"Înțelepciunea lumii acesteia nu poate mântui lumea. Parlamentele, guvernele, organizațiile complexe ale statelor contemporane cele mai avansate de pe pământ sunt neputincioase. Omenirea suferă nesfârșit. Singura ieșire se află în noi. Hotărârea de a nu trăi după ideile acestei lumi, ci a urma lui Hristos-Dumnezeu, unica salvare și piatra de poticnire a lumii secularizate." — Arhimandrit Sofronie Saharov

“Istoria omenirii este plină de felurite crime, dar nu este păcat mai mare decât războaiele, în special ale timpurilor noastre, „războaiele mondiale”, când, într-un fel sau altul, toți oamenii sunt antrenați la fratricid: unii se bucură astăzi că sunt uciși sute de mii, chiar milioane de o singură parte; mâine, cei ce au avut de suferit se bucură că au fost răzbunați cei uciși.

Și astfel întreg Pământul se învăluie în întunericul dușmăniei iadului.

Duhul Sfânt părăsește sufletele oamenilor și deznădejdea sălășluiește în sufletele lor.

Au trecut 30 de ani, pacea încă nu s-a dobândit, întunericul nu s-a risipit și lumina iubirii încă nu luminează clar Pământul.

În acei ani de coșmar, eu m-am rugat îndelung, mai ales noaptea. Plângeam în hohote ore întregi și mă rugam „pentru pacea a toată lumea.” “

— Sfântul Sofronie de la Essex

Am auzit odată de la un stareț următorul cuvânt: „Cel mai mare dar al lui Dumnezeu către om este moartea și nimeni nu i-l poate lua”.

Cât de adevărat este acest cuvânt! Cu toții vom muri și fiecare se poate folosi de acest sfârșit inevitabil moștenit în urma căderii lui Adam ca de unul din cele mai de preț daruri ale lui Dumnezeu.

Se cuvine să înfruntăm moartea cu bărbăție, urmând pilda mucenicilor care mărturiseau: „De vreme ce cu toții vom muri, cel puțin să murim cum se cuvine!”.

Părintele Sofronie povestea că, în timpul războiului cu Germania, poporul rus a trecut prin suferințe de neînchipuit: milioane de oameni și-au pierdut viața, fie pe câmpul de luptă, fie din pricina foametei. În ciuda vremurilor deosebit de grele, un preot din Moscova le-a propus credincioșilor săi:

‒ Vrând-nevrând, cu toții postim acum. Să slujim, așadar, zilnic Sfânta Liturghie și să ne împărtășim cu Sfintele Taine.

Nici un deces nu s-a înregistrat în acea parohie.

Preotul le-a insuflat o asemenea râvnă enoriașilor săi, încât ei au primit de bunăvoie foametea care era fără de voie, preschimbând moartea în izvor de viață.

Oamenii au folosit această încercare ca pe un prilej de a se înfățișa înaintea lui Dumnezeu, Cel ce a spus: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4, 4; Luca 4, 4).

Iar Dumnezeu le-a dăruit, în schimb, putere și viață în Hristos, Care este „Pâinea Vieții ce s-a coborât din Cer” (Ioan 6, 41) și „Cuvântul Vieții” (Ioan 1, 1) și i-a izbăvit pe toți de la moarte.

(Arhimandritul Zaharia Zaharou, Adu-ți aminte de dragostea cea dintâi (Apocalipsa 2, 4-5) – Cele trei perioade ale vieții duhovnicești în teologia Părintelui Sofronie, Editura Doxologia, Iași, 2015, pp. 171-172)

Blog-ul SACCSIV: CEO al JPMorgan Chase: „Al treilea război mondial a început deja”

"Ia seama la tine însuţi. Cercetează-te pe tine însuţi şi vezi: cum se înalţă sufletul deasupra fratelui tău, cum pentru aceasta şi vine un gând rău care nu place lui Dumnezeu şi prin aceasta sufletul se smereşte. Dacă nu se smereşte, atunci vine o ispită mică. Dacă iarăşi nu se smereşte, începe lupta curviei. Şi dacă tot nu se smereşte, cade într-un păcat mic. Şi dacă nici atunci nu se smereşte, va veni un păcat mare. Şi aşa va păcătui până ce se va smeri."

"A recunoaşte în tine însuţi mândria e lucru foarte chinuitor. Dar, chiar dacă n-ai înţeles mândria ta, smereşte-te."

— Arhimandritul Sofronie

Corabia lui Iisus nu va fi măturată de niciun val. Noi trebuie doar să fim pe acea corabie, trebuie să ne agățăm de ea. "Nu există mântuire în afara Bisericii. Cui Biserica nu-i este mamă, Dumnezeu nu-i este tată", au spus sfinții părinți. — ☦ Sfântul Sofronie Saharov

• ✝️ Arhimandritul Sofronie Saharov: Fericit cel care o dobândește Dragostea lui Hristos că acela va gusta încă din viața aceasta mici fărâmi de Rai!

• ☦️ Arhimandritul Sofronie Saharov — Harul trăiește în cei mai mici iar nu în cei mai mari

• ✝️ Arhimandritul Sofronie Saharov: Când rostim aceasta rugăciune, stabilim cu Hristos o relaţie personală care scapă raţiunii noastre.

• ☦️ Arhimandritul Sofronie Saharov: Oricât veți căuta preotul cu har, comunitatea perfectă, nu îl veți găsi ... așa cum nu veți găsi nici căsătoria impecabilă, nici copilul ideal.

• ☦️ Sfântul Sofronie Saharov: "Omul care supune sieși pe alt om, fratele său sau chiar numai atentează la libertatea lui, automat își păgubește și propria sa libertate ..."

• ✝️ Sfântul Sofronie - Saharov: "... Dumnezeu este Adevărul și Viața și sfinții în El devin vii și adevărați ..."

• ✝️ Arhimandritul Sofronie Saharov: Rugăciunea este o lucrare nesfârşită, mai presus decât orice artă sau ştiinţă.

• ✝️ Arhimandritul Sofronie Saharov: Nu există singurătate când eşti cu Dumnezeu

Niciodată să nu uitaţi şi să nu vă îndoiţi de Dragostea lui Dumnezeu pentru voi! Când zic să nu vă îndoiţi, vreau să zic nu că e interzis să vă îndoiţi, dar că nu e nevoie să faceți asta.

Despre patima deznădejdii n-o să dau răspunsuri directe, dar nădăjduiesc să puteţi descoperi fiecare, din ce voi spune, câte ceva.

Descopăr un lucru: că noi nu ştim ce este aceea deznădejdea, pentru că nu am cunoscut niciodată altceva, decât deznădejde. În deznădejde ne-am plămădit din pântecele maicii noastre şi vă spun rezultatul unei căutări de-ale mele, de-a lungul unei vieţi, care s-a luminat prin mărturia părintelui Sofronie. Părintele Sofronie mărturisea că lumea de după Primul Război Mondial n-a mai fost niciodată cum era înainte. Şi el cunoştea lumea de dinainte, la începutul Primului Război Mondial avea 18 ani, era om în toată firea. Zice: Pacea care se simţea în lume, viaţa aşezată și tihnită nu a mai fost de-atunci. Şi după al Doilea Război Mondial a fost și mai rău, Harul s-a ridicat dintr-acest fraticid mondial şi, într-o mare măsură, Harul a părăsit lumea. Spunea apoi un lucru cumplit: Dacă, oarecumva, va veni un al treilea război mondial, Credinţa pe pământ va fi aproape cu neputinţă! Vă spun doar ca să ştiţi încotro merg lucrurile şi asta-i partea întâi: Ţineţi-vă mintea în iad, adică să fim realişti! Dar, nicidecum nu deznădăjduim!

— Părintele Rafail Noica

"Nimic nu este mai dureros în această lume, dar nici mai înalt și mai frumos, decât a te lupta să dobândești Dragostea lui Hristos. Este o luptă de dimensiuni cosmice. Fericit cel care o dobândește, că acela va gusta încă din viața aceasta mici fărâmi de Rai!" - Arhimandritul Sofronie Saharov

"A se micșora (pe sine) — este un măreț act duhovnicesc înaintea lui Dumnezeu. Însuși Domnul S-a micșorat pe Sine. Sfântul Siluan spune: "Harul trăiește în cei mai mici iar nu în cei mai mari". Cu cât mai mult se smerește omul, cu atât mai înalt se va afla înaintea lui Dumnezeu, și cu atât mai mare putinţa lui de a primi marele har." — Arhimandritul Sofronie Saharov

"Repetaţi rugăciunea, până când ea se va întipări în mintea voastră.”Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi”. Când rostim aceasta rugăciune, stabilim cu Hristos o relaţie personală care scapă raţiunii noastre. Viaţa lui Hristos pătrunde treptat în noi. Unii se roagă cu gândul, cu mintea. Or, nu poate exista rugăciune acolo unde nu e participarea inimiii. În rugăciune, inima şi mintea sunt, în mod indisolubil, unite. Când rostiţi rugăciunea lui Iisus, împiedicaţi orice alt gând să vă atace." - Sf Sofronie

• În Biserică nu intri într-un partid în care începi să judeci și să împarți dreptatea.

• În Biserică ești într-o corabie cu oameni bolnavi, care s-au salvat din mare.

• Nu suntem sfinți! Nici preotul, nici mirenii, toți avem patimi și neputințe, dar vrem să rămânem până la sfârșit aici, pentru că ne-am asumat unul pe celălalt și vrem să ducem lucrarea aceasta până la capăt, cu iubire și răbdare, până ne vom sfinți unul pe celălalt.

• Tot timpul, oriunde ne-am afla, vom avea de împlinit o Lucrare lăuntrică, va trebui să ne asumăm viața și oamenii din jur.

• Dacă vezi într-un om o cădere, o patimă, nu te depărta de el, oamenii nu-s de lepădat. E un eșec total al unui mesaj hristic să ai pretenția nebună ca oamenii să fie sfinți, să fie fără greșeală.

• Când judeci, când cârcotești împotriva celorlalți, de dimineața până seara, când îi consideri pe ceilalți veșnic vinovați de nefericirea ta, evoluția ta spirituală s-a închis.

• Omule, dă-ți seama că stăm în fața celei mai puternice Ființe din univers și de dincolo de el.

• Priviți la Iisus, la felul Lui de a viețui, de a gândi, de a mânca, de a respira... lăsați-L să vă umple de bucuria Lui.

— Sfântul Sofronie de la Essex

"Omul care supune sieși pe alt om, fratele său sau chiar numai atentează la libertatea lui, automat își păgubește și propria sa libertate, și cade de la acea viață și dragoste dumnezeiască la care suntem chemați. Una din cele mai mari piedici spre atingerea stării la care ne cheamă porunca lui Hristos, este SINELE, egoismul nostru. Ascultarea biruiește această urmare a păcatului strămoșesc în noi.

Oprind propria voie înaintea fratelui, depășim acea dezbinare pe care a adus-o căderea lui Adam in firea noastră, fire ce la început a fost una. Oprind propria voie înaintea lui Dumnezeu, "urând" voia noastră meschină individuală, devenim în stare a cuprinde și a purta în noi lucrarea voii dumnezeiești. Desăvârșindu-ne în ascultare și față de Dumnezeu și către fratele, ne desăvârșim în DRAGOSTE, ne lărgim ființa. Iar limita acestei lărgiri este plinătatea acelei veșnicie ființări către care bunăvoierea lui Dumnezeu cheamă pe om".

"Darul lui Dumnezeu celor mântuiți în Hristos este atât de măreț, ba chiar nemărginit, că nici o minte omenească, în limitele pământești, nu este în putere de a și-l închipui. Zidind pe om 'după Chipul Său și după asemănare', Dumnezeu, Se repetă Însuși în noi. Și întreaga plinătate a vieții Dumnezeiești - fără de început și fără de sfârșit - va fi în posesiunea de neînstrăinat a celor mântuiți. Dumnezeu este pretutindeni, și atoateștiutor - și sfinții, petrecând în Duhul Sfânt, devin 'pretutindeni prezenți și atoateștiutori'. Dumnezeu este Adevărul și Viață, și sfinții în El devin vii și adevărați. Dumnezeu este atotdesăvârșita Bunătate și Dragoste care îmbrățișează tot ce există; și sfinții, în Duhul Sfânt, îmbrățișează cu dragoste întregul cosmos. Fără de început Actul Dumnezeieștii Ființe, și cei îndumnezeiți, în virtutea împărtășirii acestui Act, devin 'fără de început'. Dumnezeu lumină este și nici un întuneric întru El nu este, și pe sfinți, prin sălășluirea Sa, îi preface în 'lumină curată'." - Arhimandritul Sofronie (Saharov) - cunoscut și ca Starețul Sofronie de la Essex

Acum multe persoane care vin la duhovnici se plâng de singurătate. Însă, ca să spunem adevărul, atunci când trăim realmente prin dumnezeirea lui Hristos, nu cunoaştem singurătatea. Vorbesc din propria-mi experienţă; am petrecut şapte ani în pustie şi niciodată nu am fost atins de sentimentul că îmi lipsea ceva, adică prezenţa cuiva. Însă în mintea mea se afla plinătatea părtăşiei cu Dumnezeu şi cu Omul. Astfel, şi aici, vom încerca să zidim templul nostru, casa noastră.

Când fiecare activitate devine un act liturgic

Vedeţi, spun cuvinte fără ordine, nici logică, însă cred că, în pofida a toate, oarecum, vă transmit viaţa mea şi că, în viitor, veţi aborda procesul de creaţie cu mai multă inspiraţie. Atunci când ne limităm în toate şi când renunţăm la toate, atunci când dorim numai să auzim Numele lui Dumnezeu, să-I ascultăm cuvintele, poruncile, să-L pomenim şi să fim legaţi de El prin toată fiinţa noastră, orice activitate devine un act liturgic de o mare semnificaţie.

Aşadar, revin asupra acestui punct: că nicio soră şi niciun părinte să nu creadă că face o ascultare fără importanţă: să pui cartofi, să semeni fasole, să le uzi etc. Să fii grăbit, să fii obosit… Orice aţi face, totul este săvârşit pentru zidirea unui templu pentru Liturghie. Şi atunci, duhul nostru va pătrunde în ceea ce a avut loc, istoric vorbind, acum două mii de ani, atunci când Hristos era încă cu noi pe pământ şi, astfel, se va uni cu El; timpul se va scurta şi două mii de ani vor deveni la fel de transparenţi precum un cuvânt. Iar dacă aceasta este adevărat în conştiinţa noastră pentru două mii de ani, toate epocile viitoare, fie şi mii de ani, se vor aduna într-o rugăciune care cuprinde totul.

Conferință susținută de către Arhimandritul Sofronie Saharov în ziua de 2 iulie 1992, în Biserica „Sfântul Siluan”.