de ani şi a intrat Noe în corabie, atunci a început potopul! Dumnezeu i-a zis: „Astăzi vei intra în corabie.”
Noe a intrat în ea.
Desigur că pregătise toate în interior…, cu tot „confortul” necesar.
A băgat toate animalele în interior, cu multe perechi.
Sfânta Scriptură menţionează şi perechile.
A îmbarcat hrana, a asigurat diferite provizii în interior, şi atunci când a terminat toate şi i-a grăit Dumnezeu, a intrat în corabie şi a închis uşa pe dinafară.
Şi atunci a început să plouă.
Pentru Noe nu era necunoscut timpul aproximativ, mai ales atunci când a văzut că şi-a încheiat treburile, că s-a încheiat strângerea animalelor.
Şi în cele din urmă cât ar putea să ţină o viaţă omenească?
Adam a trăit nouă sute treizeci de ani, Noe a trăit şase sute de ani, oare ar fi putut Noe să aştepte potopul dincolo de hotarele vieţii sale? In chip neîndoielnic nu, de vreme ce Dumnezeu i-a spus că va trebui ca el însuşi să se salveze. Prin urmare, timpul aproximativ era cunoscut, deoarece era cuprins între hotarele unei vieţi omeneşti, ale vieţii lui Noe.
Ziua însă nu era cunoscută, nici ceasul.
După exemplul pe care însuşi Domnul îl menţionează şi zice că „precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi cu Fiului Omului, cu Mine, când urmează să vin”, atunci credincioşii pot să intuiasca aproximativ şi acest timp.
Încă, Sfântul Ignatie Teoforul (ca să mă limitez la acestea, deşi sunt atâtea alte semne) îi zice Sfântului Policarp episcopul Smirnei, într-o minunată epistolă a lui:
„Citeşte vremile; aşteaptă pe Cel mai presus de timp.”
Este în acord cu cuvântul Domnului care zice: „Când se face seară, ziceţi: Mâine va fi timp frumos, pentru că e cerul roşu. Iar dimineaţa ziceţi: Astăzi va fi furtună, pentru că cerul este roşu-posomorât. Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o judecaţi, dar semnele vremilor nu puteţi!”. Şi Domnul ne cheamă să cercetăm adânc semnele vremurilor.
Aceasta zice acum şi Sfântul Ignatie către Sfântul Policarp, episcopul Smirnei.
Să examineze vremurile şi să aştepte cu atenţie pe Iisus Hristos.
Pe Acela pe Care II aşteptam, aşteapta-L.
Sunt acestea opuse cuvântului Domnului că ziua aceea şi ceasul acela nu le cunoaşte nimeni?
În chip neîndoielnic nu.
Însă voi mai insista puţin şi voi încheia cu acest punct, anume că ceea ce are foarte mare însemnătate pentru noi este faptul că Apostolul Pavel a zis că a Doua Venire a lui Hristos nu se va întâmpla dacă nu va veni mai întâi Antihristul.
Aceasta are foarte mare însemnătate.
Şi încă ceva mai are mare însemnătate. In cele din urmă, chiar dacă nu cunoaştem când va veni Antihristul, dacă avem în vedere că „mulţi antihrişti s-au arătat”, există mulţi antihrişti, chestiunea a început realmente din vremea în care S-a arătat Hristos, ca să nu spun că a apărut din Raiul lui Dumnezeu.
Prima unealtă a diavolului şi în consecinţă primul tip al Antihristului este Cain, cel care l-a ucis pe Abel.
Şi l-a ucis pentru ca balaurul, diavolul, să zădărnicească venirea lui Mesia, Care ar fi fost urmaşul lui Abel.
Diavolul ştia foarte bine că Cain era unealta lui şi din Cain nu va veni Mesia.
Astfel, se străduieşte să zădărnicească lucrarea lui Mesia, punându-l pe Cain să-l ucidă pe Abel, însă în locul acestuia Adam l-a născut pe Seth, care ţine acum genealogia lui Mesia. De atunci lucrează Antihristul.
Altfel, ne preocupă faptul dacă Domnul va veni anul acesta, la anul sau peste cincizeci de ani, sau peste cinci sute de ani!
Însemnătate are, iubiţii mei, faptul că „mulţi antihrişti s-au arătat” şi de aceea suntem datori să fim cu luare-aminte.
De ce credeţi că noi nu putem să ne pierdem sufletul prin înrâuririle antihriştilor din epoca noastră?
Însă cine, mai exact, va fi persoana Antihristului ?
Persoana sa ne este descrisă de către Sfânta Scriptură, iar Părinţii Bisericii ne-o tâlcuiesc în felul următor:
Va fi diavolul care se va întrupa sau va fi un simplu om?
„Prin urmare, diavolul?”, întreabă Sfantul Ioan Gura de Aur?
„Nicidecum!”
„Deci nu însuşi diavolul se face om, aşa cum S-a înomenit Domnul; să nu fie!”, zice Sfântul Ioan Damaschin.
Prin urmare, va fi om.
Va fi om „potrivit lucrării lui satan”, adică va fi unealtă a Satanei, aşa cum ne spune Apostolul Pavel în Epistola a doua către Tesaloniceni (2, 9).
În calitate de om, Antihristul se va naşte din om, din femeie, dar „din curvie”, zice iarăşi Sfântul Ioan Damaschin.
Şi aceasta ca să dea impresia că s-a născut din fecioară – încercând să imite Naşterea lui Hristos -, de vreme ce tatăl său nu va fi cunoscut, dacă va fi din curvie.
Aşa cum v-am spus, Antihristul este maimuţa lui Hristos, potrivit cuvântului Fericitului Augustin.
Iar dacă diavolul este începutul, mijlocul şi sfârşitul oricărui rău, Antihristul va fi sfârşitul oricărui rău.
Va fi rodul cel mai stricat, de la căderea lui Adam şi după acela.
Cel mai stricat rod şi în ceea ce priveşte calitatea, dar şi temporal.
Ultimul şi cel mai stricat rod pe care l-a dat vreodată omenirea, căderea lui Adam, va fi Antihristul!
„Va fi evreu”, zice scriitorul Icumenie (nu dau şi trimiterile pentru a nu întârzia).
Va fi „din rădăcina evreilor”, zice Sfântul Andrei al Cezareei.
Antihristul nu va fi simplu evreu, ci şi „din rădăcina evreilor”, adică străbunul evreilor. Străbunii lui sunt dintre aceia care au stăruit în necredinţa în persoana lui Hristos; va fi din seminţia lui Dan, aşa cum am menţionat deja la prorocia lui Iacov.
Dacă vă amintiţi, atunci când am analizat anul trecut un fragment din Apocalipsă, am spus că, întrucât Antihristul îşi va trage originea din seminţia lui Dan, de aceea nu este socotită aceasta între cele douăsprezece seminţii. Atunci când enumeră cele douăsprezece seminţii Sfântul Ioan, în Apocalipsa sa – este la capitolul al şaptelea, versetele 5-8 -, nu cuprinde între acestea şi seminţia lui Dan, întrucât din aceasta va veni Antihristul.
Aici aş vrea să vă lămuresc o anumită nedumerire, dacă pot.
Probabil veţi spune:
„Astăzi nu mai există seminţiile. Iar când va veni Antihristul, nu putem să cunoaştem dacă va fi din seminţia lui Dan sau nu. Evreii înşişi deja nu mai au seminţiile acestea!”
Este caracteristic, iubiţii mei, faptul că seminţiile au fost păstrate, am putea spune, în toate consemnările registrelor de stare civilă. Cu toate că au intervenit de-acum robia babiloniană şi distrugerea Iudeii, s-a păstrat registrul stării civile al seminţiilor – nu al tuturor, în principal a lui Iuda – pentru a fi consemnată venirea lui Hristos.
De aceea, pe baza acestor cataloage, Sfinţii Evanghelişti Matei şi Luca ne înşiruie genealogia lui Hristos.
Acesta nu este un fapt fără importanţă.
Ei au vrut să dovedească tocmai faptul că prorocia lui Iacov s-a împlinit, anume că „din seminţia lui Iuda se va împlini aşteptarea neamurilor”, adică venirea lui Mesia.
Pentru Iisus Hristos a fost păstrată seminţia lui Iuda, şi s-a demonstrat acest lucru.
Pentru Antihrist acum?
Există prorocia lui Iacov şi pentru fiul său Dan, fără ca aceasta să fie o premisă, iubiţii mei, pentru a fi păstrată cu orice preţ seminţia lui Dan.
Nu există nici o nevoie pentru a fi păstrată, dar are însemnătate, deoarece în acest mod a fost accentuată venirea lui Antihrist, care – notaţi acest lucru – va fi dintre evrei.
Prorocia lui Iacov s-a realizat în parte pentru a se arăta faptul că, de vreme ce prorocia s-a împlinit în parte, în mod negreşit se va împlini şi întreaga prorocie, fără ca aceasta să presupună în chip negreşit păstrarea seminţiei lui Dan.
De loc, Antihristul va proveni din Galileea. Sfântul Athanasie cel Mare zice:
„Din Galileea, precum Hristos a venit, vine, după cum grăieşte Scriptura, pui de leu Dan şi va ieşi din Vasan (cf. Deuteronomul 33, 23). Iar acesta este Skythopolis.”
Lucrul uimitor, iubiţii mei, este faptul că în acest moment Galileea este cu adevărat evreiască.
Fiţi atenţi la acest punct!
Acestea sunt diferite semne care există. Până acum, Galileea nu era evreiască, şi de secole nu mai era evreiască, dar acum este.
Are însemnătate acest lucru, pentru că, atunci când va veni din acel loc Antihristul, atunci va deveni limpede faptul că provine dintre evrei.
Sfântul Ioan Damaschin zice următoarele:
„Se naşte deci din curvie, după cum am spus, este crescut în ascuns şi pe neaşteptate se răscoală, se împotriveşte şi împărăteşte.
La începutul împărăţiei lui, dar mai degrabă al tiraniei lui, făţăreşte chipul sfinţeniei, dar când ajunge stăpânitor, va prigoni Biserica lui Hristos şi-şi va face vădită toată viclenia lui”, îşi va arăta adevăratul său sine.
Dacă mă veţi întreba care este scopul acestei făţarnice sfinţenii a Antihristului, v-aş răspunde că este pentru dominaţia sa politică şi conducerea întregii lumi.
Ascultaţi cum vorbeşte, mai amănunţit, despre această „sfinţenie” menţionată de Sfântul Ioan Damaschin, Sfântul Ipolit al Romei.
Aşadar, el zice următoarele:
„La început se va arăta blând, plin de dragoste, liniştit, evlavios, plin de pace, urâtor al nedreptăţii, neprimitor de daruri şi potrivnic idolatriei; va zice că-i iubitor al Sfintelor Scripturi, pe preoţi îi va cinsti, bătrâneţea o va respecta, curvia nu o va accepta, de adulter se va îngreţoşa, la hulitori şi pizmaşi nu va lua aminte, va fi iubitor de străini, iubitor de săraci, milostiv, pe văduve le va ajuta, pe orfani îi va ocroti, pe bolnavi îi va căuta, pe toţi îi va iubi, unde va vedea oameni certându-se, el îi va face să se împace, spunând că Dumnezeu zice:
«Să nu apună soarele peste mânia voastră, având vrajbă cu fratele vostru.»
Şi aşa se va arăta întru toate după ale Domnului, până la o vreme.
Aur nu va aduna, banii nu-i va iubi, pentru avere nu se va îngriji.”
Însemnate însuşiri!
Un om superb, extraordinar!
Adăugaţi, vă rog, la acest catalog al sfinţeniei lui şi minunile pe care le va săvârşi, ca să vedeţi cu câtă uşurinţă îi va înşela pe oameni. Aici, la noi, se arată o femeie ca Athanasia Kriketou şi un bărbat ca Hristo din Gazoro, şi unii spun despre ei:
„Ce oameni extraordinari sunt aceştia!”, ca să vedeţi cât de uşor se pot înşela unii.
Şi precum şarpele cel vechi, aşa cum ne spune cartea Facerii, era cel mai înţelept dintre toate animale Raiului pământesc, aşa şi Antihristul va fi, în mod făţarnic şi ipocrit, sfânt.
Sfântul Ipolit al Romei ne spune că, atunci când vor vedea „popoarele şi conducătorii virtuţile cele desăvârşite ale lui şi puterea lui, toţi într-un gând se vor aduna să-l facă împărat.
Dar mai mult neamul evreilor îl vor cere loruşi de împărat, zicând între dânşii: oare se mai află altul ca acesta în acest timp; oare se mai află alt om bun şi drept în generaţia noastră care să poată să împărăţească peste noi toţi?”.
Să nu vi se pară ciudat.
Locuitorii din Capernaum, atunci când au venit să-L vadă pe Iisus Hristos ca să asculte învăţătura Lui şi ca să se vindece de bolile lor, întrucât cuvântul Domnului s-a prelungit şi începuse să se însereze şi să apună soarele, atunci ucenicii I-au spus:
„Doamne, slobozeşte mulţimile ca să se ducă în sate, să-şi cumpere mâncare!”
Acela însă le-a zis: „Daţi-le voi de mâncare.” Cunoaştem cele cu privire la minunea care s-a făcut în cele din urmă.
Au mâncat cu toţii şi s-au săturat.
Apoi Domnul „a silit pe ucenici să intre în corabie”, zice Evanghelistul Matei, şi a rămas singur ca să slobozească mulţimile.
După slobozirea mulţimilor, S-a suit în munte ca să Se roage.
I-a silit pe ucenicii Săi să plece, de ce?
Pe când se duceau şi împărţeau pâinea şi peştii, lumea murmura şi zicea:
„Extraordinar este învăţătorul vostru; să-L facem împărat!”
Şi aceia s-au umplut de slavă deşartă şi au zis: „Iar noi o să fim miniştri!”
Şi, întrucât Domnul a voit să-i izbăvească de această boală, i-a silit să intre în corabie, şi în plus a îngăduit să se întâmple furtuna pentru a-i tulbura acolo, în mijlocul mării.
Să-i tulbure!
„Vreţi să ajungeţi miniştri? Poftim, priviţi!”
Şi să nu vă faceţi vreo părere greşită aici; cariul slavei desarte nu a fugit, pentru că mai târziu Ioan şi Iacov au cerut să stea de-a dreapta şi de-a stânga Lui, atunci când va fi împărat.
În ziua următoare locuitorii din Capernaum au mers şi L-au găsit, şi înainte ca aceia să spună ceva, Domnul le-a zis: „Pentru că v-aţi săturat de pâine, de aceea Mă căutaţi!”
Doreau să-L facă împărat! Şi în mod firesc, înţelegeţi, s-ar fi întâmplat revoluţie, întrucât acolo exista ocupaţia romană.
Şi Domnul a completat:
„Lucraţi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne spre viaţa veşnică, şi aceasta este Trupul Meu.”
Comparaţi, vă rog, cazul Domnului, ca să înţelegeţi ce lucru uşor este, atunci când văd oamenii pe cineva extraordinar, să-l ia pe sus şi să-l facă conducător!
La început Antihristul va fi personificarea modestiei, că nu este el un om vrednic şi celelalte; în cele din urmă însă va accepta, iar la început va împărăţi la evrei şi prin evrei în toată lumea, şi astfel va deveni conducător al lumii.
Culmea apostasiei Antihristului, iubiţii mei, va fi autodivinizarea sa, după prototipul cezarilor din Imperiul Roman.
Antihristul însă va depăşi modelele predecesorilor lui, pentru că cezarii de atunci ai Romei îngăduiau să he cinstiţi şi alţi zei, şi doar puneau numele lor, chipul lor lângă diverşii zei care erau adoraţi în diferite locuri de către oameni.
Antihristul însă va desfiinţa orice religie de pe pământ; până şi idolatria o va desfiinţa, pentru că nu va îngădui să mai fie adorat altcineva în afară de el însuşi!
Aşadar, se va depăşi orice precedent.
De aceea, Apostolul Pavel în a Doua sa Epistolă către Tesaloniceni (2, 4) scrie: „Potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu – nu numai Adevăratul Dumnezeu! – sau se cinsteşte cu închinare.” Lucru care se cinsteşte cu închinare este ceea ce au popoarele, precum Coranul la mahomedani, cu Alah, cu Buddha etc.
Acela nu va îngădui nimic!
Antihristul le va desfiinţa pe toate, le va război pe toate şi va cere adorare exclusivă.
Şi va zidi templul lui Solomon – vă fac acum descrierea portretului său, nu-i aşa? -, lucru care arată opoziţia lui clară faţă de Hristos şi faţă de lucrarea Lui, pentru că templul deja nu va mai fi un semn al credinţei, ci al necredinţei. Hristos a zis:
„Templul acesta se va surpa.”
Nu va mai exista templul, întrucât nu va mai fi nevoie de vechiul cult şi de vechile jertfe; acestea au fost doar prefigurări, antitipuri.
A venit Prototipul şi astfel antitipurile sunt desfiinţate.
A venit Hristos, jertfa Sa unică, iar antitipurile au trecut.
Prin urmare, zidind templul, Antihristul îşi va arăta în mod practic opoziţia faţă de Iisus Hristos.
Dar trebuie să vă spun că s-a încercat rezidirea templului de către Iulian Apostatul, după anul 70 d.Hr., când a fost distrus de către Titus. Iulian Apostatul a vrut să-L dezmintă pe Hristos şi a dat poruncă să fie rezidit templul. Dar s-au întâmplat următoarele: Sfântul Chirii al Ierusalimului profeţise spunând:
„Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat. Nu vor putea să reconstruiască templul.”
Şi, cu adevărat, au săpat la temelie, dar săpând au început să iasă flăcări din adânc! Lucrătorii au săpat, şi ieşeau flăcări din fundaţii.
Şi, mai mult, aceştia au încercat să pună pietre ca să zidească fundaţiile, dar atunci s-a făcut cutremur şi a aruncat pietrele afară din fundaţii.
— Prorocia Sfântului Chiril fusese făcută cu puţin timp înainte să se producă cutremurul …
Nădejdile omeneşti de bunăstare pământească sunt puse acum sub semnul întrebării de către noile probleme, crize, tulburări sociale și economice, care ne restrâng posibilităţile lumeşti.
Spectrul sărăciei şi al lipsei de perspective ne corectează forţat miopia duhovnicească, aducând în actualitate învăţătura ortodoxă despre viitoarea Împărăţie a lui Dumnezeu, despre Împărăţia cerurilor, care a fost dintotdeauna alfa si omega, scopul si finalitatea oricărei propovăduiri a Bisericii cu privire la rostul omului.
Bazându-se pe scrierile Sfinţilor Părinţi, arhimandritul Spiridonos Logothetis răspunde la întrebarea ce răsare de la sine în sufletul oricărui om lucid: ”Dar apoi ce va fi?”, încercând să satisfacă, pe cât se poate, legitima sete de adevăr cu privire la rosturile ultime ale lumii.
Aflați cine este Antihrist, cum se va naște și care vor fi semnele lui, din selecțiile făcute de Părintele Spiridon Logothetis, pe baza textelor patristice ale Bisericii.
Viaţa şi lucrările lui Antihrist
Conform prorociilor, întreaga învăţătură patristică ortodoxă susţine că:
Se va naşte din desfrânare – Sf. Ioan Damaschin.
Se va naşte din desfrânare şi-i va rătăci pe toţi că s-a născut din fecioară precum Domnul – Hypolit.
Va fi din neam evreu – Sf. Andrei al Cezareii.
Se va trage din seminţia lui Dan – Atanasie cel Mare.
Va fi din Galileea, precum a fost şi Hristos – Atanasie cel Mare.
Va creşte ascuns şi apoi se va arăta public – Sf. Grigorie de Nazianz.
El va fi apostazia – Sf. Ioan Gură de Aur.
Va fi omul păcatului – Teofilact.
Va fi întruchiparea nedreptăţii – Sf. Chiril al Ierusalimului.
Mulţi se vor pierde din cauza lui – Andrei al Cezareii.
Va avea acelaşi tron ca şi diavolul – (cf. Apocalipsa 13: 2)
Va huli pe Dumnezeu şi mai ales pe Hristos, de aceea şi este numit Antihrist – Sf. Ioan Damaschin.
Va fi un mare făţarnic şi, prin făţărnicia lui, va înşela pe toţi şi îi va rătăci pe mulţi dintre cei care poartă preabunul nume (de creştin), zicând că acesta este, chipurile, Hristos, despre care au prorocit prorocii – Teodorit al Cyrului.
Va arăta făţarnic un caracter bun şi fapte bune – Sf. Efrem Sirul.
La început se va arăta om blând, liniştit, evlavios, împăciuitor, plin de dragoste. Va urî nedreptatea, se va dezgusta de daruri, nu va îngădui idolatria, va iubi Sfintele Scripturi, va respecta preoţii, va cinsti pe cei vârstnici. Nu va accepta curvia, va urî adulterul, va fi iubitor de săraci, primitor, milostiv – Hypolit.
Va fi însă viclean şi perfid şi va voi să-i înşele pe toţi şi să stăpânească politic peste întreaga lume, lucru pe care îl va reuşi. Deoarece vor vedea cu toţii atâtea virtuţi, atâtea puteri, încât se vor strânge într-un cuget şi-l vor face rege – Hypolit.
La începutul stăpânirii lui, mai bine zis a dictaturii lui, va mima sfinţenia – Sf. Ioan Damaschin.
Se va preface îngăduitor, iubitor de oameni, cuviincios, ca un înţelept – Sf. Chiril al Ierusalimului.
Se va da drept făcător de pace, va uni popoarele, propovăduind armonia şi pacea – Sf. Andrei al Cezareii.
Când va stăpâni întreaga lume atunci va arăta întreaga lui viclenie – Sf. Ioan Damaschin.
Atunci se va arăta ca o fiară plină de otravă şi ca un tiran – Sf. Grigorie Teologul.
Atunci îşi va scoate masca făţărniciei – Sf. Efrem Sirul.
Atunci va face atâtea rele, încât îi va întrece pe toţi răufăcătorii dinainte – Sf. Chiril al Ierusalimului.
Atunci cel mai înainte blând va deveni aspru. Cel mai înainte smerit va deveni mândru şi inuman. Cel mai înainte iubitor va deveni neîndurător. Cel mai înainte vrăjmaş al nedreptăţii îi va prigoni pe cei drepţi – Hypolit.
În mod special îi va urî şi-i va prigoni pe creştini – Sf. Chiril al Ierusalimului.
Antihristul ca un rege tiran
Primii care-l vor primi ca rege pe antihrist vor fi evreii – Sf. Chiril al Ierusalimului.
Evreii îl vor primi gândind că vor deveni stăpânii lumii, avându-l mai mare pe „mesia” antihrist – Iustin Martirul şi Filosoful.
Îi va iubi mult pe evrei – Sf. Ioan Damaschin.
Va avea stăpânire peste întreaga lume, peste orice neam şi seminţie şi popor şi limbă (cf. Apocalipsa 13:7)
Îi va stăpâni ca un leopard pe greci şi întregul apus, ca un urs pe perşi şi întregul răsărit, ca un leu pe babilonieni şi întregul sud – Sf. Andrei al Cezareii.
Toţi se vor închina tiranului şi-i vor zice cu îngrozire: „Tu eşti mântuitorul nostru!” – Efrem Sirul.
Va dărui oamenilor aur şi argint – Sf. Atanasie cel Mare.
Falsele minuni ale lui Antihrist
Va învia morţii, însă nu cu adevărat, ci ca o închipuire – Sf. Atanasie cel Mare.
Va muta munţii în văzul lumii, va păşi pe mare fără să se ude, va coborî foc din cer, va face ziua noapte şi noaptea zi, va preface soarele şi toate stihiile naturii înaintea ochilor tuturor.
Va arăta aşa o putere, încât îi va rătăci nu numai pe cei neştiutori, ci de este cu putinţă chiar şi pe cei aleşi – Sf. Ioan Gură de Aur.
Îi va îngrozi pe toţi cu semne mincinoase vrăjitoreşti – Sf. Efrem Sirul.
Îi va arăta pe demoni drept îngeri luminoşi şi va înfăţişa mincinos nenumărate oşti îngereşti – Sf. Efrem Sirul.
Se va înălţa la cer ca la înălţare, şi va coborî cu slavă multă ca Hristos – Hypolit.
Mulţimile vor crede că face minuni şi nu înşelăciuni – Sf. Chiril al Ierusalimului.
Vor rătăci dintre creştini toţi cei care nu au bază solidă duhovnicească şi vor fi nestatornici în credinţă – Sf. Ioan Damaschin.
(Cum va arăta Antihrist? Din scrierile Sfinților Părinți. Extras din selecțiile Părintelui Arhimandrit Spiridonos Logothetis, „Împărăţia cerurilor şi semnele vremurilor din urmă”).
Antihristul va apărea ca un izbăvitor de neajunsurile sociale, cu toate că anume în acest scop se vor produce ele. Va avea o putere nemaivăzută această talpă a iadului. Oamenii ce pregătesc venirea lui de pe acum au în mâinile lor bogăţiile de bază ale pământului. Mirajul bunăstării actuale se va spulbera tot atât de repede cum trece apa. Să ne aducem aminte unul dintre antrenamente, o repetiţie care s-a făcut cu oamenii în Uniunea Sovietică – cei care s-au încrezut în bănci au devenit cerşetori într-o singură zi. Au agonisit cu anii, care în contul burţii, care în contul sănătăţii, şi părea că aceasta e pentru o viaţă. Dar s-a dovedit a fi un miraj. Acum va fi mult mai rău. Va avea de suferit întreaga lume.
Totul se va petrece prin intermediul instituţiilor bancare, de aceea trebuie avut cât mai puţine contacte cu ele. Acesta e şi zălogul neacceptării codurilor, printre altele. Niciun fel de bănci şi credite, toate astea sunt controlate de aceeaşi mână şi de acelaşi cap. Iar dacă vei controla, vei vedea că mâna nu e mână, ci o labă cu gheare, iar capul nu e simplu cap, ci unul încornorat. Iar în loc de faţă are un bot de fiară cu un rânjet înfricoşător. De ce pe toţi îi deprind acum cu băncile? Îţi iei salariul de la bancă, pensia – de la bancă. Repede vor fi adunaţi toţi în acelaşi staul. Mare mirare vor avea oamenii să afle că şi ultimul bănuţ din portmoneu le este numărat, lucru care, în Occident, deja se întâmplă. Iar acesta, din păcate, nu va fi ultimul prilej de mirare. Toată această carcasă de bunăstare construită de omul modern se va dovedi a fi o capcană de oţel pentru el însuşi. Ei, dar ce să mai vorbim, capcana are cel puţin arcuri, apasă pe ele şi eşti liber. Chiar şi animalelor închise le reuşeşte uneori să facă aceasta. Aici aşa ceva nu va fi posibil.
[…]
Cum un om plin de mândrie şi iubitor de argint să îndure umilinţa? Doar ieri el însuşi striga: „Dacă eşti deştept, de ce nu eşti bogat?.’”
Ieri, mulţumirea de sine dădea din el, iar astăzi e un nimeni.
Va accepta orice; şi codurile, şi „666″, şi cu sânge va semna contractul cu satana. Dar el nu mai are nevoie de aceasta! Şi aşa eşti al lui, te mai zbaţi, mai sari în sus, dar gâtul de acum ţi-e în laţ – eşti al nostru! Umilinţa îndurată cu smerenie în zilele bunăstării himerice, iată podeţul peste cei trei ani şi jumătate de putere ai lui antihrist. Asupra cui însă va ţinti atunci gheara ispitei duşmăneşti? Asupra celor credincioşi. Nu i-au putut ispiti cu confortul şi aurul, cu bunătăţi şi maşini, să încercăm acum, sub ameninţarea morţii de foame, să-i ispitim cu o bucată de pâine. Greu, oh, ce greu va mai fi să-ţi păstrezi sufletul când cei apropiaţi, copiii, demult nu au mai pus o fărâmă de pâine în gură. Numai cel care crede în Dumnezeu, care Il crede pe Dumnezeu se va putea stăpâni să nu facă pasul ireversibil. Va da ceva antihristul lumii? Nu, pentru că nu va fi nimic de dat. Ce va avea el mai mult decât bogăţiile strânse, bogăţii preţuite în acea lume organizată de diavol şi tot de el distrusă, pentru instaurarea mai comodă a falsului mesia! Aceşti jinduiţi dolari vor fi număraţi cu metrul. Aurul va ajunge la preţul său adevărat – zero. Ca metal, nu e bun de nimic, iar în rest, nici de foame, nici de frig nu ţine. Preţ vor avea doar lucrurile funcţionale, lucruri fără de care nu e posibilă supravieţuirea omului – topoare, fierăstraie, orice instrument, plite simple de fier. Stareţul a închis ochii. Iarăşi s-a strecurat o lacrimă. Părea că doarme, dar buzele i se mişcau după obişnuinţă în rugăciuni. În ajunul venirii antihristului va fi un haos în viaţa tuturor ţărilor. Vor prospera cei care, în virtutea religiei pe care o practică, aşteaptă venirea antihristului ca Mesia. Aceştia sunt, întâi de toate, iudeii şi musulmanii. După ei, acei protestanţi care, negând Dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos, propovăduiesc împărăţia lui Dumnezeu pe pământ. Creşterea influenţei lor se vede de pe acum, iar mai departe va fi şi mai mare. Principalul pentru ei acum e să ia în stăpânire pământul. În taină, vor cumpăra tot – şi păduri, şi câmpuri, şi râuri. Siberia va fi luată de chinezi şi poate şi mai mult. „Atunci, unde e mai bine să ne salvăm?“, îl întrerup pe stareţ. Unde va arăta Dumnezeu. Principalul e mântuirea, nu discuţiile despre mântuire. Esenţa „minunilor” antihristului va consta în seducţia pe care o vor emana. Adică, atrăgătoare vor fi aceste false minuni, vor vrăji ochiul. De aceea, până şi să te uiţi la ele e păcat şi primejdie de moarte. Trebuie să te ascunzi şi privirea să ţi-o ascunzi. Dar nici aceasta nu e tot. Sensul venirii sale va fi dreptatea absolută. A venit Mântuitorul nu în Numele Său, ci în Numele Tatălui. Nu L-au primit, ci, mai mult decât atât, L-au răstignit. Dacă e să judecăm drept, şi acum îl batjocoresc şi-L răstignesc, negând Dumnezeirea Lui şi schimonosind învăţătura Lui. Iar acesta va veni ca dumnezeu, nu Dumnezeu, dar ca dumnezeu, şi îl vor primi şi-l vor crede dumnezeu pentru minunile sale mincinoase, pentru faptele sale înşelătoare. Adică pentru ceea ce va fi plăcut şi atrăgător pentru oameni. Ispititor, ne spune limba slavonă, bisericească. De aceea se şi spune că nu se va îndrepta tot cel viu – nu va avea îndreptăţire. Acum sunt din cale afară de vorbăreţi pseudoînvăţătorii. Atunci însă când faptele şi cuvintele lor vor fi verificate de Adevăr, se va vădi toată minciuna.
Dar va fi primit antihristul în orice biserică din lume şi i se vor închina lui ca unui dumnezeu. Ia aminte, cinstite părinte, nu el se va declara dumnezeu, dar cu minuni amăgitoare va face astfel încât i se vor închina ca unui dumnezeu! Iată în ce constă grozăvia, iată de ce va lipsi orice motiv de îndreptăţire! Dar cei care îl vor primi vor fi oamenii pentru care Evanghelia se sfârşeşte la Cina cea de Taină. Pentru Golgota, ei sunt surzi. Chinurile pe cruce sunt pentru El, toate astea se întâmplă acolo, în Ierusalim, cu 2000 de ani în urmă. Ştii, când ne luau CK, eram ca nişte oi, nu vreau să spun miei, ca nici măcar astfel să nu mă compar cu Mântuitorul. Mergeam tăcuţi la abator; pur şi simplu era greu să-ţi imaginezi că e posibilă o asemenea fărădelege. Şi doar ştiam cine sunt ei. Cât au proorocit stareţii despre aceste vremuri, despre puterea slugilor întunericului. Dar şedeam şi aşteptam – cine va fi următorul. Doar mulţi au nimerit în aceste mreje ale minciunii. Cât de mari şi de deştepţi erau şi arhiepiscopul Ilarion, învăţătorul meu, şi mitropolitul Serghie, şi mulţi alţii. Dar au greşit când au crezut că te poţi înţelege cu dracii şi cu slugile lor. Le părea că, păstrând forma, conţinutul va rămâne de la sine. Numai că nu a fost aşa, dar aceasta s-a văzut mai târziu. Tot aceasta se întâmplă şi acum, numai că se va vedea mai târziu.
Viziunile Staretului rus Antonie
Staretul Antonie a fost un batran duhovnicesc, preot de mir de rang inalt care a slujit, după detenţia din lagărele sovietice, în parohiile Bisericii Ortodoxe Ruse a Patriarhiei Moscovei şi care s-a învrednicit de două viziuni de la Dumnezeu despre timpurile de la urmă (avea in jur de 100 de ani la data acestor convorbiri, al carei an este neprecizat, dar este foarte aproape de zilele noastre), iar la scurt timp a trecut la Domnul. Sursa originala de unde a fost preluat textul o constituie cartea:
Convorbiri duhovnicesti si invataturi ale Staretului Antonie de Pr. Alexander Krasnov, care este disponibila si in limba engleza,online.
“Pe la inceputul anilor ‘70, in vremea oficierii Dumnezeiestii Liturghii, am avut parte de prima viziune. Si iata cum a fost. In vremea aceea, a inceput atractia fata de Occident si, respectiv, dispareau trasaturile proprii slavilor: simplitatea, ospitalitatea, lipsa lacomiei de bani.
Lacomia banilor (iubirea de argint), de altfel, este pusa in capul unghiului noii conceptii despre lume: banii si lucrurile sunt mai presus decat moralitatea, spiritualitatea. Cel mai groaznic s-a intamplat sa fie ca modul de viata al oamenilor ce-si zic ortodocsi, adesea, dintre cei care urmeaza cu ravna randuielile bisericesti, devine ca si al paganilor din jurul lor!
Aceeasil ipsa de modestie in viata de zi cu zi, aceleasi tendinte de a face cariera, de a ocupa o pozitie inalta in societate. Pentru copiii din familiile de credinciosi deja nu mai este chinuitoare intrarea in randul pionierilor, ale comsomolului, ale partidului.
Iar justificarea le e la indemana: “dar cum se poate fara aceasta, doar nu traim in pustiu, ci intre oameni.
Si-apoi, cand vine vorba de pacat si incerci sa intelegi, totul este pacat, asa ca vom merge si ne vom pocai“.
Atare atitudine usuratica a provocat mare ingrijorare pentru insasi posibilitatea mantuirii. Eu reciteam Evanghelia, indeosebi pasajele despre vremea de la urma, Apocalipsa: nu ma lasa in pace intrebarea despre pustiul in care oamenii trebuie sa fuga.
Si iata ca vad o mare multime de oameni ce calatoresc. Unii se pare ca nici nu merg, unii chefuiesc, altii desfraneaza, altii le fac rau oamenilor, dar, in egala masura, aceasta miscare ii atrage inainte, ca un rau.
Toti sunt foarte diferiti, fie mireni, fie clerici, militari, politicieni, toti, toti. Cea mai mare parte dintre oameni pur si simplu o iau inainte si numai unii merg linistit.
In calea lor e o prapastie infricosatoare, prapastia ce duce in iad.
S-ar parea ca toti ar trebui sa se prabuseasca in ea, dar nu. O mare parte de oameni, e adevarat, se prabuseste. Vad cum ii trage acolo, pe unii,automobilele, pe unii, chefurile, pe unii, banii, pe unii, hainele scumpe.
Unii insa trec linistit peste aceasta prapastie, chiar pe deasupra ei, s-ar putea spune.
Cate cineva nu se prabuseste, dar se lasa in prapastie – barbati luminosi ii ajuta sa iasa, ii sustin.
Se prabusesc nu numai bogatasii, dar si oameni care, in mod evident, nu dispun de cine stie ce mari bogatii. Dar toti au un singur idol – pofta lumeasca.
Era ingrozitor. Din prapastie se auzeau nu gemete, ci urletul celor nimeriti acolo si se simtea duhoare.
Nu era pur si simplu un miros,nu. Asa cum buna mireasma nu poate fi descrisa, nu mireasma florilor sau a ierbii, ci mireasma harului daruit de Dumnezeu, pe care o raspandesc moastele, icoanele facatoare de minuni. Putoarea iadului nu e pur si simplu un miros urat, cum ar fi mirosul de pucioasa, ci senzatia groazei si a neputintei intoarcerii, intr-un cuvant – iadul. Si iata un pustiu. Acolo, pe pustnici ii ispitea ucigasul, incercand sa le trezeasca patima agonisirii, poftei trupesti, mahnirii.
Multi cadeau, multi. In acelasi timp, cati domni si cati puternici ai acestei lumi s-au mantuit si nu doar s-au mantuit, ci au si fost proslaviti de Biserica, cu sfintii: ei aveau totul, insa inima lor nu apartinea putreziciunii lumii acesteia, ci celor ceresti.
Timpul nostru prin aceasta e infricosator : ispitele il pandesc pe om la orice pas si, de cele mai multe ori, sunt dintre acelea pe care si sa le intelegi e greu.
Cati oameni vin la mine, mi se pare ca pe toti ii intereseaza una si aceeasi intrebare: cum sa se mantuiasca, cum sa procedeze intr-o situatie sau alta? Dar poti oare sa iei binecuvantare pentru orice fapta pe care o faci nu numai in decursul unei zile, ci macar a unei luni?! Inseamna ca trebuie sa ne inchipuim caile ispitei, orientarile sale de baza.
Dar ele sunt neschimbate de la facerea lumii, pentru ca diavolul nu este creator. Alta e ca, pe parcursul a mii de ani, el a acumulat experienta, iar acum propunerile lui pentru omenire de a se cobori la el in iad au devenit mult mai viclene; in esenta, lumea actuala e toata o propunere a lui. Propunere, pentru ca el nu te poate obliga, nu-i sta in puteri, dar sa inveleasca pacatul intr-un ambalaj atragator pentru om, aceasta da, poftiti, slugile intunericului va stau mereu la dispozitie: “Ce poftiti?”
O alta deosebire a zilelor de azi e apropierea grabnica a antihristului.
Multi oameni duhovnicesti spun ca el deja s-a nascut. Despre aceasta e greu de judecat. Vrajmasul e viclean, e viclean chiar si cu cei care il slujesc. Dintre ei, multi s-au considerat antihristi, erau asa in esenta conceptiilor lor despre lume, a faptelor lor, dar nu era cel despre care a vorbit Biserica. Poate ca s-a si nascut, poate ca nu, nu aceasta e intrebarea. Cand Sfantul Ignatie (Briancianinov) a fost intrebat despre venirea antihristului el a raspuns ca nu exista o data fixa, ca venirea antihristul;lmui o determina oamenii cu rautatea lor.Iata ca acum este timpul ultimelor pregatiri pentru venirea lui. E de fata si concentrarea puterii mondiale, el nu va fi doar conducatorul unei singure tari, ci al intregii lumi, si este necesara “indobitocirea” omenirii.
Dar pana si aceasta e cam putin pentru a pune toata omenirea in genunchi. Trebuie creat un astfel de sistem de viata, a carui oricat de mica incalcare ar conduce la urmari catastrofale pentru omenire – foame, frig, distrugere. Si sistemul acesta se creeaza acum.
Cum se va intampla aceasta vedem mai tarziu, dupa cativa ani”.
A doua viziune a Staretului Antonie. Invățături
“Greu mi-a fost sa inteleg acei ani ai aparentei bunastari sovietice. Nu m-am gandit atunci ca am sa ajung in anii cand voi vedea implinindu-se multe dintre cele ce am vazut. Asadar, cum am mai spus, a doua viziune n-a fost prelungirea celei dintai, nu. Si, in timp, s-a produs destul de tarziu, si dupa continut e destul de deosebita. Prima viziune e, in felul sau, o povata, o inteleptire, parca. Am cerut un raspuns si l-am primit.A doua viziune e de cu totul alt gen, e cu totul altfel, pot spune. Eu nu am cerut nimic, a fost dat de sus sa vad despre ce ma intrebau oamenii care veneau la mine. Daca prima viziune putea fi povestita, mai mult sau mai putin, cu exactitate, a doua, in principiu, este imposibil de povestit. Eu, parinte Alexandru, in general, pentru prima data incerc sa iti expun acestea cat de cat consecutiv, ori sa le sistematizez. Si anume sa expun intr-o anumita ordine, ci nu asa cum mi-a fost mie dat sa vad. Caci mi-a fost dat pentru vesnic folos, pentru tine si enoriasii tai, banuiesc, intr-o alta consecutivitate. Pana la aceasta, tot ceea ce mi-a fost dat sa vad am folosit doar pentru a raspunde la intrebarile pline de nedumerire ale credinciosilor.
Să facem un exerciţiu de imaginaţie (sic). Acum o sută de ani, se termina primul război mondial. Europa îşi lingea rănile, îşi îngropa milioanele de morţi şi se reconfigura harta naţiunilor, sfărâmând coloşii imperiali. Era valabil şi în restul lumii, doar cu un decalaj.
Dincolo de ororile războiului, omenirea încă afirma firescul, bunătatea, milostivirea, chiar dacă nu le practica. Era cu neputinţă să susţii o aberaţie imorală şi să rămâi netaxat.
Cel viclean a văzut că nu are niciun sens să omoare milioane de oameni, mai ales că mulţi dintre ei, omorâţi fără vină, se salvau de gheara întunericului şi mergeau în lumina raiului. Aşa că războaiele mondiale au fost nişte hemoragii uriaşe ale umanităţii care au umplut lumea de ucigaşi, dar şi de ucişi fără de vină.
Înverşunarea iadului împotriva cosmosului uman n-a reuşit decât să smulgă mulţime mare de martiri din lanţurile diavolului.
Aşa că metodele s-au rafinat.
Omul nu trebuie omorât cu trupul, ci trebuie omorât sufleteşte, ca să meargă de bună voie în iad, încă din viaţa aceasta. Este ceea ce Împăratul David, cu privirea sa mai pătrunzătoare decât cerurile, a văzut: „Să vină moartea peste ei şi să se pogoare în iad de vii, că vicleşug este în locaşurile lor”.
Aşa că în loc de camere de gazare, vrăjmaşul şi-a rafinat cabinetele de ginecologie.
În loc să strângă nefericiţi în lagăre de concentrare, diavolul a intrat cordial în fiecare casă şi în fiecare buzunar, prin televizor şi telefon.
În loc de foamete programată, ca la Holodomor, demonul înfometează de har lumea, prin distrugerea educaţiei creştine şi morale.
În loc de selecţia naturală a naziştilor, cel rău omoară veşnic bătrânii prin eutanasie, pruncii prin avort şi tinerii prin desfrânare.
Securitatea care te asculta şi te sălta pentru orice nimic, acum e reţea socială, care te ascultă, te supraveghează şi te vinde ca pe o marfă.
Şi totuşi, pentru întronizarea lui Antihrist, nu e de ajuns.
Oamenii încă mai recunosc, în miopia lor, un om bun de un om rău, o faptă bună de o ticăloşie, un dar de un furt etc. retina morală a umanităţii nu e deplin coruptă şi opacizată. Trebuie mai mult.
În oroarea de iad a lucrării antihristice, demonul şi-a pus legiunile la treabă pentru spurcarea tuturor categoriilor de oameni, dar mai ales prin obligativitatea acceptării acestor orori, pentru care Dumnezeu a ars cu foc cetăţile biblice.
Nu numai că anomalia pasiunii pentru cel de acelaşi gen a devenit banală, ci e obligatorie în manuale, în filme, în desene animate, pe internet, youtube, facebook, iar pruncii noştri cu suflete de rai sunt spurcaţi de zor, pentru a moşteni iadul. Mai mult, dacă afirmi oroarea scatofilă, eşti pasibil de închisoare, pentru că eşti intolerant, incitator la ură şi medieval.
Nu numai că avortul nu mai e considerat o crimă feroce şi iremediabilă, ca acum o sută de ani, ci e obligatoriu, permis până în ultma zi de sarcină, manipulat de orice nimeni, „celebrat” de oamenii iadului.
Oprah, acea prezentatoare celebră din căsoiul ei greţos de sute de camere a înfiinţat o mişcare socială „Shout your abortion”, adică „strigă, celebrează, declară şi bucură-te că ai tăiat în bucăţi şi ai sfărâmat singura ta şansă la nemurire”.
Abuzul şi distrugerea copiilor de fiarele bolnave pedofile nu mai e o mizerie condamnabilă la închisoare pe viaţă, ca acum o sută de ani, ci e cosmetizată, edulcorată, justificată de cercetători veniţi direct din bolgiile infernului să ne spună cum e acolo.
Uciderea bătrânilor disperaţi şi vulnerabili nu mai e o mârşăvie nemernică ascunsă sub preşul istoriei, ci o banalitate cu care copiii de azi pun mâna mai repede pe averea strânsă din truda părinţilor.
Sexualitatea, în loc să fie o manfestare firească a calităţii de adult şi a iubirii conjugale, născătoare de prunci, a devenit disciplină şcolară pentru copiii de grădiniţă şi de şcoală primară, pentru ca de mici umanoizii să devină obsedaţi sexual, prădători şi nemernici.
Societatea evoluează spre obligativitatea păcatului, spre infuzarea cu forţa a răului în orbite prin manipulare şi prin distrugerea adn-ului moral al umanităţii în favoarea plăcerii epidermice, a iluziilor de stăpânire şi a raiului de carton al acestei vieţi.
Biserica, asediată şi invadată de această mentalitate, trebuie să păstreze adevărul, chiar şi cu preţul vieţii membrilor ei. În lupanarele publice ale imperiului roman, oamenii lui Hristos au murit cu milioanele pentru a-şi păstra fiinţa curată şi au moştenit viaţa veşnică, împpreună cu Mirele cel preacurat al vieţii lor.
Suntem prea puţini şi e prea târziu,
... însă niciodată porţile iadului nu vor birui Biserica lui Hristos, Cel răstignit şi înviat.
Un aspect important pe care Părintele Ioan Istrate îl omite în această expunere cutremurătoare este acceptarea și impunerea ecumenismului ca politică oficială a multor Biserici Ortodoxe - inclusiv a BOR. Părintele Justin Pârvu a spus într-un cuvânt, că, după acceptarea ereziei (vezi pseudo-sinodul din Creta - 2016) urmează satanizarea - este o consecință directă.
Părintele Justin Pârvu: „Prigoane, puşcării, lagăre, temniţe, izolări, înfometări, schingiuiri, umiliri, astea le-am trecut şi noi. Nu mai sînt atît de grozave. Dar, prin ce veţi trece voi, aceasta nu a mai fost de la începutul lumii pînă azi. Păi nu vedeţi că lumea întreagă e un Piteşti uriaş? Dacă pînă acum slugile diavolului au vrut să ne lepădăm de credinţă, de Adevăr, ceea ce va urma va fi satanizarea omului. Acum e încă o oarecare pace. Dar vor veni zile cînd se vor strădui din toate puterile să îndrăcească, să satanizeze omul. Şi ei ştiu de acum cum s-o facă. Şi cine şi cît se va putea împotrivi îndrăcirii forţate? Aceasta este plinirea cuvîntului pe care l-a zis Mîntuitorul: «Căci va fi atunci strîmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii pînă acum şi nici nu va mai fi. Şi, de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scăpa nici un trup, dar pentru cei aleşi se vor scurta acele zile» (Matei 24: 21-22).
El (n.n. antihrist) e acela care va veni în numele său – nu al lui Dumnezeu – evreu de neam, care va tiraniza sub ascultarea sa tot pământul. Căci acela va primi să fie împărat peste strălucirea tuturor împăraţilor pământului.
Alexandru Potapov, după numele sau de mirean, s-a născut în anul 1855, într-o localitate din Rusia. Deși și-a dorit încă de mic să îmbrățișeze viață monahală, el a intrat definitiv pe poartă Mănăstirii Optina abia în ziua de 15 februarie 1885, la vârstă de treizeci de ani, când mama să a trecut la cele veșnice.
“În vreme aceea, orice împotrivire organizată față de sistemul lui Antihrist va deveni cu neputință. Nu năzuiți să-l opriți pe Antihrist cu mâna voastră slabă. Retrageți-vă, păziți-vă de el; și aceasta vă va fi de ajuns.” — Sfântul Ignatie Briancianinov, „Apostazia și Antihristul”, Editura Sophia, 2014, pp. 181-182:
“La începutul secolului al XX-lea a luat fiinţă aşa-zisa mişcare ecumenică (greceşte oikoumene — lumea), adică mişcarea pentru crearea unei singure Biserici, mondiale. Mulţi zic: „Dar ce este rău în asta? Doar Domnul ne-a spus: «Ca toţi să fie una!» (Ioan 17, 21)”. 
