În contextul evenimentelor tumultoase, care cer din partea tuturor credincioșilor Bisericii implicare și mărturisire, cu ajutorul lui Dumnezeu, exprimăm un punct de vedere potrivit Evangheliei, învățăturii Sfinților Apostoli și Sfinților Părinți prin care să evidențiem importanța mărturisirii în aspectele cele mai importante ale credinței amenințate de apostazie (lepădare de credință), care se manifestă în toate formele de existență ale omului contemporan: ecumenism inter-creștin si inter-religios, homosexualitate, viață imorală, dictatură electronică, războaie fraticide, tulburarea din sânul Bisericii (schisme, dezbinări, trădări), dictatură medicală, new-age…

1. Astfel evidențiem o primă problemă, anume ecumenismul, care a dobândit, prin propovăduirea sub forma unui dialog mincinos între Biserica Ortodoxă și erezii, caracter și recunoaștere sinodală. Se cunoaște faptul că în 2016, la minciuno-sinodul din Creta s-au adoptat decizii potrivnice Ortodoxiei, ereziile (papismul, protestantismul, și celelalte confesiuni eterodoxe) au fost recunoscute biserici, legiferându-se sinodal și enunțând refacerea unității pierdute a Bisericii prin unirea cu ereziile, mărturisire contrară Simbolului de Credință niceo-constantinopolitan. Acest fapt constituie cea mai gravă abatere, la nivel sinodal, în urma căreia s-a recurs la îngrădirea față de hotărârile cacodoxe a unei părți din clerul și credincioșii Bisericii (în speță B.O.R.). Situația actuală este mult mai gravă față de perioada (anii 1969-1973) când Părinții atoniți printre care și Sfântul Paisie Aghioritul au emis un comunicat de întrerupere a pomenirii, deoarece s-au confruntat cu unele declarații cacodoxe, filopapiste și ridicarea anatemelor de către patriarhul Atenagora, deci o problemă care afecta mai mult Biserica în plan local, adică Patriarhia Ecumenică, pe când acum avem de a face cu hotărâri eretice adoptate la nivel sinodal ce se doreau a fi acceptate la nivel panortodox. Pentru noi ca Biserică autocefală, fiind direct implicați prin participarea ierarhilor noștri și semnării în unanimitate a documentelor în cauză, problema este mult mai gravă. Pentru aceste aspecte evidențiate, respingem hotărârile eretice ale pseudosinodului amintit.

2. Respingem toate derapajele doctrinare de la dreapta credință, anume:

• acordurile de la Balamand, Busan, Chambesy;

• afirmațiile ca: „cei doi plămâni ai Bisericii”, „biserici surori”, „biserici nedepline sau eterodoxe” pronunțate în B.O.R. cu referire la papism sau organizații eretice; afirmația de „refacere a unității pierdute a Bisericii” și „teoria ramurilor”;

• documentele de la Lima și afirmăm că Tainele și orice lucrare sfințitoare se realizează doar în Ortodoxie;

• modul actual de săvârșire a Botezului fără întreită afundare și îl vădim ca fiind o abatere gravă de la practica Bisericii;

• participarea BOR la CMB și toate concesiile făcute de reprezentanții Bisericii Ortodoxe în diverse concilii sau organizații eterodoxe în mișcarea ecumenistă paneretică, și refuzăm comuniunea cu cei angajați în aceste concesii;

• săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor și participarea reprezentanților BOR la această manifestare care intră sub incidența Canoanelor 11, 12, 13, 28, 32, 45, 46, 48, 65 apostolice;

• participarea la adunările evreiești (Hanuka) și ne delimităm (îngrădim) de cei ce comit această fărădelege (sancționată de Canonul Apostolic 64, în conglasuire cu Canoanele 7, 45, 70, 71 apostolice, 11 Trulan, 1 Antiohia, 6, 29, 33, 37, 38 Laodiceea;

• reafirmăm hotărârea dată de Sinodul BOR, din anul 1937, împotriva masoneriei;

3. Respingem Tomosul de autocefalie emis de Patriarhia Ecumenică schismaticilor din Ucraina (adunarea lui Epifanie Dumenko) și refuzăm comuniunea cu ierarhii și clericii care îl acceptă după cum impun și canoanele apostolice 10 și 11 în conglăsuire cu canoanele 12, 13, 28, 32, 45, 48, 65 apostolice, canonul 5 al Sinodului I ecumenic, canonul 2 Antiohia, 9 și 10 Cartagina;

4. Respingem:

• vaccinurile împotriva COVID-19 și noile forme de vaccinare care atentează la integritatea omului, favorizând împlinirea transhumanismului, prin care se modifică omul creat după chipul lui Dumnezeu;

• propovăduirea vaccinării prin comunicatul (Broșura Patriarhiei) și prin cuvântul public al mai multor ierarhi și reprezentanți ai Bisericii, vaccinare responsabilă de moartea, îmbolnăvirea și sterilizarea a mii de oameni;

• avorturile și toate metodele contraceptive prin care se anulează dreptul la viață și la posibilitatea fiecărei persoane zămislite de a se face mădular al Bisericii, prin primirea sfântului botez, pentru a conlucra cu harul dumnezeiesc în vederea mântuirii.

5. Respingem toate derapajele doctrinare și liturgice care s-au săvârșit în perioada pandemiei prin care s-au negat prezența și lucrarea Harului în Biserică (distanțarea socială, purtarea măștilor, dezinfectarea icoanelor și a raclelor cu Sfintele Moaște, împărtășirea cu linguriță proprie sau de unică folosință, neîmpărtășirea în unele cazuri, interdicția către credincioși de a participa la slujba Învierii);

6. Refuzăm actele biometrice și identitatea digitală ce sunt înaintemergătoare pecetluirii.

7. Respingem conflictul militar din Ucraina, război între frați ortodocși, și ne delimităm de cei ce-l uneltesc (președinți, miniștrii, parlamentari etc).

8. Ne delimităm de iconoclasmul moderat prin care icoanele sunt cinstite doar după ce au fost stropite cu agheasmă și reafirmăm ceea ce spun Sfinții Părinți de la Sinodul VII Ecumenic și patriarhul Neofit (1802) în Prolegomena Sinodulului, cum că sfințenia icoanei vine de la chipul zugrăvit în aceasta și de la numele sfântului ce trebuie neapărat scris pe aceasta. Cinstirea adusă Icoanei este cu atârnare pentru că cinstim o icoana datorită faptului că este un sfânt zugrăvit în ea și pentru că cinstea pe care o dăm icoanei se ridică la cel zugrăvit în ea (Sfântul Vasile cel Mare).

9. Respingem manifestările de Halloween și toate cele ce țin de ocultism care în România au luat amploare și sunt organizate la modul oficial, angajând copii și tineri din școli conduși de unele cadre didactice.

10. Ne delimităm de toate manifestările LGBTQ+, respingem parteneriatele civile între persoanele de același sex și adopțiile în cadrul acestor parteneriate și ideologia identității de gen, afirmând familia creștină formată din bărbat, femeie și copii.

În urma celor spuse, cu mențiunea că nu putem evidenția toate abaterile doctrinare și morale din pricina mulțimii lor, ne delimităm de tot ceea ce contravine Învățăturii Dumnezeiești revelată în Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție. Ținând cont de aspectele evidențiate se cuvine să ne exprimăm în problema comuniunii liturgice pentru o mai bună gestionare a iconomiei care se impune în situația de față. Mărturisim cu frică și dragoste față de Dumnezeu că suntem (rămânem) în comuniune cu Bisericile Ortodoxe locale și cu episcopii care resping public ecumenismul, adunarea din Creta și schisma ucraineană, cu poporul ortodox român, precum și cu toți dreptslăvitorii creștini de pretutindeni (preoți, monahi și mireni) care au cuget ortodox și mărturisire ortodoxă chiar dacă nu au întrerupt încă pomenirea pseudoepiscopilor sau încă nu s-au îngrădit de erezie, legiferată sinodal, sau nu s-au delimitat în vreun fel de derapajele doctrinare și morale menționate în punctele anterioare.

Aceasta este mărturisirea cu care dorim să fim următori ai Sfinților Apostoli și ai Sfinților Părinți și să ne înfățișăm cu o conștiință împlinită înaintea Preasfintei Treimi.

Ne exprimăm bucuria pentru adeziunea la această mărturisire a tuturor celor care vor să contribuie la împreună-slujirea Bisericii și păstrarea nealterată a învățăturii de credință ortodoxă.

• 25 noiembrie 2024, Sf. M. Mc. Ecaterina

• Ieromonah Grigorie Sanda

• Preot Claudiu Buză

• Ipodiacon Chiriac Cioi

• Monah Ioan

• Monah Paisie Bușă

• Monah Antonie

• Monah Modest

• Monahia Pahomia Radu

• Monahia Parascheva

• Monahia Grigoria

• Monahia Macaria

• Monahia Porfiria

• Mihalache Manuela,

• Ana Maria Hurjui, Golea Cosmin, Adrian Slodoneanu, Ionuț Alexandru Simon, Ioana Simon, Iosif Simon, Eduard Andras Simon, Natan Simon, Efrem Simon, Eugenia Zuduluf, Costea Ileana, Aurel Ionuț Florin, Gabriel Boncescu, Cruceru Vasile-Robert, Târlea Valentina, Tudor Victoria, Măgureanu Maria, Ene Ionuț-Alexandru, Sabie Maria-Florina, Sabie Mihai, Marinescu Florin, Cărăvan Daniel Costinel, Cărăvan Gabriela, Drăgan Manuela, Stănculescu Xenia, Neagu Gicu, Rădulescu Sabina, Vasile Andreea, Frujină Mihaela, Panait Ionica, Mirea Alina, Andrei Cornelia, Marinescu Elena, Comăceanu Petruța, Comăceanu Elena-Alina, Buinoiu Elena, Călina Gheorghița, Șerban Raluca-Nicoleta, Șerban Dorina, Liliana Paulica, Tașcă Sandu, Sanda Ilie, Sanda Maria, Chindea Claudiu Teofil, Budișteanu Ana-Anastasia, Sanda Nicolae, Sanda Elena, Băcanu Elena, Băcanu O. Ionel, Anreea Ina U., Dumitrescu Andreea, Popescu Laura Ionela, Popescu Luminița Cristiana, George Iulian, Ștefănescu Victorița, Ștefănescu Gabriel, Ștefănescu Cornel, Popescu Petre, Popescu Gherghina, Hagiu Maria, Dobre Fănica, Stăiculescu Ion-Puiu, Matei Darius Andrei, Matei Yanis Ionuț, Sârbu Elena, Borza Lacramioara, Borza Alexandru Florin, Pridie Constanța, Buză Georgiana Bianca, Ligia Gheorghiță, Iulia Cristina Ionescu, Dănciulescu Georgeta, Andreea Madalina Stama, George Florentin Nicolau, Stanciu Nicolae-Valentin, Stanciu Mihaela, Atudorei Florin, Ion Rozica Elena, Anghel Niculina, Sârbeanu Gherghina, Anghel Ioana, Botea Nicoleta Cristina, Gheorghiță Mariana, Ioan Paul Bogdan, Ioan Gabriela, Cornel Paul Radu, Ion Florin, Nițoi Marieta, Drenea Elena, Vladu Mihaela, Dragnea Florin, Dragnea Antonela, Stînga Emilia, Savu Andrei-Eugen, Pavel Adrian, Pavel Sanda, Pavel Emilian, Tatiana Axintescu, Manole Maria- Stela, Manole Niță, Bercaru Doina, Gheorghe Bogdan Dragos, Gheorghe Lăcrămioara, Nicoleta Drăniceanu, Gina Burghiu, Enache Paula Cornelia, Maxim Ilinca, Maxim Ion, Ciobanu Catalina, Ion Maria, Ion Bogdan- Nicolae, Constantinescu Catinca, Constantinescu Petrică, Ion Filica, Dediu Maria, Dediu Ionel, Buză Gabriela Constanța, Buză Robert Daniel, Popa Lucian Vasile, Ţicu Cristina, Constantescu Ionica, Constantinescu Cristina Elena, Boldea Ileana, Roşu Cornel, Roşu Dorina, Roşu Alexandra, Roşu Paula, Roşu Ioana, Sebastian Gheorghiță, Drenea Marian, Drenea Stela, Mariana Tudor, Mareș Lenuța, Ungureanu Ecaterina, Stoica Mița, Neagu Gherghița, Ioniță Zamfira, Ioniță Nelu, Stănici Ion, Stănici Denis Ioan, Stănici Florina Gabriela, Dinică Chira, Matache Ionela, Matache David, Matache Vlad, Gheorghiță Iosif, Saragea Dumitra, Tudor Ștefan Mario, Negoiță Andrei Ioan, Popescu Constantin, Popescu Drina, Dinescu Andrei, Dinescu Mirela, Cojocaru Ecaterina, Pîrvan Sanda, Ene Mihai, Paroanu Maria, Emil Baciu, Crețu Constantin, Loredana Mitrache, Baciu Gheorghe, Baciu Mihaela, Georgescu Ionut-Adrian, Georgescu Cornelia, Mihalea Iuliana, Tudoricu Gabriel, Tudoricu Maria, Tudoricu Eduard, Tudoricu Alexandra, Borza Florin, Pocris Gabriela, Sergiu Teodorescu, Hortensia Teodorescu, Myrto Maria Comănescu, Florica Mitoi, Tudor Victor-Adrian, Tudor Victoria, Tudor Radu-Mihail, Rotaru Daniel-Liviu, Tudor Antonia-Victoria, Tudor Corina-Andreea, Rotaru Robert-Nicholas, Rotaru Mihaela-Luminița-Maria, Daniela Vârtosu, Paicu Luminița, Constantin Laurentiu, Maria si Ioan, Gheorghe Sararu, Elena Sararu, Bica Robert Gabriel, Bica Andreea Bianca, Constantin Aurelian, Constantin Laura Sultãnica, Popovici Alin, Coandã Ovidiu, Coandã Ileana, Cioi Vasile, Zidaru Mariana, Zidaru Ion, Pîrjol Irina, Șipos Nicolae, Dan Rodica, Buzoianu Sorin Mihai, Zamfira Lidia Elena, Baciu Gheorghe, Baciu Mihaela, Budișteanu Liliana Aura, Cruceru Ion, Cruceru Ruxanda Elena, Calotescu Ioana Mihaela, Calotescu Maria Daniela, Calotescu Ana Victoria, Calotescu Gheorghe, Calotescu Ioana, Calotescu Ion, Calotescu Maria, Ovidiu Rus, Pisau Sima Sofia, Pisau Sima Mihai, Pisau Sima Elena Alexandra, Calotescu Floarea, Toader Ioan, Toader Elena, Buzoianu Cristina Liliana, Buzoianu Antonia Maria, Isvoranu Elena-Iohana, Călin Ana-Maria Andreea, Marinel Mihăiță, Mihai Bogdan Prisacaru, Olaru Marilena.

• Sursa: https://ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com/2024/11/25/marturisire-intru-slujirea-bisericii/

• Comentariu: Site-ul Ortodoxia.RO se alătură acestei mărturisiri întru slujirea Bisericii și îl publică integral pe acest site, astăzi 28 noiembrie 2024 ora 14:20 — Redacția

"Noi, ortodocșii, nu urmărim decât salvarea sufletului și câștigarea Împărăției Cerurilor și acest lucru ni-l poate oferi Biserica Ortodoxă.

Una este doar Biserica Ortodoxă Sobornicească și Apostolească, celelalte ce se numesc “biserici” nu sunt biserici, ci sămânța stearpă a diavolului în lanul de grâu al lui Hristos".

— Sfântul Lavrentie de Cernigov

✝️ Sfântul Lavrentie de Cernigov îi contrazice pe Episcopii semnatari care au participat la sinodul din Creta (2016)

☦️ Sfântul Lavrentie de la Cernigov: Lepădarea de Biserică este un păcat de neiertat, atât în viața asta cât și în viața cealaltă. Asta-i hulă împotriva Duhului Sfânt.

☦️ Starețul Lavrentie de Cernigov: "Frații mei și onorați părinți, voi un lucru nu-l pricepeți și nu-l știți. Eu nu spun doar pentru Rusia noastră, ci pentru întreaga lume. Cuvintele mele sunt adevărate, iar mie mi le-a arătat pe toate Duhul Sfânt, prim milostivirea Bunului Dumnezeu asupra mea."

"Biserica Ortodoxă se numeşte apostolică pentru că ea a fost întemeiată de Mântuitorul prin Sfinţii Apostoli (Efeseni 2, 20) şi a fost răspândită în lume şi organizată de la început tot prin Sfinţii Apostoli. Apoi, pentru că păstrează neschimbată învăţătura dată de Iisus Hristos şi de Duhul Sfânt prin Sfinţii Apostoli. Şi, în sfârşit, pentru că păstrează darurile Sfântului Duh de la Sfinţii Apostoli prin succesiune, adică păstrează legătura harului neîntreruptă, de la apostoli şi până astăzi, succesiune numită apostolică." — (Arhimandrit Cleopa Ilie, Călăuză în Credința Ortodoxă, Editura Episcopiei Romanului, 2000, p. 113)

Comentariul Ortodoxia.RO:

În ceea ce privește viitorul Ortodoxiei - ca să păstrăm și să ducem mai departe Ortodoxia - ceea ce trebuie să facem și depinde de fiecare dintre noi, este să fim ancorați statornic și adânc în cunoștința și învățătura creștin ortodoxă, în tradiția ortodoxă, astfel încât prin pilda vieții noastre și prin trăirea noastră autentic ortodoxă să o transmitem celor de lângă noi și tot astfel și generațiilor viitoare.

Provocările care vor veni sunt aceleași pe care le-au avut și sfinții primelor veacuri ale creștinismului - dacă ei au putut să trăiască Ortodoxia și să biruiască amăgirile și relele celui viclean, ne sunt nouă pildă și ajutor.

☦️ Ieromonah Serafim Rose - Perspectiva ortodoxă asupra lumii: „ORTODOXIA ESTE VIAȚĂ” / Ortodoxia este viață. Dacă nu trăim Ortodoxia, atunci, pur și simplu, nu suntem ortodocși, indiferent de credința noastră formală.

✝️ Părintele Serafim Rose: Cineva ori este ortodox tot timpul, în fiecare zi, în fiecare moment al vieții – ori nu este nicidecum cu adevărat ortodox. / Ortodoxia se vădește nu doar în vederile noastre strict religioase, ci în tot ceea ce facem și spunem. Mulți dintre noi suntem extrem de necunoscători asupra responsabilității creștine, religioase pe care o avem pentru partea aparent lumească a vieților noastre. Cel cu o adevărată perspectivă ortodoxă asupra lumii, trăiește toate părțile vieții sale ca un Ortodox. Deci să întrebăm acum: Cum putem alimenta și susține această perspectivă ortodoxă asupra lumii în viața noastră cotidiană? Primul și cel mai evident fel este de a fi în legătură permanentă cu sursele de hrană creștină, cu tot ceea ce Biserica ne dă spre luminare și mântuire: slujbele Bisericii și Sfintele Taine, Sfânta Scriptură, Viețile Sfinților, scrierile Sfinților Părinți. Trebuie citite, desigur, cărțile potrivite nivelului de înțelegere al fiecăruia, și aplicată învățătura Bisericii la propriile circumstanțe de viață; atunci ele pot fi rodnice în a ne călăuzi și a ne schimba într-un mod creștin. Dar deseori aceste surse creștine fundamentale nu au efect deplin asupra noastră, sau nu ne influențează cu adevărat, deoarece nu avem atitudinea creștină corectă asupra lor si asupra vieții creștine pe care ele ar trebui sa ne-o inspire. — Părintele Serafim Rose — aparut în „The Orthodox Word”, Vol. 18, Nr. 4 (105) iulie-august, 1982

✝️ Părintele Serafim Rose: Dumnezeu ne dă tărie să urmăm calea răstignirii; nu există altă cale de a fi creștin. / "Lumea aceasta îl poate primi doar pe Antihrist, acum sau în oricare alta vreme. (...) Nu-i de mirare, atunci, că este dificil să fii creștin - nu este dificil, este imposibil. Nimeni nu poate accepta cu bună-știință un mod de viață care, cu cât este trăit mai autentic, cu atât mai mult duce spre autodistrugere. Și din această cauză ne răzvrătim mereu, încercam să ne ușurăm viața, încercam să fim creștini pe jumătate, încercam să dobândim ce-i mai bun din ambele lumi. Până la urmă trebuie să alegem - fericirea noastră stă într-una dintre cele două lumi, nu în amândouă. (...) Dumnezeu ne da tărie să urmăm calea răstignirii; nu exista altă cale de a fi creștin." — Ieromonah Serafim Rose

🔖 Părintele Serafim Rose: Nu te descuraja / "Nu te descuraja, văzând o revoltă împotriva ta. Ar fi mai rău dacă toți te-ar iubi: asta înseamnă că esti un om ales. Hristos a fost și el urât, a fost răstignit. Așadar, de ce te-ai aștepta la dragoste universală, dacă calci pe urmele Lui Hristos? Asigură-te că ai conștiința curată, iar nu te teme de ura umană, ci de ura în propriul tău suflet." — Părintele Serafim Rose

✝️ Părintele Serafim Rose: "... Toată lumea îi judecă pe aceşti copii, se feresc pe stradă de ei" din cauza frizurilor ciudate, din cauza hainelor colorate și rupte, din cauza cerceilor, din cauza tatuajelor, le strigă că sunt satanişti și drogaţi! Este teribil ce se întâmplă cu aceşti copii, trăiesc în iad şi nimeni nu le întinde o mână de ajutor. Eu atât vă spun vouă: din rândurile lor se vor ridica viitori mucenici ai lui Hristos. — Părintele Serafim Rose, 1934-1982

✝️ Părintele Serafim Rose: pentru a rezista acestor încercărilor din vremurile din urmă ... trebuie să trăim nelumește / Încercările psihologice ale celor ce vor trăi în vremurile din urmă vor egala încercările fizice ale mucenicilor. Dar, pentru a rezista acestor încercări, trebuie să trăim nelumește.

☦️ Părintele Serafim Rose: Prin simpla participare la întruniri ecumenice pierdem Harul lui Dumnezeu / "Prin simpla participare la întruniri ecumenice pierdem Harul lui Dumnezeu. Creștinismul autentic s-a pierdut (în formele oficiale, care practică ecumenismul - n.n.). Pentru prea mulți Ortodoxia a devenit o chestiune de afiliere la o parohie sau organizație bisericească și de îndeplinire „corectă” a unui ritualism exterior. Antihrist îi va reuni sub mâna sa pe toți acei care resping sau pervertesc învățătura Bisericii Ortodoxe. Trăim vremurile de pe urmă". — Părintele Serafim Rose

☦️ Ecumeniștii, vor ține si ei o ortodoxie, dar una după placul lumii acesteia care o va transforma într-o sectă! / "Tot cel ce se pronunță împotriva celor hotărâte, chiar dacă ar fi vrednic de crezare, chiar dacă ar posti, chiar dacă ar trăi în feciorie, chiar dacă ar face minuni, să-ți fie lup în piele de oaie, care lucrează stricarea oilor!" - Sfântul Ignatie al Antiohiei / Epistola către Sf. Policarp al Smirnei / "Ecumeniștii, vor ține si ei o ortodoxie, dar una după placul lumii acesteia care o va transforma într-o sectă!" - Părintele Serafim Rose

☦️ Părintele Serafim Rose, Perspectiva ortodoxă asupra lumii - Puternici vor fi cei cărora educația ortodoxă le-a dat să simtă ce este cu adevărat creștin, cei a căror Ortodoxie este în inimă și poate atinge inimile celorlalți. / Hrana duhovnicească creștină, prin natura sa, este ceva viu și ziditor; dacă atitudinea noastră în ce o privește este doar una academică și cărturărească, nu vom izbuti să ne folosim cu adevărat de ea. Așadar, dacă citim cărți ortodoxe sau suntem interesați de Ortodoxie doar pentru a ști sau pentru a ne etala cunoașterea în fața altora, n-am înțeles nimic; dacă învățăm poruncile lui Dumnezeu și rânduielile Bisericii Sale doar pentru a fi „corecți” și pentru a judeca „incorectitudinea” celorlalți, n-am înțeles nimic. Toate aceste lucruri nu trebuie să ne influențeze doar gândirea, ci și să ne înrâurească viața și să o schimbe. În orice perioadă de criză a lucrărilor omenești – așa cum sunt vremurile ce se aștern înaintea noastră, aici, în lumea liberă – cei ce se vor încrede în cunoașterea exterioară, în legi, în canoane și-n „corectitudine” nu vor putea rezista. Puternici vor fi cei cărora educația ortodoxă le-a dat să simtă ce este cu adevărat creștin, cei a căror Ortodoxie este în inimă și poate atinge inimile celorlalți. — Părintele Serafim Rose, Perspectiva ortodoxă asupra lumii.

✝️ Ieromonah Serafim Rose — Aforisme duhovniceşti despre suferinţă, credinţă şi Ortodoxie

☦️ Ieromonah Serafim Rose, Ortodoxia și Religia Viitorului - extratereștrii sunt demoni

Biserica Sfintei Mironosițe Maria Magdalena din Avdeevka, este relativ intactă. Clădirile din jur au fost distruse.

Sursa: https://ortodox.md/biserica-sfintei-maria-magdalena-din-avdeevka-minune-a-supravietuit

Pe internet a fost prezentat un videoclip cu biserica Ucraineană Ortodoxă a Sfintei Maria Magdalena din Avdeevka (epicentrul războiului dintre Rusia și Ucraina).

În imagini, se poate observa că biserica a suferit bombardamente, dar nu prezintă daune critice.

Zidurile au fost afectate de schije, podoaba de aur a cupolei principale a fost deteriorată, iar în anumite locuri au fost lovituri de proiectile care au provocat fragmentarea pereților. Clădirea bisericii cu două etaje aflată în apropiere a suferit mai multe pagube. Spațiile interioare au fost distruse, iar geamurile au fost sparte.

Locuințele din jurul bisericii au fost parțial sau complet distruse. Biserica Sfintei Maria Magdalena – Minune! A supraviețuit!

Biserica Sfintei Maria Magdalena a fost construită în anul 2007 și a fost sfințită de Mitropolitul Kievului, Vladimir (Sabodan).

Anterior, Serviciul de Presă al Bisericii Ortodoxe Ucrainene scria despre un videoclip prezentat pe internet cu bombardarea bisericii Ucrainene Ortodoxe a Sfântului Ierarh Nicolae din Novomikhailivka.

Un articol de Marcel Bouroș, Preşedintele Fundaţiei Sfinţii Martiri Brâncoveni.

CINE VREA SĂ LOVEASCĂ ÎN DR. ȘTEFAN MINDEA?

Pr. Dr. Ștefan Mindea – o țintă perfectă!

Lovești în Pr. Ștefan, lovești în Biserică!

Lovești în Dr. Mindea, lovești un român valoros – iertați-mi pleonasmul, în plan metafizic. Un român care în loc să-și pună banii la saltea, pune umărul la reconstrucția unui simbol al culturii și spiritualității românești, Mănăstirea Văcărești!

Această predispoziție, poate ordin, de a lovi în ceea ce este românesc transpare din titlul (articolul de presă tendențios). Avem de-a face cu un standard american și, nu-i așa, o șmecherie românească!

Vă închipuiți cât de periculoasă și înrădăcinată este această șmecherie dacă, copilul Ștefan Mindea, crescut și educat de la 4 ani în Statele Unite a reușit să „fenteze” standardul american și să ajungă unul din vârfurile neurochirurgiei mondiale!

Am toată compasiunea în fața suferinței omenești, dar, deși medicii fac minuni, Medicina nu poate eradica această suferință. Nu ne poate da tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte!

Dacă Dr. Mindea a greșit există instanțe judecătorești care pot constata și condamna greșeala!

Cui folosește această campanie împotriva unui Om ajuns pe culmile succesului în America? Și care, spre surpriza tuturor, începând cu părinții, s-a întors în România, să facă bine alor săi, să se bucure și să iubească în limba română.

Am avut onoarea să cunosc Familia Mindea din momentul venirii lor la Constanța, îi iubesc și îi admir.

Am certitudinea onestității Pr. Dr. Ștefan Mindea și, deși nu sunt medic, afirm, în baza istoricului profesional și a mărturiei mulțimii oamenilor vindecați, că este unul din vârfurile neurochirurgiei mondiale!

Marcel Bouroș

Sursa: https://atitudini.com/2024/02/cine-vrea-sa-loveasca-in-dr-stefan-mindea/

"Biserica răsăriteană e de optsprezece sute de ani păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre. Ea a stabilit și unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil, încât suntem singurul popor fără dialecte propriu-zise; ea ne-a ferit de înghițirea prin poloni, unguri, tătari și turci, ea este încă astăzi singura armă de apărare și singurul sprijin al milioanelor de români care trăiesc dincolo de hotarele noastre." - Mihai Eminescu

Citește:

☀️ Mihai Eminescu: Cine combate Ortodoxia numai român nu e!

Starețul Amfilohie (Belotserkovsky) a spus:

"Eu nu voi trăi până atunci, dar tu vei trăi. Veți vedea agitație în Biserică - dar nu va dura mult timp. Mergeți la Biserică, nu le dați schismaticilor. Stați în Biserică. Nu părăsiți Bisericile sub nicio formă. Biserica este a lui Hristos! Mergeți mai des, împărtășiți-vă. Dumnezeu va fi cu voi. Dar dacă cineva va sluji în limba ucraineană, nu mai puteți merge la astfel de Biserici".

— Din amintirile fiicelor duhovnicești Raisa și Olga acum călugărițe.

Biserică ortodoxă, bombardată de rachete în Gaza.

Mai mulţi oameni ar fi murit în urma atacului

Presa palestiniană anunţă că zeci de oameni au fost răniţi după ce armata israeliană a lovit cea mai veche biserică din Fâşia Gaza, Sfântul Porphyrius.

Din primele informaţii, biserica servea ca loc de refugiu pentru aproximativ 380 de persoane de toate credinţele.

Un atac aerian israelian a dus la prăbușirea uneia dintre clădirile care aparțin Bisericii Ortodoxe Grecești în centrul orașului Gaza, potrivit unei declarații a Ministerului de Interne și Securitate Națională controlat de Hamas, joi, și s-a menționat că mulți oameni care se adăposteau în clădire au fost răniți, transmite CNN.

Complexul bisericii din Gaza City este deținut de Patriarhia Ortodoxă a Ierusalimului, care a menționat într-o declarație că "rămâne angajată să-și îndeplinească datoria religioasă și morală de a oferi asistență, sprijin și adăpost celor aflați în nevoie, în ciuda solicitărilor repetate ale Israelului de a evacua aceste instituții civile și a presiunilor exercitate asupra bisericilor în acest sens."

"Țintirea bisericilor și a instituțiilor lor, alături de adăposturile pe care le furnizează pentru a proteja cetățenii nevinovați, în special copii și femei care au pierdut casele din cauza atacurilor aeriene israeliene din ultimele treisprezece zile, reprezintă crime de război pe care nu-l putem ignora", se precizează în declarația Patriarhiei.

Sursa: https://www.antena3.ro/razboi-in-israel/biserica-ortodoxa-bombardata-rachete-gaza-689449.html

”În afara slujbelor bisericii nu există scară către cer. Templul este spaţiul sacru, în aşa fel încît şi vecinătățile devin sacre în prezența lui. Știi unde poți căpăta definiția omului? - te întreb. În biserică. Acolo eşti comparat cu Dumnezeu, fiindcă exprimi chipul şi asemănarea Lui. Dacă Biserica ar dispărea din istorie, istoria n-ar mai avea oameni. Ar dispărea şi omul. În biserică afli că exişti. Iar liberatea omului e partea divină din el.” - Petre Ţuţea

PAPISTAȘII SĂ VINĂ LA ORTODOXIE PRIN BOTEZUL ORTODOX, NU PRIN MIRUNGERE!

"Vai de papistașii iubitori de inovații împotriva adevărului! În ce stare de rătăcire au ajuns, încălcând Botezul cel dumnezeiesc cu adevărat, sfânt și apostolic, și născocind vărsarea puținei ape doar pe creștet sau stropirea pe frunte cu peri de porc, încât negreșit sunt nebotezați, precum se și mărturisește despre ei. Deci cine ar putea spune că nu trebuie să se boteze cei nicidecum botezați, cei care vin din "Biserica catolică"? Fără îndoială, nimeni care nu și-a pierdut mintea și judecata. Iată de ce trebuie să se boteze negreșit, chiar dacă unii, mișcați mai curând de patimă decât de neștiință, voiesc încă și acum să se împotrivească, punând înainte rânduiala potrivit căreia cei care se întorc (la Ortodoxie) dintre latini pot fi primiți doar prin mirungere." - Sfântul Atanasie din Paros, Străjerii Ortodoxiei.

Cap al Bisericii este Hristos, iar noi mădulare fiecare în parte, uniți prin credința ortodoxă „în legătura dragostei” in Trupul Bisericii. Istoria Bisericii este o istorie a luptei de sfințire a credincioșilor ei.

Toți cei care cred cu adevărat iubesc cu adevărat, iar toți cei nu cred cu adevărat iubesc cu ipocrizie.

Noi, creștinii ortodocși îi iubim pe toți și le dorim să ajungă la cunoașterea Adevărului. Așa ne-a învățat Dumnezeul Iubirii, așa se odihnește conștiința noastră.

Nu devenim dușmani ai oamenilor din pricina ereziei sau a necredinței lor, dar nici nu vom iubi vreodată necredința sau erezia de dragul oamenilor, căci altfel ne vom înstrăina de Dumnezeu.

Dumnezeu revarsă puterea harului dragostei Sale atunci când ne închinăm în Duh și-n Adevăr.

Cei care vorbesc bombastic despre dragoste îi alterează conținutul, pentru a-i îmbrățișa prin iubirism pe toți ereticii de toate nuanțele.

Este atât de fals acest iubirism, întocmai ca florile de plastic…

Ei spun să ne unim noi, ortodocșii, cu romano-catolicii și în continuare cu protestanții și cu toate ereziile cunoscute sau necunoscute pe care le-a născocit diavolul în numele creștinismului.

Și, după ce se unesc creștinii, fără excepție între ei, apoi se vor uni și cu musulmanii, cu iudeii și prin extindere, cu budiștii, brahmanii, șintoiștii și, îndeobște, cu toate religiile lumii. Această alchimie mondială se realizează prin Consiliul Mondial al Bisericilor. Termenul credem că nu corespunde realității.

Este vorba de fapt de Consiliul Mondial al Religiilor părelnice (mincinoase).

Singurul Zeu care va pretinde acolo obolul adorării va fi Lucifer cel căzut, care prin trimisul său printre oameni, Antihrist, va realiza înlocuirea credinței și a apostaziei fata de închinarea la Dumnezeul-Om Hristos.

Pentru ecumenism nu există un Dumnezeu Personal (Ipostatic); căci, pentru ecumeniști, dogma Dumnezeului Treimic este inadmisibilă.

Părintele Efrem Filotheitul

Cei care vor să se unească cu Hristos, și prin Iisus Hristos cu Dumnezeu Tatăl, știu că această unire se face în Trupul lui Hristos, care este Sfânta noastră Biserică Ortodoxă. Desigur, nu o unire cu esența dumnezeiască, ci cu firea omenească îndumnezeită a lui Hristos. Iar unirea aceasta cu Hristos nu este exterioară, nici în mod simplu morală.

Nu suntem discipolii lui Hristos așa cum unii oameni sunt discipolii unui filozof sau ai unui învățător, ci suntem mădulare ale Trupului lui Hristos, ale Bisericii. Biserica este Trupul lui Hristos real, nu moral, cum greșit au scris unii teologi care nu s-au adâncit în duhul Sfintei Biserici. Hristos ne ia pe noi creștinii în ciuda nevredniciei și păcătoșeniei noastre, și ne încorporează în Trupul Său, ne face mădularele Lui. Și astfel devenim cu adevărat mădulare ale Trupului lui Hristos, și nu în chip moral, ci așa cum spune Sfântul Apostol Pavel: ,,Mădulare suntem ale trupului Lui, din carnea Lui și din oasele Lui".

Desigur, potrivit cu starea duhovnicească pe care o au creștinii, uneori ei sunt mădulare vii ale Trupului lui Hristos, iar alteori moarte. Dar și moarte fiind, nu încetează să fie mădulare ale Trupului lui Hristos. De pildă, unul care este botezat, a devenit mădular al Trupului lui Hristos. Dacă însă nu se mărturisește, nu se împărtășește, nu trăiește o viață duhovnicească, este un mădular mort al Trupului lui Hristos. Dar atunci când se va pocăi, îndată începe să primească viața dumnezeiască. Acesta îl adapă, făcându-l un mădular viu al Trupului lui Hristos. Unul ca acesta nu are nevoie să se boteze din nou. Cel nebotezat însă nu este mădular al Trupului lui Hristos, chiar dacă trăiește o viață morală, în sens uman. Ca să devină un mădular al Trupului lui Hristos, ca să fie încorporat în Hristos, trebuie să se boteze.

Și fiindcă suntem mădulare ale Trupului lui Hristos, ni se dăruiește viața lui Hristos care devine viața noastră. Și astfel ne însuflețim, ne mântuim și ne îndumnezeim. Nu ne-am fi putut îndumnezei dacă Hristos nu ne-ar fi făcut mădulare ale Trupului Său cel sfânt. Nu ne-am fi putut mântui, dacă n-ar fi existat Sfintele Taine ale Bisericii noastre, care ne fac de un trup cu Hristos și, așa cum spun Sfinții Părinți, ne fac de un trup și de un sânge cu Hristos. Ne fac, adică, să fim un trup și un sânge cu Hristos. Ce mare binecuvântare este să ne împărtășim cu Preacuratele Taine! Hristos se face al nostru, viața lui Hristos se face a noastră, Sângele Lui se face sângele nostru. De aceea Sfântul Ioan Gură de Aur spune că Dumnezeu nu are de dat nimic mai mult omului decât ceea ce îi dă în Sfânta Împărtășanie. Nici omul nu poate cere nimic mai mult de la Dumnezeu, decât ceea ce primește de la Hristos în Sfânta Împărtășanie.

Arhimandrit Gheorghe Kapsanis, Îndumnezeirea - scopul vieții omului, Ed. Evanghelismos, 2006, pp. 25-27.

Arhimandritul Gheorghe Kapsanis a fost stareț al Mănăstirii Grigoriu, din Sfântul Munte Athos, vreme de peste patruzeci de ani. Totodată, a fost una dintre cele mai însemnate personalități ale monahismului athonit contemporan.

Pe când era încă mirean, Gheorghe Kapsanis s-a numărat între întemeietorii Fundației de tineri „Pantocrator", din Palaio Faliro. Scopul acesteia era trezirea duhovnicească a tinerilor și adunarea lor în jurul Bisericii Ortodoxe.

După ce a obținut Licența în Teologie, viitorul Părinte Gheorghe a rămas în continuare în Facultatea de Teologie a Universității din Atena, de aceasta dată ca profesor, în cadrul Catedrei de Pastorală și Drept Canonic. În teza de Doctorat, el a abordat pastorația deținuților.

Părintele Gheorghe Kapsanis a fost ales egumen al Mănăstirii Sfântul Gheorghe, aflată langă localitatea Vasiliko, în regiunea Halkida. Nu după multa vreme, împreună cu obștea acestei mănăstiri, părintele a primit invitația de a-și asuma stăreția Mănăstirii Grigoriu, din Sfântul Munte.

Părintele Gheorghe Kapsanis a arătat o mare chemare pentru misiune și pentru scrierile teologice. A scris mai multe lucrări. Dintre acestea le amintit pe următoarele:

• Ortodoxia: nădejdea popoarelor Europei;
• Experiențe ale Harului lui Dumnezeu (1992);
• Rugăciunea Domnească (1998);
• Viața euharistică (2004);
• Dumnezeu S-a arătat în trup (2005);
• Îndumnezeirea ca scop al vieții omului (2004);
• Văzători ai Învierii lui Hristos (2005);
• Ortodoxia și Romano-Catolicismul: Studii diverse (2006);
• Ortodoxia „ideologică” a anti-calcedonienilor;
• Credința noastră ortodoxă și înșelările iehoviștilor;
• Subiecte de ecleziologie și pastorală;
• Sfântul Grigorie Palama, învățător al îndumnezeirii;
• Crucea lui Hristos și însemnătatea ei în viața noastră;
• Ortodoxie și umanism – ortodoxie și papism;
• Monahismul ortodox și Sfântul Munte;
• Ortodoxia astăzi.

Nu vă mai amăgiți crezând că adevărul este împărțit și că atât noi cât și sectarii credem în același Dumnezeu, pentru că pur și simplu nu este adevărat. Asta cred doar cei ignoranți care au multe păreri și puține cunoștințe…

Din nefericire, numărul celor care nu știu aproape nimic despre istoria Creștinismului și despre diferențele dintre așa-zisele confesiuni creștine și Ortodoxie este foarte mare. Atât de mare încât, în naivitatea lor, au acceptat că mișcarea ecumenistă este una bună și necesară.

Ba chiar mai mult, nu le ajunge absurditatea și ignoranța pe care au adoptat-o, vor să ne-o impună și nouă cu forța. Gloata prost educată, naivă și neinformată nu va avea liniște până când nu va corupe și distruge chiar și Sfânta Ortodoxie.

Parcă deja îi și aud pe câte unii spunând că Domnul Dumnezeu iubește toți oamenii, nu doar pe ortodocși. Au dreptate, așa este, Domnul îi iubește pe toți, chiar pe toți fără excepție, dar asta nu înseamnă că toți se vor și mântui.

Dacă ești iubit de Dumnezeu, nu înseamnă automat că ești și mântuit! Aceasta este ideea pe care Satana o insuflă în mintea oamenilor, pentru ca ei să rămână liniștiți și să nu trateze problema mântuirii cu seriozitate.

Dumnezeu are reguli, are criterii, are o rânduială, are niște porunci și ne-a lăsat o Biserică, un botez și o credință, nu o mie, nu o sută, nici măcar două, ci una singură, adevărată și mântuitoare. Scris este: “Este un trup şi un Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură nădejde a chemării voastre; Este un Domn, o credinţă, un botez.” - (Efeseni 4, 4)

Să vă feriți de acele persoane care încearcă să vă convingă că Ortodoxia nu deține adevărul, le puteți răspunde că nu doar că deținem adevărul, ci avem și o mulțime de dovezi solide pentru a demonstra acest lucru.

Sfânta tradiție, sfânta scriptură, predania, istoria și arheologia reprezintă toate componentele esențiale pe care sectarii le resping și le ignoră cu o lipsă totală de respect, dar nu putem avea așteptări prea mari de la ei în cele din urmă.

În cazul în care veți îndrăzni să-i întrebați pe sectari care a apărut mai întâi, Biblia sau Tradiția, veți constata fără îndoială că ei nu vor fi în stare să ofere un răspuns coerent.

Este clar menționat că oricine îndrăznește să modifice sau să omită ceva din Scriptură va fi blestemat. Cărțile lor care se vor a fi considerate Biblii, sunt fără îndoială, niste mizerii pline de minciună. Ei au scos 14 cărți, au modificat timpii, au dat o altă numărătoare psalmilor și multe altele.

Sectarilor le mai lipsește ceva, numai vreo 15 secole de Creștinism și existență, succesiunea apostolică și multe altele. Prima icoană pictată a Maicii Domnului este pictată chiar de Sfântul Apostol Luca. Dar de unde să știe sectarul lucrurile astea?

Sfinții Apostoli au lăsat în urma lor preoția, care a fost transmisă în mod consecvent și în conformitate cu învățăturile primite de la Hristos. Prin această transmitere neîntreruptă s-a dezvoltat ierarhia bisericească autentică.

Unul dintre aspectele asupra cărora Sfântul Apostol Pavel a acordat o atenție deosebită a fost hirotonirea. Pavel purta cu el felonul, care avea o semnificație deosebită atunci, precum și în zilele noastre. Aceasta poate fi observată în epistola sa către Timotei: “Când vei veni, adu-mi felonul pe care l-am lăsat în Troada, la Carp, precum şi cărţile, mai ales pergamentele.” - (2 Timotei 4, 13)

Bineînțeles că sectarii nu cunosc semnificația unui felon. Felonul este un veșmânt preoțesc fără mâneci, care este purtat peste celelalte haine în timpul oficierea slujbei. Ei nu au absolut nicio legătură cu Biserica Apostolică, care a fost fondată de Domnul Dumnezeu.

Au avut dreptate Sfinții când au profețit despre sectari, că vine vremea când vor apărea sectele blestemate și mincinoase, care vor mutila credința cea adevărată. Trebuie să ne ferim de aceștia, deoarece nu sunt ai lui Dumnezeu și vor atrage multe suflete către iad.

Sectarul nu pricepe faptul că Ortodoxia nu este o religie. Ortodoxia este chiar și în traducere “dreapta credință” lăsată nouă de Hristos prin succesiune apostolică care poate fi dovedită atâta istoric cât și prin documentație.

Sectele sunt doar imitații slabe, lipsite de istorie, adevăr și har. Ei simt că nu există nimic acolo, dar mândria și convingerile lor, alimentate de autosuficiență și de Satana, îi împiedică să vină către adevăr și să vadă realitatea.

De aceea sectarul ajunge la concluzia greșită că "religia nu te mântuiește", deoarece încearcă să justifice multitudinea de confesiuni eșuate pe care le observă în jur. Îi dă Sarana în gând că la fel este și la ortodocși și din cauza aceasta nici nu se apropie.

Sectarul nu poate accepta că a fost înșelat! El este înfășurat într-o mândrie demonică, refuzând să recunoască că a greșit și că a urmat un drum greșit. Alege mai degrabă să-și piardă mântuirea decât să își recunoască erorile.

Mândria merge mână în mână cu prostia, și această atitudine va avea consecințe fatale.

☦️ Ambasadorul Creștin Ortodox ☦️

Sursa: https://www.facebook.com/citestebibliaortodoxa/posts/pfbid0zVELhtjYKzdkq77nEDzCtJ54xDKL3c7B4djL2gfAQmCz4UvZohzNpW21ZoKk7ewil

https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=pfbid0KRLJBeYAmGnEezJbfcySYYFDfTxXmQq4qycawgebNft53fdaoefadpjthNQxz6m5l&id=100085420680387

Comentariu Ortodoxia.RO:

• Citiți următorul articol de pe site-ul O Chilie Athonită: Există o singură Biserică – de ce Ortodoxia?

• Vă recomand să citiți și să parcurgeți de mai multe ori pagina: Ce este Ortodoxia? - de Sf. Ignatie Brianceaninov.

Actualizare - 8 Mai 2024:

În urma mai multor derapaje dogmatice ale Părintelui Matei Vulcănescu

• (Video): Preotul Matei Vulcanescu: Siluan Athonitul n-a fost sfant. Serafim Rose este un sfintisor inventat. Sinaxarele sunt romantate

• PREOTII lui ANTIHRIST – MATEI VULCANESCU zice: Sfantul PAISIE AGHIORITUL a fost INFLUENTAT de NEOPROTESTANTI sa vorbeasca despre ANTIHRIST si ACTELE CU CIP / Iar CALISTRAT CHIFAN zice la fel despre Parintele JUSTIN PARVU…

• NEDOVEDITE” BEZNA MINTII sau TICALOSIE? Preotul Matei Vulcanescu: “LEGATURILE dintre CIPURI si MASONERIE sunt

• Preotul MATEI VULCANESCU este un ANTI ECUMENIST sincer? Caci iata ce parere are despre ROCK…

am hotărât să nu mai promovăm cuvântul, articolele și resursele online ale sfinției sale deoarece ORTODOXIA are de suferit.

Ce ne spune Apocalipsa? Pe scurt următoarele. Pe parcursul veacurilor Biserica va înfrunta multe ispite.

Va veni și antihrist, care nu va fi doar o ideologie, ci o persoană concretă, cu scopul de a se așeza în Biserica lui Dumnezeu, pentru ca toți să i se închine lui ca lui Dumnezeu.

El va săvârși minuni și semne, le va vorbi oamenilor lucruri bune, astfel încât oamenii foarte anevoie își vor da seama cine este el, crezând că este un binefăcător al oamenilor, că este Hristos.

Însă, în realitate, el nu va fi Hristos Mântuitorul, ci hristos mincinos, mesia mincinos, mântuitor mincinos care îi va înșela pe mulți. Însă cei credincioși vor sta neclintiți.

Cei ce îl au în sine pe Hristos nu se vor înșela, vor rămâne neclintiți și vor aștepta a Doua Venire a lui Hristos. Hristos va veni, îl va birui pe antihrist și va împărăți de acum veșnic cu toți sfinții.

Deci, vestirea Apocalipsei nu este deprimantă și fără de speranță. Este o veste îmbucurătoare, ultima biruință îi va aparține lui Hristos. Ultimul cuvânt nu va aparține vrăjmașilor lui Hristos, ci Mântuitorului Hristos, Biruitorului morții și al diavolului.

Arhimandritul Gheorghe Kapsanis (1935-2014)

Arhimandritul Gheorghe Kapsanis a fost stareț al Mănăstirii Grigoriu, din Sfântul Munte Athos, vreme de peste patruzeci de ani. Totodată, a fost una dintre cele mai însemnate personalități ale monahismului athonit contemporan.

Pe când era încă mirean, Gheorghe Kapsanis s-a numărat între întemeietorii Fundației de tineri „Pantocrator", din Palaio Faliro. Scopul acesteia era trezirea duhovnicească a tinerilor și adunarea lor în jurul Bisericii Ortodoxe.

După ce a obținut Licența în Teologie, viitorul Părinte Gheorghe a rămas în continuare în Facultatea de Teologie a Universității din Atena, de aceasta dată ca profesor, în cadrul Catedrei de Pastorală și Drept Canonic. În teza de Doctorat, el a abordat pastorația deținuților.

Părintele Gheorghe Kapsanis a fost ales egumen al Mănăstirii Sfântul Gheorghe, aflată langă localitatea Vasiliko, în regiunea Halkida. Nu după multa vreme, împreună cu obștea acestei mănăstiri, părintele a primit invitația de a-și asuma stăreția Mănăstirii Grigoriu, din Sfântul Munte.

Părintele Gheorghe Kapsanis a arătat o mare chemare pentru misiune și pentru scrierile teologice. A scris mai multe lucrări. Dintre acestea le amintit pe următoarele:

• Ortodoxia: nădejdea popoarelor Europei;
• Experiențe ale Harului lui Dumnezeu (1992);
• Rugăciunea Domnească (1998);
• Viața euharistică (2004);
• Dumnezeu S-a arătat în trup (2005);
• Îndumnezeirea ca scop al vieții omului (2004);
• Văzători ai Învierii lui Hristos (2005);
• Ortodoxia și Romano-Catolicismul: Studii diverse (2006);
• Ortodoxia „ideologică” a anti-calcedonienilor;
• Credința noastră ortodoxă și înșelările iehoviștilor;
• Subiecte de ecleziologie și pastorală;
• Sfântul Grigorie Palama, învățător al îndumnezeirii;
• Crucea lui Hristos și însemnătatea ei în viața noastră;
• Ortodoxie și umanism – ortodoxie și papism;
• Monahismul ortodox și Sfântul Munte;
• Ortodoxia astăzi, etc.

,,Şi m-am uitat şi iată Mielul stătea pe muntele Sion şi cu El o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau numele Lui şi numele Tatălui Lui, scris pe frunţile lor" (Apocalipsa 14, 1).

Este o imagine foarte frumoasă și mai cu seamă o imagine în opoziție cu imaginea fiarei, a Antihristului, care va sta - potrivit Sfântului Apostol Pavel - în templul din Ierusalim, care se va afla pe muntele Sion, iar în jurul acestuia, al lui Antihrist, se vor afla toți cei care vor avea pecetea/crestătura Antihristului. Este cu adevărat o opoziție aici.

Aici ,,Mielul" Care "stătea" - nu ne spune "înjunghiat" - este Hristos. Împreună cu El sunt 144000 de credincioși, însă cu niște trăsături speciale, așa cum vă vom vedea mai jos.

Prin aceste două imagini-realități, în care fiara-Antihrist conduce de pe muntele Sion, și apoi Mielul-Hristos Care, de asemenea, conduce din Sion, putem distinge latura văzută și cea nevăzută a Istoriei. Și, pe de o parte, latura văzută a Istoriei este guvernarea lui Antihrist, iar, pe de altă parte, latura nevăzută a Istoriei este conducerea lui Iisus Hristos, Care-Și guvernează Biserica Sa și în general Istoria. De aceea oamenii, și mai cu seamă mulți dintre credincioși, cred că Hristos nu conduce Biserica Sa și lumea în general, întrucât văd că răul se revarsă peste tot. De aceea, ei au concepția greșită că Hristos nu guvernează, deși aici, din cartea Apocalipsei, vedem că există o față văzută și o față nevăzută a guvernării universului. Însă acum, dacă există o revărsare a răului în lume și guvernează Antihristul sau astăzi guvernează înaintemergătorii Antihristului, aceasta se întâmplă totdeauna numai cu îngăduința lui Dumnezeu, așa cum v-am spus și altădată, care trimite duh de înșelare acelora care nu vor să cunoască adevărul și vor să rămână în neascultare.

Cu toate acestea, Muntele Sion, unde stă Mielul, nu este vechiul Munte Sion.

Sfântul Andrei al Cazareei scrie: ,,Nu pe Muntele Sion cel vechi stă Mielul, ci în cetatea cea nouă a Dumnezeului celui viu". Prin urmare, această cetate nouă este Biserica. Hristos Se află în mijlocul Bisericii. Nu poate să nu Se afle în Biserică, deoarece Biserica constituie Trupul Său și guvernează lumea din acest Sion inteligibil, din Biserică. Însă Antihristul va guverna din Sionul istoric și văzut, din cel vechi, din Ierusalim, din vechea cetate.

Domnul nostru prorocește următoarele: ,,Și atunci El va trimite pe îngeri și va aduna pe aleșii Săi din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului" (Marcu 13, 27). Așadar, dacă "aleșii" sunt împrăștiați pe toată suprafața pământului, în chip vădit și Domnul este cu ei sau ei împreună cu El, ceea ce înseamnă că Hristos Se află în Biserica Sa.

Care va fi această Biserică?

Și astăzi putem să punem această întrebare, și ieri puteam să o punem, și mâine o putem pune și, înainte de toate, în vremurile estatologice. Va fi, pe tot globul pământesc, adevărata Biserică de atunci.

Va exista și o Biserică mincinoasă, de vreme ce adaug caracterizarea de "adevărata Biserică"?

Nu tocmai, însă, așa cum v-am spus la o temă trecută mai de demult, în timpul măsurării cetății Ierusalimului, într-una dintre imaginile sale, Sfântul Ioan Evanghelistul a fost împiedicat să măsoare cetatea, care este Biserica, ci i s-a spus să măsoare numai templul (naosul) și jertfelnicul. Și apoi a primit vestirea că restul cetății, restul Bisericii, va fi călcat în picioare de către neamuri, adică va fi profanat; așadar, acei credincioși care vor fi credincioși comozi, credincioși nestatornici, aceștia, iubiții mei, i se vor închina lui Antihrist.

Chiar și în Biserică fiind?

Așa cum v-am spus data trecută, probabil se vor afla, ocupând poziții, oameni înaintemergători ai Antihristului, fie că aceștia vor fi patriarhi, fie că vor fi episcopi, fie că vor fi preoți, fie că vor fi diaconi, fie monahi..., chestiunea este aceea că, fie prin erezii, fie prin ideile lor noi, fie prin interpretările lor noi, fie prin viața lor stricată, ei slujesc planurilor Antihristului, atacă și învăluie Biserica și, în acest mod, prin înaintemergătorii săi, Antihristul stă deja în Biserică.

Cu siguranță, fiți atenți, totdeauna pe temeiul vedenii sale, Sfântul Ioan Evanghelistul a fost împiedicat să măsoare restul cetății. Măsurarea înseamnă ocrotirea și protecția lui Dumnezeu; astfel, aici, întrucât nu a fost măsurată cetatea, aceasta arată că nu va fi ocrotită această parte a credincioșilor, deoarece vor fi oameni comozi - fie că vor fi clerici, fie laici - pentru că au cedat ereziei sau vieții stricate, imorale.

Arhimandritul Athanasie Mytilineos, Marele război și venirea Antihristului, pp. 380-381.

Scopul viețuirii pe pământ este mântuirea sufletului. Aceasta se poate realiza numai în Biserica Ortodoxă.

Există mântuire înafara Bisericii Ortodoxe? Sunt martirii eterodocşilor martiri adevăraţi pentru Hristos?

Aceasta este o întrebare care macină pe mulţi dintre cei care doresc mântuirea fraţilor întru umanitate. Şi este dovadă de altruism şi dragoste să doreşti ca toţi să se mântuiască, asemănându-te lui Dumnezeu care “vrea ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa Adevărului să vină” (I Tim 2, 4). De aceea mântuirea fraţilor întru umanitate, dar neortodocşi, trebuie să rămână o nelinişte în sufletul nostru.

Sfântul Ioan Hrisostom spune:

“Cum vom putea fi atât de laşi încât să ne mulţumim cu mântuirea noastră, dat fiind că ne primejduim propria noastră mântuire, dacă nu ne îngrijim de cea a celorlalţi? Astfel, într-o luptă, cine nu se gândeşte decât să scape fugind, se pierde pe el însuşi înainte de a-i pierde pe ai săi; dar cine luptă cu vitejie pentru a-şi scoate tovarăşii din primejdie, se salvează pe sine însuşi, scăpându-i pe alţii. Viaţa aceasta e un război necontenit şi suntem mereu în prezenţa duşmanilor, să luptăm aşa cum ne porunceşte împăratul şi căpetenia noastră.”

Continuă Sfântul Ioan Hrisostom:

“Ascultaţi cuvintele pe care le spune în numele Domnului (profetul Ieremia) [Ir 15, 19]; e ca şi cum Dumnezeu ar spune: “Cine face cunoscut adevărul aproapelui său, cine îl aduce de la răutate la virtute, Mă imită atât cât e cu putinţă firii omeneşti.”

Din acest cuvânt al Sfântului Ioan Hrisostom vedem că această nelinişte pentru mântuirea fraţilor, atât creştini dreptcredincioși cât şi necreștini sau rău credincioşi (sub erezii, atei sau păgâni) este neliniştea cea bună.

Sfântul Apostol Pavel le spune Romanilor că mântuirea nu vine din faptele Legii Vechiului Testament, Hristos fiind sfârşitul Legii, împlinirea Legii. Legea Vechiului Testament nu putea să aducă singură mântuire oamenilor, ea era pregătitoare pentru primirea de către umanitate a lui Hristos Dumnezeu şi Om. Hristos este plinirea Legii şi a Profeţilor, nimeni neputând doar din faptele sale, oricât de bune ar fi, să se mântuiască. Deci împlinirea Legii cu stricteţe, faptele bune fără credinţă în Hristos nu aveau cum să aducă mântuirea. (Romani cap. 10, 4)

Dumnezeiescul Pavel spune:

«De vei mărturisi cu gura ta pe Domnul Iisus şi vei crede întru inima ta că Dumnezeu L-a ridicat pe El din morţi, te vei mântui, căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire».

ROMANI CAP. 10, 9-10

Deci mântuirea nu este un produs al vreunui efort omenesc (“în dar sunteţi mântuiţi, nu din fapte, ca să nu se laude cineva” Efeseni 2, 8-9), mântuirea vine prin credinţa dreapta în Iisus Hristos, adică prin primirea acestui dar.

Mântuirea este realizată de Iisus Hristos, Dumnezeu și Om, după cum ne spune Sfântului Chiril al Alexandriei:

“Mântuitorul a îndurat aceste lucruri (răstignire, moarte, batjocură) şi a făcut pace prin Sângele Crucii Sale, căci am fost vrăjmaşi ai lui Dumnezeu prin păcat, Hristos a purtat pe lemn păcatele noastre în trupul Său, ca prin moartea Sa să putem muri păcatului şi să vieţuim întru dreptate”.

Și aceasta o numim mântuire obiectivă sau generală.

Continuare: https://ortodoxiacatholica.com/biserica-ortodoxa-este-universala-catholica/

Sursa: Chrislamul și iubirismul ecumenist își produce efectele, iar megaereticul Bartolomeu și cu păgânul papa culeg roadele