ORTODOXIA

ORTODOXIA este DREAPTA CREDINȚĂ

ORTODOXIA: HRISTOS, ROMÂNIA, PREZENT.

Cu noi este Dumnezeu,

Întelegeți neamuri și vă plecați.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Auziți toate neamurile,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Poporul cel ce umblă în întuneric,

A văzut luminã mare,

Căci cu noi este Dumnezeu.

De frica voastră nu ne vom teme,

Nici ne vom tulbura

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei ce locuiți în umbra morții,

Lumina va străluci peste voi.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei puternici plecați-vă,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Dumnezeu mare stăpânitor, Domn al păcii.

Căci cu noi este Dumnezeu.

✝️ Părintele Ioan Larion Neagoe ne spune: „Cine nu caută raiul, nu vine nici la biserică”

- Posted in ✝️ Duhovnici - Cuvinte de folos by

"Cum te duci la muncă pentru „pâinea cea de toate zilele”, tot aşa trebuie să mergi şi la biserică, pentru viaţa veşnică."

Părintele Ioan Larion Neagoe
Părintele Ioan Larion Neagoe

🟥 Marcel Bouroș — Preşedintele Fundaţiei Sfinţii Martiri Brâncoveni: CINE VREA SĂ LOVEASCĂ ÎN DR. ȘTEFAN MINDEA? →

- Posted in 🛞 Societatea Civilă din România by

Un articol de Marcel Bouroș, Preşedintele Fundaţiei Sfinţii Martiri Brâncoveni.

CINE VREA SĂ LOVEASCĂ ÎN DR. ȘTEFAN MINDEA?

Pr. Dr. Ștefan Mindea

Pr. Dr. Ștefan Mindea – o țintă perfectă!

Lovești în Pr. Ștefan, lovești în Biserică!

Lovești în Dr. Mindea, lovești un român valoros – iertați-mi pleonasmul, în plan metafizic. Un român care în loc să-și pună banii la saltea, pune umărul la reconstrucția unui simbol al culturii și spiritualității românești, Mănăstirea Văcărești!

Această predispoziție, poate ordin, de a lovi în ceea ce este românesc transpare din titlul (articolul de presă tendențios). Avem de-a face cu un standard american și, nu-i așa, o șmecherie românească!

Vă închipuiți cât de periculoasă și înrădăcinată este această șmecherie dacă, copilul Ștefan Mindea, crescut și educat de la 4 ani în Statele Unite a reușit să „fenteze” standardul american și să ajungă unul din vârfurile neurochirurgiei mondiale!

Am toată compasiunea în fața suferinței omenești, dar, deși medicii fac minuni, Medicina nu poate eradica această suferință. Nu ne poate da tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte!

Dacă Dr. Mindea a greșit există instanțe judecătorești care pot constata și condamna greșeala!

Cui folosește această campanie împotriva unui Om ajuns pe culmile succesului în America? Și care, spre surpriza tuturor, începând cu părinții, s-a întors în România, să facă bine alor săi, să se bucure și să iubească în limba română.

Am avut onoarea să cunosc Familia Mindea din momentul venirii lor la Constanța, îi iubesc și îi admir.

Am certitudinea onestității Pr. Dr. Ștefan Mindea și, deși nu sunt medic, afirm, în baza istoricului profesional și a mărturiei mulțimii oamenilor vindecați, că este unul din vârfurile neurochirurgiei mondiale!

Marcel Bouroș

Sursa: https://atitudini.com/2024/02/cine-vrea-sa-loveasca-in-dr-stefan-mindea/

☦️ Arhimandritul Sofronie Saharov — Biserica - corabia Domnului nostru Iisus Hristos - nu va fi măturată de niciun val

- Posted in ✝️ Duhovnici - Cuvinte de folos by

🔥 Părintele Ambrozie Fontrier (1917-1992) despre ce înseamnă cu adevărat ecumenismul

- Posted in 🛐 Apostazie și Ecumenism by

corabia mântuirii

Părintele Ambrozie Fontrier (1917-1992) scria:

„Ecumenismul nu este propriu-zis o erezie, nici o pan-erezie, ci ceva mai rău: este negarea existenţei concrete şi istorice a Biserici.

Ereziile erau vrăjmaşi declaraţi ai Bisericii, de aceea Biserica a putut să le combată şi să le biruiască.

Ecumenismul, care lucrează în chip viclean, nu atacă direct dogma, nici nu vrea să o denatureze sau să o altereze, el o ignoră şi trece dincolo de ea.

Pentru Ecumenism nici o Biserică nu deţine Adevărul ea singură, ci toate au frânturi de Adevăr, de aceea a izbutit să facă ereziile să treacă drept Biserică sau confesiuni creştine ca ramurile unui singur trunchi, după faimoasa sa teorie.”

(La Lumière du Thabor, № 5, pg. 37-38.)

Cel care urăşte mustrarea urmează pe păcătos, şi cel care se teme de Domnul se va întoarce din inimă.

☦️ Cuviosul Gurie Chezlov din Rusia: Trebuie să mergeți la Biserică. Dacă nu puteți merge, atunci târâți-vă. Atâta timp cât mai puteți merge.

Egumenul Guriy (Cezlov) din Russia

"Trebuie să mergeți la Biserică. Dacă nu puteți merge, atunci târâți-vă. Atâta timp cât mai puteți merge."

Dar a precizat că această perioadă nu va dura mult timp.

"Cât mai des împărtășiți-vă cu Sfintele Taine. Aleargă, târăște-te până la Biserică cât mai este posibil. Iar când antihrist va veni și se va așeza pe tron, atunci vor schimba întreaga slujbă (vor schimba "Crezul", "Tatăl nostru"), atunci harul lui Dumnezeu va părăsi Biserica și va fi imposibil să mergi acolo".

"Nu vor mai exista Duhovnici, pentru că nimeni nu-i ascultă. Rugați-vă direct la Dumnezeu, iar Domnul vă va auzi, Domnul vă va salva".

Căderea clerului va duce la faptul că nu vor mai exista Preoți adevărați, și atunci ne vom mărturisi unii la alții.

Părintele Gurie nu l-a binecuvântat pe fiul fiicei sale duhovnicești pentru preoție, spunând: "Acum preoția nu este mântuitoare, el va lua tot felul de numere acolo prin ascultare și va pieri. De dragul unuia care nu a luat nimic va fi Liturghie, Domnul va da Sfintele Taine."

Părintele Guri despre Mănăstirea Spaso-Prilutsky Dmitriev: "În Mănăstire toți vor pieri din cauza ascultării unui om, vor lua totul. Va veni timpul și din Mănăstiri iarăși se vor face muzeie, numai cu monahi vii. Nu va mai fi nici un har. Vor putea fi doi sau trei Mitropoliți adevărați, restul vor fi susținători ai globalizării."

⛪️ Părintele Savatie Baștovoi: Biserica este Una, Sfîntă, Sobornicească și Apostolească. Prin această mărturisire se închide gura oricărui consiliu, secretariat sau purtător de cuvînt care ne spun că există mai multe biserici. →

- Posted in 🛐 Apostazie și Ecumenism by

Părintele Savatie Baștovoi

Crezul nostru creștin ne spune foarte clar și răspicat, fără vreo șansă de reinterpretare, că Biserica este Una, Sfîntă, Sobornicească și Apostolească. Prin această mărturisire se închide gura oricărui consiliu, secretariat sau purtător de cuvînt care ne spun că există mai multe biserici.

Biserica este Una, mărturisim noi în Crez, dar ca să nu existe vreo îndoială cu privire la orice altă grupare ce se declară biserică, Sfinții Părinți ne-au lăsat condiția Sobornicității. Adică, sîntem una peste tot în lume prin faptul că ne recunoaștem ca fiind Una, separată, deosebită, unită prin mărturisire și recunoaștere reciprocă a tuturor episcopilor și preoților săvîrșitori ai lucrării sfințitoare primite de la Sfinții Apostoli, pentru care numim Biserica noastră și Apostolică.

Sobornicitatea este criteriul fundamental prin care se păstrează Biserica. Oricine nu se află în Sobor, se desprinde de Biserică, pierzînd harul. Argumentul cum că "și ei sînt, pentru că au fost" este antievanghelic, după cum răspunde Apostolul Ioan: "de la noi au ieșit, dar nu erau de-ai noștri" (I Ioan, 2,19).

Nimic nu urăște diavolul mai mult ca sobornicitatea. De s-ar ruga toți oamenii neîncetat, dar fără să fie uniți între ei, diavolul nu doar că nu s-ar tulbura, dar ar si bate din palme. Fără unitatea credinței, pe care o cerem la Liturghie, rugăciunile nu au nici o valoare. De aceea diavolul dezbină Biserica și însuflă apariția sectelor, așa-ziselor biserici încurajate și protejate de legile lumii.

Și pentru că dracul maimuțărește tot ce face Dumnezeu, replica dată Sobornicității Bisericii este Globalismul. Universalitatea credinței este înlocuită de universalitatea Banului. În acest mod Mamona va pune stăpînire pe lume și va cere slujire și închinare ca un dumnezeu.

Astăzi, ca niciodată, Sobornicitatea este atacată, nu de cei din afară, ci de cei dinăuntru. Să ne păzim ca nu cumva, crezînd că aducem slujbă lui Dumnezeu, să ne pomenim că luptăm împotriva Lui.


Sursa: https://www.facebook.com/100002480054379/posts/pfbid02582XgMZ3exiK24mWrgyDsQqfhgiuHcADEWzBCJbroiNRUGGZHKonkWhMGLGh5ziGl/

☦️ Starețul Kiril Pavlov: „Majoritatea oamenilor merg la biserică cu cuvântul "Dă”. Dă-mi sănătate, Doamne, dă-mi bunăstare ... Foarte puțini oameni vin la biserică cu cuvintele: „Iartă-mă, Doamne! am păcătuit;"

- Posted in ✝️ Duhovnici - Cuvinte de folos by

Starețul Kiril Pavlov

Când au venit la Starețul Kirill Pavlov și au început să spună că acum sunt mulți oameni în biserici și se poate spera că credința oamenilor a început să se întărească, părintele Kirill a cerut să scoată o găleată plină cu apă. Când a fost chemat, a spus: „Acesta este numărul de oameni care merg acum la Biserică”. Atunci starețul a cerut să verse apa... Și când au vărsat-o doar trei picături au fost turnate înapoi în pahar. Starețul Kiril a explicat: „Aceștia sunt cei care se mântuiesc acum."

Spre nedumerirea celor prezenți, el a răspuns: „Majoritatea oamenilor merg la biserică cu cuvântul „Dă”. Dă-mi sănătate, Doamne, dă-mi bunăstare financiară, dă-mi o familie, dă-mi copii... Foarte puțini oameni vin la biserică cu cuvintele: „Iartă-mă, Doamne! am păcătuit; îmi pare rău că nu te-am  iubit; îmi pare rău că te-am uitat". Și, din păcate, majoritatea acestor cuvinte nu se pronunță niciodată.

✝️ Arhimandrit Gheorghe Kapsanis: Biserica - spațiul îndumnezeirii omului (I)

Arhimandritul Gheorghe Kapsanis

Cei care vor să se unească cu Hristos, și prin Iisus Hristos cu Dumnezeu Tatăl, știu că această unire se face în Trupul lui Hristos, care este Sfânta noastră Biserică Ortodoxă. Desigur, nu o unire cu esența dumnezeiască, ci cu firea omenească îndumnezeită a lui Hristos. Iar unirea aceasta cu Hristos nu este exterioară, nici în mod simplu morală.

Nu suntem discipolii lui Hristos așa cum unii oameni sunt discipolii unui filozof sau ai unui învățător, ci suntem mădulare ale Trupului lui Hristos, ale Bisericii. Biserica este Trupul lui Hristos real, nu moral, cum greșit au scris unii teologi care nu s-au adâncit în duhul Sfintei Biserici. Hristos ne ia pe noi creștinii în ciuda nevredniciei și păcătoșeniei noastre, și ne încorporează în Trupul Său, ne face mădularele Lui. Și astfel devenim cu adevărat mădulare ale Trupului lui Hristos, și nu în chip moral, ci așa cum spune Sfântul Apostol Pavel: ,,Mădulare suntem ale trupului Lui, din carnea Lui și din oasele Lui".

Desigur, potrivit cu starea duhovnicească pe care o au creștinii, uneori ei sunt mădulare vii ale Trupului lui Hristos, iar alteori moarte. Dar și moarte fiind, nu încetează să fie mădulare ale Trupului lui Hristos. De pildă, unul care este botezat, a devenit mădular al Trupului lui Hristos. Dacă însă nu se mărturisește, nu se împărtășește, nu trăiește o viață duhovnicească, este un mădular mort al Trupului lui Hristos. Dar atunci când se va pocăi, îndată începe să primească viața dumnezeiască. Acesta îl adapă, făcându-l un mădular viu al Trupului lui Hristos. Unul ca acesta nu are nevoie să se boteze din nou. Cel nebotezat însă nu este mădular al Trupului lui Hristos, chiar dacă trăiește o viață morală, în sens uman. Ca să devină un mădular al Trupului lui Hristos, ca să fie încorporat în Hristos, trebuie să se boteze.

Și fiindcă suntem mădulare ale Trupului lui Hristos, ni se dăruiește viața lui Hristos care devine viața noastră. Și astfel ne însuflețim, ne mântuim și ne îndumnezeim. Nu ne-am fi putut îndumnezei dacă Hristos nu ne-ar fi făcut mădulare ale Trupului Său cel sfânt. Nu ne-am fi putut mântui, dacă n-ar fi existat Sfintele Taine ale Bisericii noastre, care ne fac de un trup cu Hristos și, așa cum spun Sfinții Părinți, ne fac de un trup și de un sânge cu Hristos. Ne fac, adică, să fim un trup și un sânge cu Hristos. Ce mare binecuvântare este să ne împărtășim cu Preacuratele Taine! Hristos se face al nostru, viața lui Hristos se face a noastră, Sângele Lui se face sângele nostru. De aceea Sfântul Ioan Gură de Aur spune că Dumnezeu nu are de dat nimic mai mult omului decât ceea ce îi dă în Sfânta Împărtășanie. Nici omul nu poate cere nimic mai mult de la Dumnezeu, decât ceea ce primește de la Hristos în Sfânta Împărtășanie.

Arhimandrit Gheorghe Kapsanis, Îndumnezeirea - scopul vieții omului, Ed. Evanghelismos, 2006, pp. 25-27.


Arhimandritul Gheorghe Kapsanis a fost stareț al Mănăstirii Grigoriu, din Sfântul Munte Athos, vreme de peste patruzeci de ani. Totodată, a fost una dintre cele mai însemnate personalități ale monahismului athonit contemporan.

Pe când era încă mirean, Gheorghe Kapsanis s-a numărat între întemeietorii Fundației de tineri „Pantocrator", din Palaio Faliro. Scopul acesteia era trezirea duhovnicească a tinerilor și adunarea lor în jurul Bisericii Ortodoxe.

După ce a obținut Licența în Teologie, viitorul Părinte Gheorghe a rămas în continuare în Facultatea de Teologie a Universității din Atena, de aceasta dată ca profesor, în cadrul Catedrei de Pastorală și Drept Canonic. În teza de Doctorat, el a abordat pastorația deținuților.

Părintele Gheorghe Kapsanis a fost ales egumen al Mănăstirii Sfântul Gheorghe, aflată langă localitatea Vasiliko, în regiunea Halkida. Nu după multa vreme, împreună cu obștea acestei mănăstiri, părintele a primit invitația de a-și asuma stăreția Mănăstirii Grigoriu, din Sfântul Munte.

Părintele Gheorghe Kapsanis a arătat o mare chemare pentru misiune și pentru scrierile teologice. A scris mai multe lucrări. Dintre acestea le amintit pe următoarele:

  • Ortodoxia: nădejdea popoarelor Europei;
  • Experiențe ale Harului lui Dumnezeu (1992);
  • Rugăciunea Domnească (1998);
  • Viața euharistică (2004);
  • Dumnezeu S-a arătat în trup (2005);
  • Îndumnezeirea ca scop al vieții omului (2004);
  • Văzători ai Învierii lui Hristos (2005);
  • Ortodoxia și Romano-Catolicismul: Studii diverse (2006);
  • Ortodoxia „ideologică” a anti-calcedonienilor;
  • Credința noastră ortodoxă și înșelările iehoviștilor;
  • Subiecte de ecleziologie și pastorală;
  • Sfântul Grigorie Palama, învățător al îndumnezeirii;
  • Crucea lui Hristos și însemnătatea ei în viața noastră;
  • Ortodoxie și umanism – ortodoxie și papism;
  • Monahismul ortodox și Sfântul Munte;
  • Ortodoxia astăzi.

„Eu stau un pic în mașină, cât se închină mama” →

- Posted in ❤️ Cultura Vieții by

Eu stau un pic în mașină, cât se închină mama

Când am intrat în Biserică, bătrâna stătea în fața Maicii Domnului. Vorbea șoptit, sprijinindu-se într-un toiag. "Ajută-l, Maică, pe Nicușor...", atât am putut înțelege și nici nu am vrut să aud mai mult, deci i-am rugat pe ai mei să pastrăm o distanță cuviincioasă.

Nu mai era nimeni altcineva. Doar noi și bătrâna și Maica Domnului. După ce ne-am închinat, i-am spus bătrânei: "Vedeți ca acolo se află o părticică din Moaștele Sfântului Ioan Iacob Hozevitul". Bătrâna nu știa, nu văzuse racla. Mi-a mulțumit și cu lacrimi în ochi m-a rugat să ma duc până afară la mașină să-i spun si fiului ei, poate vine și el să se închine la Sfânt.

Pe fiul ei l-am găsit într-adevăr în mașină, în parcarea mare de lângă Biserică. Statea pe scaunul lăsat pe spate. Avea ochii închiși. I-am zis de Sfintele Moaște. Nu stia nici el că acolo se afla o partica din mana Sfantului Ioan Iacob, dar a spus că-i citise poeziile. Mi-a mulțumit, mi-am cerut scuze că-l deranjez iar el mi-a explicat, simțindu-se probabil cumva rușinat, ca muncise de noapte si acum "statea in masina sa se odihneasca un pic în mașină, cât timp mama lui era in Biserica, dar ca se va duce sa se inchine la Sfantul Ioan Iacob Hozevitul". La plecare, l-am intrebat care e numele său. "Nicu", mi-a raspuns, "dar toata lumea imi spune Nicușor".

Am plecat de acolo cu intelegerea clara a adevaratelor motive pentru care antihriștii neo-marxiști si "elita" globalistă vor sa scape de batrani... Ferice de cei ce mai au bătrâni care se roagă pentru ei! Vai de lumea în care nu vor mai fi bătrâni care să se roage pentru copiii lor! Vai de o lume și orfană și lepadată de Dumnezeu!


Sursa articolului: https://www.deinteres.ro/news/eu_stau_un_pic_in_masina_cat_se_inchina_mama/2022-06-22-8983

Părintele Cleopa Ilie: Reguli pentru creștinii care merg duminica la Biserică

- Posted in ✝️ Duhovnici - Cuvinte de folos by
  1. Să te ierţi cu toţi cei din casa si din societate .
  2. Să duci un mic dar la Altar,un pomelnic,o lumânare, o prescură, un pahar de vin – ce poţi. Prin acel dar pe care-l duci tu la biserică, se binecuvântează casa ta, căci îl dai jertfă lui Dumnezeu.
  3. Să mergi mai de dimineaţă! Ca să ajungi, să te poţi închina în linişte şi să îţi alegi locul fără să deranjezi slujba.
  4. Bărbaţii stau în dreapta, femeile în stânga.Aceasta este ordinea aşezării credincioşilor în biserică. Şi vârsta stabileşte ordinea aşezării: în faţă stau femeile şi bărbaţii mai vârstnici, iar cei mai tineri – în spatele lor. Între bărbaţi şi femei se lasă o cărare în mijlocul bisericii, ca să poată merge la altar cei care vor să se închine şi să ducă darul.
  5. Nu vorbeşti în biserică.Este mare păcat. Doar dacă este neapărat nevoie poţi spune ceva, dar numai în şoaptă sau prin semne.
  6. Nu ieşi înainte să se termine slujba.Dacă ieşi înainte de terminarea slujbei, eşti asemenea cu Iuda, care a ieşit de la Cina cea de Taină şi s-a dus să-l vândă pe Hristos. Doar urgenţele justifică încălcărea acestei reguli canonice.
  7. Nu săruţi sfinţii pe faţă.Când te închini la sfintele icoane, este păcat să săruţi sfinţii pe faţă. Dacă sfântul este pictat în picioare, îi săruţi picioarele.
  8. Nu te mai duci să te închini……după ce preotul a dat binecuvântrea de Liturghie. pentru că îi tulburi pe cei care vor să asculte Sfânta Liturghie. Nici darul nu îl mai duci, îl vei da, cu lumânare şi cu prescură, la sfârşit.
  9. Stai în genunchi……când se cântă: ”Pe Tine Te lăudăm, pe Tine bine Te cuvântăm…!”. La fel la Axionul Maicii Domnului şi la Tatăl nostru.
  10. După împărtăşanie nu mai săruţi mâna preotului sau sfintele icoane.Cei căsătoriţi, care vor să se împărtăşească cu Preacuratele Taine, trebuie să păzească curăţia în familie măcar trei zile inainte, iar după măcar două zile.
  11. Iei anafură pentru cei de acasă.Cel ce a venit la biserică se cheamă apostolul familiei. El trebuie să ia sfânta anafură pentru toţi cei din casă.
  12. Cum ieşi din biserică.Când rosteşte preotul: ”Cu pace să ieşim! Întru numele Domnului!” şi sfârşeşte liturghia, faci trei închinăciuni în mijocul bisericii şi mergi acasă. De la biserică nu te opreşti până la uşa ta.
  13. Acasă, spui rugăciunea Cuvinese cu adevarat… la sfintele icoane şi, stând la masă cu familia, povesteşti ce ţi-a rămas în cap de la slujba si predica. 14.După ce ai stat la masă, te odihneşti, apoi te duci, să faci vizite celor în necaz: bătrâni şi bolnavi.Le duci, dacă poţi, un dar cât de mic. Asa sa ne ajute Dumnezeu !

Părintele Cleopa Ilie

Biserica nu poate fi decât Ortodoxă

Iisus-Hristos-vița-euharistică

Prin voința lui Dumnezeu, după căderea multor schisme și a Patriarhiei de la Roma, Sfânta Biserică s-a păstrat în eparhiile și patriarhiile răsăritene, și numai acele comunități pot să se recunoască pe deplin creștine, care păstrează unitatea cu patriarhiile răsăritene sau care intră în această unitate. Pentru că nu este decât un singur Dumnezeu și o singură Biserică și nu este în ea nicio vrajbă și nicio nepotrivire.

De aceea Biserica se numește "ortodoxă" sau "răsăriteană" sau "greco-rusă"; însă toate aceste denumiri nu sunt decât de vremelnice. Nu trebuie să învinuim Biserica de orgoliu, pentru că se numește pe sine "Ortodoxă", pentru că ea însăși se numește Sfântă. Când vor dispărea învățăturile false, nu va mai fi necesare nici denumirea de Ortodoxă, pentru că nu va mai exista nici creștinism fals.

Când Biserica se va răspândi în toată lumea sau vor intra în ea toate popoarele, atunci vor dispărea toate denumirile locale, căci Biserica nu este legată de vreun loc, și nu păstrează câtuși de puțin moștenirea orgoliului păgân; dar ea se numește Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică, știind că lumea întreagă îi aparține și că niciun loc nu are o însemnătate aparte și că nu poate sluji decât vremelnic la preaslăvirea numelui lui Dumnezeu, după voința Sa necunoscută nouă.

Alexei S. Homiakov, Biserica este una.

Alexei S. Homiakov

✝️ Sfântul Iustin Popovici: cele ce aparţin lui Dumnezeu nu pot fi jertfite de dragul cezarului, şi aici întâietatea îi revine totdeauna lui Dumnezeu

- Posted in 📰 Ortodoxie și Actualitate by

„Daţi cezarului cele ce sunt ale cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu.” Iată ce fel de coexistenţă a Bisericii şi statului a fost stabilită şi prescrisă de Atotştiutorul Domnul nostru şi Mântuitorul Hristos (Matei 22, 21).

De aceea ea rămâne în veci obligatorie şi nestrămutată pentru Biserică.

Cezarului – moneda, banii, cu efigia cezarului.

Lui Dumnezeu? – şi sufletul şi trupul: căci pe trup şi în suflet este întipărit chipul lui Dumnezeu. Chipul lui Dumnezeu se află şi pe trup şi în trup, pentru că trupul trăieşte prin sufletul asemănător lui Dumnezeu. Deci, şi unul şi altul aparţin lui Dumnezeu – veşniciei, vieţii veşnice, Adevărului veşnic, Dreptăţii veşnice, Raţiunii veşnice.

Prin urmare, cele ce aparţin lui Dumnezeu nu pot fi jertfite de dragul cezarului, şi aici întâietatea îi revine totdeauna lui Dumnezeu. În Dumnezeu – Omul, în lucrarea şi trupul Lui – Biserica, Dumnezeu totdeauna se află pe primul loc, iar omul – pe-al doilea; Dumnezeu totdeauna hotărăşte totul, şi nu omul. Acestea sunt atotvaloarea şi măsura a toate în Biserica universală. Iată de ce ea se apleacă asupra oricărei probleme „cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste.”

Biserica apare ca un organism divino-uman, şi abia după aceea – ca organizaţie. Ea este trupul Dumnezeului-Om: de aceea, mai întâi se cuvine ca toate să fie cercetate şi măsurate de Dumnezeu, apoi de om. Şi niciodată doar de om, şi după „cele omeneşti”. Iată de ce „trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni”.

Când vine timpul, în această privinţă trebuie să-i stăm împotrivă chiar şi lui Petru, primului dintre apostoli. Aici veşnic rămâne în vigoare apostoleasca metodă şi început al zidirii Bisericii „părutu-s-a Duhului Sfânt şi nouă” (Fapte 15, 28): mai întâi Duhul Sfânt, apoi noi – noi după Duhul Sfânt şi în Duhul Sfânt şi împreună cu Duhul Sfânt.

„Daţi cezarului cele ce sunt ale cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu” – acesta este principiul coexistenţei dintre Biserică şi stat. Nu colaborare, ci coexistenţă între Biserică şi stat. Nu colaborare, cu atât mai mult atunci când „cezarul” prigoneşte toate cele ce sunt ale lui Dumnezeu şi nu vrea să ştie nimic din cele ce sunt ale lui Dumnezeu, ci ţinteşte doar să nimicească tot ce este al lui Dumnezeu. Aici lipsesc condiţiile principale pentru colaborare.

Sau coexistenţa egală în drepturi a aşezămintelor, şi a persoanelor umane, sau calvarul Bisericii cauzat de către prigonitorii, chinuitorii, cotropitorii, care tăgăduiesc şi prigonesc pe Dumnezeu şi cele ale lui Dumnezeu. Iar prin dictatură impun pe potrivnicul lui Dumnezeu şi cele potrivnice lui Dumnezeu. În acest caz Biserica şi statul se despart, se separă fiecare cu ale sale. Nimeni să nu îndrăznească să se amestece în treburile lăuntrice ale Bisericii, să nu se atingă de sfintele şi veşnicele ei îndatoriri şi drepturi evanghelice.

Este limpede că Biserica sub orice regim, chiar şi cel ateist, trebuie să-şi găsească un mod de a convieţui (modus vivendi), dar întotdeauna în duhul şi limitele principiului evanghelic de convieţuire: „cezarului cele ce sunt ale cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu”, şi asta sub controlul suprem al Atot-Evangheliei: „să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni”.

Dacă însă acest lucru este cu neputinţă, nu-i rămâne Bisericii ca „modus vivendi”, decât principiul evanghelic: să pătimească pentru Domnul Hristos, să rabde, să sufere, luptând astfel pentru drepturile fundamentale ale credinţei conştiinţei şi ale sufletului“.