„Nu există păcat mai mare decât mândria, care este o deplină lipsire de harul lui Dumnezeu: „Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har” (Iac 4, 6). Însă cel mândru nici pe sine nu se socoteşte păcătos, nici altora nu le îngăduie să-i scoată în evidenţă păcatele. El nu rabdă observaţiile. Într-atât la orbit mândria pentru păcatele lui. În noaptea întunecoasă noi nu vedem lucrurile care ne înconjoară, însă, în ciuda acestui fapt, ele se află în jurul nostru. Faptul că noi nu le vedem nu înseamnă că acestea nu există. Este îndeajuns să ne ciocnim de ele ca să ne convingem de existenţa lor. Tot astfel este şi în viaţa duhovnicească. Dacă noi nu ne vedem păcatele noastre, fie din pricina mândriei, fie din pricina grozavei împietriri în păcat, nu înseamnă că nu avem păcate. Când ne izbim de ele şi suferim din cauza lor, ne vom încredinţa că există, că sunt în noi, că ele creează un întuneric duhovnicesc în inimile noastre şi ne pricinuiesc toate durerile şi pătimirile” — Arhimandrit Serafim Alexiev, Vederea păcatelor noastre
Arhimandritul Serafim Alexiev ne-a lăsat drept moștenire prețioasă cărţile duhovnicești şi pilda sa de viaţă monahală plină de râvnă, închinată pe deplin slujirii sfintei credinţe ortodoxe
Arhimandritul Serafim Alexiev s-a născut în anul 1912 într-o familie săracă, dar evlavioasă.
A absolvit Seminarul Teologic din Sofia și Facultatea de Teologie, după care şi-a continuat studiile în Elveţia.
În anul 1940 intră în monahism. Un rol hotărâtor în viaţa lui l-a avut prietenia cu vrednicul de pomenire Arhiepiscopul Serafim Sobolev, în care afla un povăţuitor fără seamăn în ale credinţei şi vieţii duhovniceşti.
În viaţa şi activitatea creatoare a arhimandritului Serafim se disting trei perioade.
Prima (până în anul 1960), când, în ciuda condiţiilor vitrege, desfăşoară o neobosită activitate pastorală, ţine predici şi omilii pline de har, scrie broşuri şi poezii pe teme moral-duhovniceşti. Din această perioadă datează culegerile de omilii „Nădejdea noastră” şi „Dragostea noastră” – două dintre cele mai căutate cărţi ale sale.
În a doua perioadă (1960-1969), Arhimandritul Serafim Alexiev – deja doctor în teologie dogmatică al Academiei de Teologie din Sofia – publică o serie de studii, rodul unei trude teologice neistovite.
A treia perioadă debutează în anul 1969, când, din cauza unui dezacord de principiu cu privire la reforma calendarului din Bulgaria, este nevoit să părăsească Academia Teologică. În această perioadă Arhimandritul Serafim scrie o nouă serie de cărţi teologice, dintre care amintim: „Rugăciunea noastră”, „Viaţa de după moarte”, „Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul”, „Ortodoxia şi ecumenismul”.
— Arhimandritul Serafim Alexiev a trecut la Domnul în data de 13 ianuarie 1993.